Înfiintata în 2010, prin mutarea Tricolorului Breaza la Iasi, actuala Politehnica se pregateste de primul meci oficial al sezonului pe teren propriu, care va avea loc duminica, de la ora 18:30, contra lui FC Hermannstadt. Debutul în Copou în actuala stagiune se anunta a fi delicat în privinta relatiei cu fanii, Peluza Nord anuntând ca nu va mai sustine echipa pâna când marca si palmaresul formatiei de traditie a Iasului, înfiintata în 1945, nu vor fi recuperate, asa cum s-a tot promis în ultimii ani. Decizia ultrasilor vine dupa ce saptamâna trecuta s-a renuntat la apreciata stema veche a lui Poli 1945, lansata în timpul primului mandat de antrenor la Iasi al regretatului Ionut Popa, pe care actuala grupare a avut permisiunea sa o foloseasca începând cu 2018. În loc, a fost pusa o sigla ironizata virulent, suplimentul mult hulitei noi identitati vizuale fiind utilizarea unei culori care bate spre violet, fara nicio legatura cu albastrul clasic al Iasului, iubit de fani. Un simbol al Iasului, dat pe mâna unor necunoscuti Mutarea este cu atât mai surprinzatoare cu cât actualii sefi ai clubului, avertizati sa nu se atinga de simbolurile care mai faceau legatura cu adevarata Poli, spusesera ca nimeni nu va schimba sigla si culoarea de traditie. Uluitor este si faptul ca rebrandingul care a taiat legatura cu echipa simbol a Iasului si, implicit, galeria, a fost dat pe mâna unor firme total necunoscute, Novossance Botosani, înfiintata în acest an (!), si Football Brand Designer, fara un portofoliu serios. Rupte total de realitatea ieseana, cele doua societati, care au avut si ghinionul ca fosta stema sa fie considerata foarte reusita mai peste tot în tara, i-au bagat astfel si mia tare pe capii clubului în gura fanilor. Asta mai ales ca unele voci sustin ca botosaneanul cooptat în echipa de imagine a lui Poli despre care se spune ca a coordonat schimbarea ar fi fost auzit spunând ca fanii contesta noua sigla pentru ca sunt manipulati! Daca am fi ironici, poate vom afla cine i-a manipulat si pe antrenorul Leo Grozavu si capitanul de echipa, Gabriel Vasvari, doar câteva voci din interiorul clubului care au sustinut public ca le placeau mai mult vechile simboluri… Errare humanum est sed persevare diabolicum În paranteza fie spus, aceleasi scuze puerile au fost lansate si la precedentele gafe incredibile comise în Copou în ultima perioada, care au facut de râs Iasul în întreaga lume. Din zecile de exemple strigatoare la cer amintim doar pierderea unui meci de prima liga acasa, din cauza defectarii instalatiei de iluminat nocturn a arenei din Copou, scrierea, în engleza, pe tricourile fotbalistilor, a mesajului „Oale crude” în loc de „Stop razboiului”, prezentarea unui jucator nou de catre un oficial al lui Poli îmbracat în treningul unei alte echipe, folosirea steagului Andorrei în loc de cel al României de Ziua Unirii Principatelor Române, stâlcirea numelui clubului de unde a fost achizitionat argentinianul Del Priore la prezentarea lui sau chiar a numelor jucatorilor ieseni, punerea în vânzare de bilete pe fotolii care nu existau etc. Ce nu înteleg cei care, pentru a-si scuza incompetenta, spun ca sunt criticati din rautate sau interes este ca în Iasi exista înca un curent puternic al celor care îsi doresc ca Iasul sa fie respectat si nu ironizat si privesc cu recunostinta spre cei care au scris istoria clubului. Numerosi suporteri nu ar fi apreciat schimbarea din aceasta luna chiar daca noile produse ar fi fost fericite! Si asta nu pentru ca au conceptii învechite, ci pentru ca înteleg ca brandul Politehnica a fost cladit prin truda de decenii a celor care au pus suflet si au varsat sânge în Copou. Pentru multi, renuntarea la simboluri înseamna îngroparea definitiva a Politehnica 1945 si, implicit, calcarea în picioare a multor elemente care dau identitate, între care respectul fata de trecut sau memoria afectiva. Alexandrescu, Ianul, Lupulescu sau Romila se rasucesc în morminte Memoria celor care au înfiintat clubul într-un moment în care al doilea razboi mondial nu era terminat. Memoria lui Gheorghe Voica, primul marcator al unei echipe românesti în Cupa Campionilor, vedeta la Iasi în 1960, când a avut loc prima promovare. Memoria lui Emil Alexandrescu, om de baza în anii ’60, primul primar ales al Iasului de dupâ 1989, cel care da numele arenei din Copou. Memoria altor fosti mari idoli locali ai anilor ’70-‘80 ca Vasile Ianul, Emil Lupulescu, Mihai Romila, Mihai Danila sau Ion Bucu. Memoria cincinalului 2004-2009, în care Ionut Popa a fost uns „Rege al Copoului”. Pe lânga pretuirea celor disparuti, respectul fata de ceea ce au facut decenii la rând la „adevarata” Politehnica nume de legenda, în frunte cu Vasile Simionas, e un alt aspect capital. Ce nu înteleg cei care sunt dispusi sa arunce la cos istoria Politehnica 1945 este ca, peste tot în lume, seva cluburilor este data de fanii adevarati, nu de cei de rezultat. Iar pentru fanii adevarati nu conteaza nici divizia în care echipa iubita joaca, nici numarul de titluri ale acesteia. La Iasi au fost si 15 000 de oameni la Divizia C si peste 15 000 de platitori la Divizia B. Iar pentru multi cele noua promovari de dinainte de 2010, titlul la juniori din 1993, preparat de Danila, sau barajul de promovare de la Brasov, din 1995, valoreaza cât tot atâtea campionate sau Cupe câstigate! Dragostea adevarata nu se masoara în câstiguri, ci în sentimente! Exemplul „Regelui” Hagi Cei care spun “ce palmares are Poli de trebuie recuperat?” sau “las-o încolo de sigla, ca nu ea joaca” si care nu-i înteleg pe cei care se lupta pentru pastrarea identitatii Politehnicii ar trebui sa învete si din alte curti. Gica Hagi si-a luat copilul propriu, Viitorul, si l-a dus sub umbrela Farul, echipa de traditie a Constantei, care nu avea niciun titlu în peste 100 de ani de existenta! La Cluj, când un alt club care are peste 100 ani si niciun trofeu de campion în vitrina, Universitatea, a ajuns în Liga a IV-a, nu s-a migrat în bloc catre CFR, când trupa din Gruia începuse ascensiunea. Povestea „sepcilor rosii” a fost luata de la capat, ocrotindu-se simbolurile unei trupe care, pentru a proteja valorile, a ales sa se mute în 1940 la Sibiu dupa Dictatul de la Viena. La Petrolul Ploiesti, când s-a pus problema ca echipa actuala sa nu mai joace cu emblema gruparii de traditie, fanii au sarit ca arsi, fortând gasirea unei solutii pentru repunerea „scutului” pe pieptul prahovenilor. Iar lista poate continua, bataliile aprige duse la Craiova, în Ghencea, ba chiar si în Giulesti fiind exemple elocvente pentru patimile generate de luptele pentru pastarea istoriei entitatilor sportive. La Iasi însa, într-un ocean de nepasare, dupa ani de lâncezeala, un baimarean, Horia Sabo, a reusit în 2018, în câteva zile de la sosirea în Copou, sa închirieze sigla si numele adevaratei Politehnica, pasul urmator, achizitionarea definitiva, nefiind însa facut. Cât costa un simbol al Iasului? Euro Business, lichidatorul societatii în care a functionat Politehnica 1945, a solicitat luna trecuta 237 000 de euro pentru marca si 2 370 de euro pentru palmares. Cum la primele patru licitatii nu s-a prezentat nimeni, suma ceruta va scadea cu cinci procente si, apoi, cu înca cinci la suta la ultimele licitatii, ramânând la peste 200 000 de euro. Foarte probabil, nimeni nu se va prezenta nici la aceste termene, în conditiile în care, de pilda, marca Otelul Galati a fost achizitionata pentru 10 000 de euro, Petrolul Ploiesti pentru 30 000 de euro, iar Corvinul Hunedoara pentru 47 000 de euro. Conform unor surse, ar exista posibilitatea gasirii unor solutii de reducere semnificativa a pretentiilor Euro Business, pretentii lansate dupa un raport de expertiza, nefacut public, criticat de multi fani. Totul depinde însa de abilitatea cu care se va lucra pentru aducerea necesarului de plata la nivelul pietii (câteva zeci de mii de euro), desi, conform unor surse, sansele de ajungere la o întelegere erau mult mai mari daca se negocia înaintea de pornirea licitatiei amintite. Cine poate salva 65 de ani de istorie? La ora actuala, exista mai multe variante care pot fi apelate pentru a nu îngropa un simbol al orasului. Prima, pe care s-a mers la Cluj-Napoca, este recuperarea traditiei de catre municipalitate. Astfel, marca si palmaresul Poli 1945 ar ramâne în patrimoniul orasului, care ar trebui sa aiba grija ca acesta sa nu încapa pe mâna oricui. Ca o paralela, merita amintit faptul ca vechii conducatori ai clubului, protejati de capii municipalitatii, au generat procese cu fosti angajati care au scos din buzunarul clubului circa 400 000 de euro, dublu fata de cât se cere acum pe tezaurul Politehnica… A doua varianta este legata de implicarea directa a actualului club, care sa devina astfel oficial continuatorul celui de traditie. La acest capitol exista o problema, instabilitatea financiara a gruparii care vizeaza mentinerea în prima liga. O alta varianta presupune înfiintarea unei asociatii de suporteri de genul celei dinamoviste DDB, care sa strânga bani si sa recupereze, asa cum a fost la Ploiesti, simbolurile iubite. Acestea ar putea fi salvate si de vreun samaritean local, ipoteza improbabila. Clujul, Ploiestiul, Galatiul, Hunedoara (alt oras de traditie fara trofee în istoria de 100 de ani a clubului), Aradul, ca sa amintim doar câteva dintre localitatile care au recuperat din cenusa simbolurile lor fotbalistice, au reusit sa repuna la loc de cinste memoria celor care au trudit (si) pentru fala orasului. Ce se va întâmpla la Iasi, unde, ani de zile, lipsa de viziune si urmarirea doar a intereselor personale au facut ca 65 de ani de istorie sa fie la un pas de a ajunge la groapa de gunoi ramâne de vazut. Semne ca actualii capi ai clubului au constientizat situatia si încearca dregerea busuiocului si recuperarea Politehnicii 1945 au aparut. Ultrasii nu mai cred însa în vorbe, asteapta fapte!
