Scapat basma curata dupa ce a contribuit la devalizarea fostei Tigarete SA, un iesean a contestat în continuare sentinta. El a solicitat achitarea sau constatarea încetarii procesului penal. Fugit în Statele Unite, a tras de timp cât s-a putut, depunând mai multe cereri de recuzare a judecatorilor, de schimbare a încadrarii juridice sau de audiere prin videoconferinta. Actiunea fostei „capuse” nu avea în fapt nicio finalitate juridica, parând a fi demarata mai mult din amuzament. Detinator al unui stand în Siraj, Nicusor Morosanu a cumparat în 1998 aproape 3.000 de baxuri de tigarete „Carpati”, „Snagov” si „Iasi”, în valoare totala de 549 milioane lei, echivalentul la acea vreme a 57.800 de dolari. Ulterior, tigarile au fost vândute sub pretul de achizitie la diferite societati comerciale din cadrul Siraj. Imediat dupa vânzarea tigarilor, Morosanu a parasit tara, stabilindu-se în SUA. Când reprezentantii Tigarete SA au încercat sa încaseze banii corespunzatori celor 5 file cec cu care platise Morosanu, au constatat ca acesta nu avea niciun leu în cont. Acuzat de înselaciune, Morosanu a fost judecat în lipsa si condamnat în octombrie 1999 la 10 ani si 6 luni de închisoare. În lipsa acuzatului, sentinta nu a putut fi pusa în aplicare. Dupa modificarea Codului Penal, în 2014, pedeapsa a fost recalculata, Morosanu fiind condamnat la doar 5 ani de detentie. Morosanu a fost pâna la urma capturat în SUA, dar a obtinut redeschiderea procesului penal. Procesul s-a reluat în 2018, cu inculpatul în libertate. La sfârsitul anului trecut, el a fost condamnat din nou, dar doar simbolic. Magistratii Tribunalului au optat pentru o pedeapsa de 1 an si 6 luni de închisoare, dar cu amânarea executarii pe durata unui termen de încercare de 2 ani. Cazierul lui Morosanu a ramas astfel nepatat, iar prejudiciul a ramas neplatit, întrucât Tigarete SA nu mai exista. Fostii creditori ai fabricii puteau sa încerce o actiune civila separata. Chiar daca sentinta nu-l afecta în niciun fel, Morosanu a contestat-o. Acesta a reprosat faptul ca judecata dosarului începuse direct din faza de fond, fara a trece prin camera preliminara. În acest fel, el nu mai avusese posibilitatea de a contesta rechizitoriul întocmit de procurori în 1998, a carui nulitate o sustinea. A reprosat si faptul ca în timpul procesului din 1999 a fost citat la adresa lui din tara, desi se stia ca plecase în Statele Unite. Morosanu a apreciat ca nu putea fi acuzat de înselaciune. Ridicase tigarile la o saptamâna dupa ce reprezentantii Tigarete SA prezentasera spre plata filele cec. Altfel spus, desi constatasera ca nu are bani în cont, îi livrasera totusi marfa. „Este indubitabil ca partea vatamata avea cunostinta de faptul ca în contul trasului nu se afla disponibilul suficient pentru acoperirea contravalorii marfii livrate si a acceptat acest fapt, cu toate ca putea sista livrarea de marfa si astfel actiona în sensul moderarii prejudiciului reclamat”, a afirmat Morosanu. El a reprosat judecatorilor Tribunalului si faptul ca nu au citat în instanta creditorii fostei fabrici iesene. Societatea Tigarete SA fusese radiata, prin urmare nu putea raspunde la citarea judecatorilor. Ar fi trebuit chemati „mostenitorii” juridici ai sai, pentru a preciza daca se constituie parti civile. Sustinerile lui Morosanu au fost respinse de magistratii Curtii de Apel, care au apreciat ca faptele acestuia fusesera demonstrate cu vârf si îndesat de procurori. „Din probele administrate rezulta cu certitudine intentia inculpatului de a însela Fabrica de Tigarete Iasi, prezentându-i ca adevarat faptul ca are posibilitatea achitarii pretului, desi avea cunostinta de lipsa proviziilor necesare în conturi. Nicio proba nu confirma apararile inculpatului, în sensul ca victima înselaciunii stia ca nu are disponibil în cont. Intentia inculpatului de a prejudicia persoana vatamata rezulta, de asemenea, din faptul ca, ulterior achizitionarii tigaretelor, acestea au fost revândute la un pret inferior, iar sumele încasate au fost utilizate în interes personal, inculpatul neluând nicio masura pentru a despagubi victima. Asa fiind, întrucât beneficiarul cecurilor nu a cunoscut lipsa disponibilului la tras, inculpatul raspunde pentru infractiunea de înselaciune”, au precizat judecatorii. Conform legii, situatia unui inculpat nu poate fi agravata în cadrul propriului apel. Ca urmare, instanta a mentinut prima sentinta, care a ramas definitiva.
