Crestinii îi sarbatoresc joi pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, ocrotitorii celor din penitenciare care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru s-a lepadat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini. "Traditia spune ca Sfântul Petru este stapânul lupilor, acestia neîndraznind sa faca vreo stricaciune oamenilor fara încuviintarea sfântului; tot Sfântul Petru mai are în pastrare si cheile de la portile Raiului si mai are în paza si balaurii din cer care maruntesc gheata, transformând-o în grindina; se mai spune ca sfântul, fiind marele ucenic a lui Hristos, umbla prin lume pentru a afla necazurile crestinilor, pe care apoi le împartaseste lui Dumnezeu; dar poate fi vazut si în luna sau când se deschide cerul la marile sarbatori, stând la masa împarateasca; dar este si subiectul unor întâmplari hazlii: i se fura caii sau boii în timpul aratului, pierde cheile Raiului, are o iubita pescarita, petrece si joaca alaturi de oamenii de rând la o cârciuma, se îmbata si este batut de oameni etc.; dintre târgurile organizate în tara în aceasta perioada, cel mai cunoscut este cel de pe Muntele Gaina", scrie Romulus Antonescu în "Dictionar de simboluri si credinte traditionale românesti" (2016). Sfântul Apostol Petru - fiul lui Iona si fratele Apostolului Andrei - s-a nascut in Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, însa Hristos îl va numi Chifa (piatra). Dupa o pescuire minunata pe lacul Ghenizaret, este chemat sa devina pescar de oameni. Marturiseste în numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se si leapada de Hristos când El este prins spre a fi rastignit. Dupa Înaltarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor si aleg ca apostol pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, dupa predica Sfântului Apostol Petru, se boteaza trei mii de persoane. Sfântul Apostol Petru a propovaduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mica pâna în Babilon si în ultima parte a vietii, la Roma. Sfântul Petru a murit rastignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie. Sfântul Apostol Pavel (Paul pentru catolici) era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin si a fost elevul învatatului Gamaliel. Luptând împotriva crestinilor, Sfântul Apostol Pavel a participat la uciderea arhidiaconului Stefan. Pe calea Damascului însa i se arata Hristos într-o lumina orbitoare si îl mustra: "Saule, Saule de ce ma prigonesti?”. El se converteste si primeste botezul de la Anania, episcopul Damascului. Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari calatorii misionare si a scris 14 epistole care se gasesc în Sfânta Scriptura. A fost decapitat din porunca împaratului Nero, în anul 67, în ziua de 29 iunie. Pentru ca Sfintii Apostoli Petru si Pavel au fost în temnita fiindca L-au marturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România. Cei doi sfinti sunt ocrotitori ai celor lipsiti de libertate si pentru ca cei ajunsi în penitenciare sunt persoane care au gresit fata de Dumnezeu, precum au gresit si ei: Petru S-a lepadat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe crestini. Traditia populara spune ca în aceasta zi apar licuricii, care îi ghideaza pe cei ce se ratacesc în paduri sau în munti. Acestia ar fi, de fapt, scântei ale biciului Sfântului Petru. De Ziua Sfintilor Apostoli Petru si Pavel se da de pomana pentru cei morti, iar femeile trebuie sa ofere vecinilor si saracilor mâncare gatita, dar si vase de lut pline cu apa, astfel încât mortii nu vor flamânzi, si nici nu vor înseta pe tarâmul celalalt. Oamenii nu au voie sa munceasca, nici la câmp, si nici în gospodarie. În ziua praznuirii celor doi sfinti nu se spala, nu se arunca gunoiul din casa si nu se toarce, iar oamenii trebuie sa mearga la biserica. În aceasta zi nu se scutura merii, pentru ca ogoarele sa fie protejate de grindina. În popor, se mai spune ca femeile vaduve nu au voie sa manânce mere pâna în ziua de Sfântul Ilie daca vor sa fie sanatoase. În Calendarul popular, ziua Sfintilor Petru si Pavel marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. În vremurile când oamenii erau foarte credinciosi, Sânpetru de Vara umbla pe Pamânt, singur sau însotit de Dumnezeu. În povestirile si snoavele populare, Sânpetru este un om obisnuit: se îmbraca în straie taranesti, se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer, unde îi încredinteaza portile si cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste camarile ceresti, împarte hrana animalelor salbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o marunti prin topire si a deveni mai putin periculoasa, se mai spune în popor. La marile sarbatori - Craciun, Anul Nou, Boboteaza, Macinici, Sângiorz, Sânziene - Sânpetru poate fi vazut de pamânteni la miezul noptii, când se deschide pentru o singura clipa cerul, stând la masa împarateasca în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut "sfânt" al Calendarului popular. Importanta sarbatorii este data de postul care o precede - Postul lui Sânpetru - si care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Sântamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei si altele. Tot de Sânpetru, potrivit traditiei populare, este organizat si Târgul Gainii, o sarbatoare veche tinuta în Muntii Apuseni si dedicata zeitei neolitice Gaea, protectoare a femeilor maritate, sinonima cu Târgul de Fete. Vechimea multimilenara a sarbatorii zeitei Gaea, devenita ulterior TârguI de Fete de pe Muntele Gaina, este sustinuta de argumente astronomice - Closca cu Pui, Gainusa sau Clota, care este vazuta, în perioada solstitiului de vara, când se tine Târgul Gainii.
