Biserica Ortodoxa Româna îl sarbatoreste joi pe Sfântul Ilie Tesviteanul, celebrat drept facator de minuni si aducator de ploi în perioada de seceta. Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani i. Hr., în tinutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoti, într-o perioada în care iudeii se închinau idolilor si zeilor straini, pe vremea împaratului Ahab. Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni îmbracati în alb învelindu-l în scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieti. Legendele spun ca Sfântul Ilie a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El si-ar fi ucis parintii veniti în vizita si a mers apoi la Dumnezeu si si-a cerut iertare, primind un car si un bici de foc pentru a-i ucide pe diavolii care îl stapâneau. În traditia populara, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roti de flacari, tunând si lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune ca este aducator de ploaie si ca poate provoca furtuni puternice. Multe legende spun sa Sfântul Ilie nu si-a încheiat misiunea pe pamânt, el ridicându-se la cer si asteptând acolo sfârsitul lumii, pentru a se lupta cu capetenia diavolilor. Obiceiuri si traditii De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrau, pentru a nu cadea grindina, si nu mâncau mere, pentru ca grindina sa nu fie de marimea acestora. Tot în aceasta zi, femeile mergeau la biserica si dadeau pomana pentru morti din roadele gospodariei. În dimineata acestei zile se culeg plante de leac, în special busuioc, care sunt puse apoi la uscat, iar femeile duc busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, întoarse acasa, îl pun pe foc, iar cenusa rezultata o folosesc în scopuri terapeutice. De Sfântul Ilie, românii îsi amintesc si de sufletele mortilor, în special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copiii straini sub un mar, pe care îl scuturau si dadeau de pomana merele cazute. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor sunt organizate praznice. De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea albinelor. Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati îmbracati în haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavând voie sa intre în stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, împreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica îndulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor. Sânt-Ilie marcheaza si miezul verii pastorale, data la care le era permis ciobanilor sa coboare în sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stâna. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala. Pentru tinutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sânt-Ilie de la Falticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu doua-trei saptamâni înainte de 20 iulie, pe strazile Falticeniului începea sa se adune mozaic de lume si se auzeau strigatele si chemarile negustorilor rostite în polona, rusa, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau araba. Tot în 20 iulie se tin mai multe târguri sau petreceri câmpenesti, precum Târgul de fete de pe Muntele Gaina din judetul Alba, în timp ce la Covasna are loc nedeea mocaneasca "âant Ilie la români", la Sacele se desfasoara "Târgul feciorilor de la Sacele", la Polovragi - "Nedeea de la Polovragi" , iar la Falticeni - "Sezatoarea". În ziua de dupa Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sarbatoresc pe Ilie-Palie, vizitiul care conduce carul Sfântului.
