Lupta elevilor ucraineni care s-au refugiat în România s-a împartit, în cele 16 luni de când a început razboiului, în doua mari componente. Pe de o parte sunt cei care au trecut integral în sistemul românesc de învatamânt, echivalându-si studiile, învatând limba si trecând toate greutatile birocratice. Despre unii dintre acesti copii „Ziarul de Iasi” a scris si în editia de ieri, când v-am prezentat povestile lui Hleb si a lui Iaroslav, care au ales sa dea Evaluarea Nationala în limba româna cot la cot cu colegii lor, chiar daca nu erau nevoiti, ci fiindca voiau sa demonstreze ca s-au integrat. Un alt segment al elevilor ucraineni stabiliti la Iasi este format din familii care au facut tot posibilul ca micutii sa nu piarda legatura cu scoala ucraineana. Au apelat la tutori de la distanta, au înscris copiii la ore online tinute de scolile pe care le-au abandonat sub tirul de rachete rusesti. O alta parte au apelat la organizatii din Iasi precum Caritas sau Salvati Copiii, care au organizat grupe de lucru cu profesori refugiati ucraineni, totul pentru elevii care au dorit sa tina pasul cu învatamântul din Ucraina si sa promoveze anii ca si cum ar fi învatat într-o scoala din tara vecina. Dar în cautarea întelegerii felului în care tinerii ucraineni se pregatesc pentru viitor, „Ziarul de Iasi” a mai descoperit o categorie de elevi: cei care nu vor sa ramâna nici în România, nu vor sa se întoarca nici în Ucraina si nu si-au croit înca un drum spre Occident, desi acolo vor sa se îndrepte. Am descoperit însa ca acesti „expati” ai învatamântului sunt majoritari în sistemul de învatamânt din Iasi. Conform datelor obtinute de la Inspectoratul Scolar Judetean, sunt peste 200 de elevi ucraineni audienti la scolile publice din judet si circa 10 înscrisi ca elevi, care învata în acelasi regim cu elevii români. Dar la o scoala privata din Iasi – Seven Hills – sunt mai multi tineri ucraineni înscrisi ca elevi decât în tot sistemul de stat din judet: 11. Sunt familii care au avut anumite posibilitati financiare, si au vrut ca elevii lor sa învete în engleza, pe curricula Cambridge, dar nu toate cazurile ajunse acolo sunt la fel. Multe familii si-au adus copiii sa învete o limba noua, engleza, într-o tara straina, România, fara a vrea sa se mai întoarca la ei acasa, în Ucraina, dar si fara a sti unde în Europa îi va duce viitorul. „Domnule director, eu nu mai pot sa ma întorc în Ucraina” „Au povestea oricarui ucrainean care a trebuit sa plece din tara de urgenta”, povesteste Liviu Ursache, directorul scolii. Acesta crede ca majoritatea parintilor au ales sa îsi aduca copiii la ei la scoala pentru ca pot studia dupa programa aprobata de Cambridge, ca pot sa învete sa stapâneasca engleza foarte bine si ca îsi pot deschide alte porti spre viitor decât daca ar fi învatat româna, pentru a urma o scoala de stat. „Mai ales ca sunt oameni care nu stiu daca vor mai vrea sa se întoarca acasa. Am avut câteva familii care au mers în Ucraina si cred, de principiu, ca dintre cei care s-au stabilit la Iasi, cine a vrut sa plece acasa a facut-o deja. Avem o familie ce era stabilita chiar în zona în care a început prima data conflictul, în 2013, care a rezistat acolo, si-a deschis o afacere, a pornit de la zero, iar apoi a venit iar momentul conflictului si totul a fost distrus. Mi-au spus parintii: «Domnule director, eu nu mai pot sa ma întorc în Ucraina». E dureros, dar oamenii strâng din dinti, au înteles ca asta e situatia si mergem mai departe”, a spus Liviu Ursache. Acesta spune ca si lui i se pare logic ca elevii sa vina mai degraba spre scoli particulare, cum este Seven Hills, decât spre cele de stat. Chiar daca cei mai multi dintre elevi nu stiau nicio boaba de engleza în momentul în care s-au înscris. Dar directorul povesteste ca micutii au o rezilienta fantastica: nu doar ca s-au adaptat, dar acum, primii veniti, la o luna de la începerea conflictului, vorbesc fluent si coerent în engleza dupa un pic mai mult de 12 luni de pregatire. „Au o determinare extraordinara si au recuperat foarte mult, dar a fost nevoie si de o implicare suplimentara a cadrelor didactice. Avem un mozaic de cazuri: nu toti sunt cei care au o situatie buna si îsi permit toate taxele, sunt si familii pentru care oferim burse, în functie si de posibilitatile lor. Este o plaja atât de diversa ca niciun copil nu seamana unul cu celalalt si fiecare are un istoric diferit. A fost întâi o familie care «a spart gheata» cu un baiat si o fata înscrisi la noi, fiind ajutati extrem de mult de comunitatile evanghelice. Iar de acolo s-a dus vorba si tot au continuat sa vina”, a explicat directorul. Cum arata acasa pentru copiii ucraineni, între „elevii internationali” Au fost situatii grele, spune Liviu Ursache, în care erau familii în care nici parintii si nici copiii nu vorbeau o limba în care sa se poata întelege cu ei: româna sau engleza. Si atunci, din comunitatea deja formata, apelau la ajutorul unui copil sa vina si sa le traduca, cu engleza pe care o învatase pâna atunci. „Se luminau la fata când auzeau si ca le vorbeste cineva în limba lor, dar si ca respectivul copil ne vorbea noua apoi în engleza, cu ce a învatat aici.” La Seven Hills sunt acum 110 copii înscrisi, o treime dintre ei fiind ceea ce directorul numeste „copii internationali”, din cam 30 de tari, majoritatea ai parintilor care au un job temporar la Iasi, dar sunt din alta tara, si au nevoie de o scoala cu studii care sa fie ulterior recunoscute. De altfel, spune directorul, ei pot înscrie si copii care nu au drept de sedere în România sau rezidenta în tara, doar pe baza unui act de identitate si a evaluarii situatiei profesionale, iar ulterior studiile le pot fi recunoscute în tarile din care provin în functie de cum functioneaza sistemele de învatamânt. Liviu Ursache crede ca si în Ucraina ar putea fi recunoscute studiile facute la ei, dar nu crede ca dintre cei ramasi mai vrea cineva sa se întoarca. „I-am înscris dupa o evaluare si dupa vârsta, marea lor majoritate vin cu o clasa sau doua mai jos pentru ca nivelul de engleza în care se preda este foarte înalt si am încercat sa nu îi blocam, sa tinem la ei astfel încât sa reuseasca sa faca un progres. Depinde de parinti cum vor trece copiii peste aceasta perioada, ei sunt ok, se bucura, se joaca, dar tot ramâne în spatele mintii lor ceva. Aici mi se pare ca eroi sunt parintii, în sensul ca reusesc, dincolo de experientele prin care au trecut, sa le asigure copiilor un context normal”, a concluzionat directorul. *Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Educatia media - instrument pentru cresterea abilitatilor de participare civica a adolescentilor (faza 2) - Sprijinirea comunitatilor pentru a fi mai bine protejate de infodemie”, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul UNICEF. Opiniile exprimate în acest articol apartin autorilor si nu reflecta neaparat pozitia CJI si UNICEF.
