Doar numele de Lenin, Stalin, Marx si Engels au avut efectul asteptat. Mujicii rebotezati cu aceste nume se lepadau de Dumnezeu, dadeau foc la icoane si biserici, devenind oameni fideli noului regim. Oare de ce nu se implementeaza un astfel de experiment si în România zilelor noastre, unde globalismul si neomarxismul încep sa prinda radacini?! * În Rusia anilor treizeci, pentru cresterea constiintei revolutionare a maselor, a fost facut urmatorul experiment: locuitorii unor sate izolate din inima tarii - sovieticii aveau oroare de margine, care dupa conceptia lor era nesfârsita pentru tara lor, de aceea denumeau inima tarii chiar si tinuturile din Tadjikistan, Kazahstan si din îndepartata Siberia - au fost rebotezati printr-o oficiere civila, primind certificate de identitate schimbate ce purtau numele unor personalitati celebre. Mai întâi, pentru ca biserica aruncase anatema asupra lui Tolstoi cu câtva timp înainte de izbucnirea Revolutiei, multi au primit certificate cu numele lui Tolstoi. Apoi fiindca erau populari si Gogol, si Puskin, si Maxim Gorki, si alti clasici ai literaturii ruse, mujicii rusi au adoptat aceste nume. Experimentul nu a dat însa rezultate la care se asteptau liderii noului regim. Nici Puskinii, nici Gogolii, nici Tolstoii, ca sa nu mai vorbim de cei - ce-i drept foarte putini - ce au primit în mod clandestin numele lui Fiodor Mihailovici Dostoievski nu s-au aratat prea docili. Taranii care purtau numele lui Tolstoi aveau tendinte anarhiste, deveneau brusc habotnici si foarte încapatânati. Gogolii erau dimpotriva cât se poate de umili si de obedienti, dar în anumite zile cadeau în misticism, închinându-se atât la crucile ascunse prin diferite unghere ale caselor, cât si la steaua rosie abordata pe cupolele vechilor biserici. Cei rebotezati cu numele lui Alexandr Sergheevici Puskin se manifestau ca niste zurbagii fara pereche si luau peste picior ideologia marxist-leninista. Si mai neastâmparati se dovedeau a fi noii Esenini si noii Maiakovski, care întorceau lozincile pe dos, iar atunci când erau prinsi de organe, îsi puneau streangul de gât. În fine, doar numele de Lenin, Stalin, Marx si Engels au avut efectul asteptat. Mujicii rebotezati cu aceste nume se lepadau de Dumnezeu, dadeau foc la icoane si biserici, devenind oameni fideli noului regim. Oare de ce nu se implementeaza un astfel de experiment si în România zilelor noastre, unde globalismul si neomarxismul încep sa prinda radacini?! Având în spate experienta sovietica, am putea sari peste prima etapa, renuntând la a pune numele unor personalitati demarca ai culturii noastre grupurilor experimentale, atent selectionate. Am putea trece direct la etapa a doua: botezând electoratul marginal cu numele de Barna, Cîtu, Bulai, Ciolos si, de ce nu, Armand Clotilde, Raluca Turcan, Alin Gorghiu, Rares Bogdan, Iohannis, Orban, ba chiar si, Având în vedere ca la noi opozitia reprezinta cealalta fata a puterii, Ciolacu, Sosoaca, Grindeanu si ceilalti?! Trebuie sa spun ca în Zanea, un experiment similar s-a nascut în mod natural, fara nici un fel de emfaza, majoritatea copiilor poarta numele de Maradona si de Ferdinand... Dar fiindca tot se apropie sezonul rece, când facturile la gaze si energie vor creste, nu credeti ca ne-ar prinde bine un astfel de experiment? În fond, daca stam sa ne gândim mai bine, Lenin, prigonind biserica, spunea ca Dumnezeul lui e curentul electric. În curând, o sa ne închinam si o sa facem pelerinaje nu la sfintele moaste, ci la facturi. * M-am dus la piata, pâinea feliata cu cereale pe care ieri am luat-o cu 3.2 lei, azi costa 3.5 lei. Inutil sa mai adaug ca acum o saptamâna sau, poate, sa zicem, doua, aceeasi pâine se vindea cu 3 lei. S-a scumpit, m-a anuntat vânzatoarea. O doamna în vârsta, cu o figura destul de sumbra, dar amabila în felul ei, care obisnuieste sa fumeze tigara dupa tigara, iesind din magazin, si sprijinindu-si cu eleganta cotul de pervaz. Când vede ca se apropie un cumparator, lasa tigara aprinsa în scrumiera improvizata dintr-un borcan de dulceata si intra în magazin. Deci, s-a scumpit zic. De ce, din cauza ploilor? Poate si din cauza ploilor, raspunde doamna. Creste grâul, cresc si buruienile, cresc si preturile... Altfel, cum? Daca cresc, înseamna ca nu scad. Dar si când o sa scada... O sa aiba, într-adevar, de unde scadea. Veti spune ca pretul la pâinea mea a crescut nesemnificativ. Nu se prea simte la buzunar. S-a rotunjit. E si mai comod acum sa cumperi o pâine cu 3,5 lei, nu trebuie sa te mai cauti de maruntis prin buzunare. Si nici sa astepti ca doamna sa-ti dea drept rest un caus întreg de banuti stralucitori de arama, pe care, ca sa nu te încurci, îi lasi pe pervaz, lânga scrumiera cu tigara înca aprinsa. Da, desigur, cresc nesemnificativ, dar cresc constant. Si daca o sa continue tot asa, la toamna sau la iarna, ca sa cumparam o pâine va trebui sa aducem bani cu roaba. Asta, apropo, de cresterea puterii de cumparare a românilor, de care ne vorbea pe un ton triumfator dl. prim ministru Cîtu. Nu va speriati, au fost si au sa vina vremuri mult mai rele. Când pentru a-ti putea cumpara o pâine veneai cu caruciorul plin de bancnote, iar a doua zi aduceai, pentru a cumpara aceeasi marfa, baloturi de bani într-o remorca. Fantastice vremuri! Oare unde s-au dus?! Dar oare de ce premierul se straduieste, chiar si acum, înainte de motiunea de cenzura, împrumutându-se frenetic în dreapta si stânga, la dobânzi piparate, sa le aduca înapoi?! Îi iese cumva, ceva, din afacerea asta sau o face în numele prosperitatii tarii? * Caci, în viziunea dlui Cîtu, nu duduie doar economia, ci a crescut în mod halucinant si puterea de cumparare a populatie. Cum s-a întâmplat asta, nu stim. Iar dl Cîtu, în mesajul sau încifrat, împroscând multe consoane si un numar aproape insignifiant de silabe pe micul ecran, nu ne da nici o explicatie. Sau daca o da, o da doar pentru cei care reusesc sa descifreze limbajul sau fonfait. Ceea ce spune domnia sa e neverosimil, contrar legilor de functionare a economiei unei tari. Dar la noi, dupa cum stim, neverosimilitatea face casa buna cu puterea, oricare ar fi ea. Preturile cresc, inflatia creste si ea într-un mod galopant. Salariile sunt înghetate, sunt înghetate si pensiile. Si atunci de unde vin resursele pentru cresterea puterii de cumparare a populatiei?! Din banii negri, din eludarea taxelor vamale, din traficul de marfuri facut pe sub mâna, inclusiv din traficul de droguri, de tigari de contrabanda, de carne vie si de organe sau din vorbaria goala transmisa de factorii puterii prin intermediul micului ecran? Am putea, desigur, sa luam în calcul si o alta resursa: dupa pandemie cei care si-au pierdut slujbele în strainatate s-au întors la locurile lor de munca si au început sa trimita sacii de bani în tara?! Poate ca într-una din zilele acestea, dupa ce pica el sau motiunea de cenzura, dl Cîtu sau urmasii sai, pentru a face ca economia sa bubuie si mai tare, o sa se lamureasca si asupra acestor chestiuni si o sa puna taxe si pe economiile obtinute, cu atâta truda si atâtea sacrificii, de diaspora ce i-a sustinut iesind în strada, si acum, în disperarea de cauza, continua sa trimita rudelor apropiate ramase, deocamdata, acasa, bani, pentru ca acestia sa poata face fata traiului de zi cu zi. Sau, poate cine stie, o sa impoziteze si piata neagra, aducând-o usor, usor, cu ajutorul unor pârghii (informatori racolati din rândul lumii interlope) la suprafata. * Mai zilele trecute, cu putin înainte de scandalul provocat de dosarul sau american si de ruptura cu Dan Barna si Ciolos, dl prim ministru Florin Cîtu a lansat câteva idei mai mult decât incitante în ceea ce priveste prezentul si viitorul României. Ca noi avem în prezent cea mai mare crestere economica din tot spatiul european, e deja de domeniul trecutului. Desigur, tarile occidentale dezvoltate saluta boom-ul României, dar totodata sunt usor îngrijorate, pentru boomul nostru economic cu totul si cu totul neasteptat. Daca vom merge tot asa, în câtiva ani vom ajunge din urma tarile puternic industrializate, cum e Franta, Germania, Italia, Norvegia, Suedia si apoi le-o vom lua, desigur, înainte. În viziunea dlui Cîtu avântul nostru economic va fi de neoprit. Cert este ca România are un viitor mai mult decât stralucitor. În anii care vor urma, România, a spus dl. Cîtu, va cunoaste cea mai înfloritoare perioada din istoria sa. Vom trece, printr-un fel de epoca de aur, când totul va înflori. Va fi epoca Cîtu, comparabila probabil doar cu epoca lui Pericle, daca ar fi sa avem un reper istoric. Caci, trecând peste toti cei care nu au încredere în el, dl. Cîtu a promis ca va deveni cel mai bun prim ministru al României (poate nu numai al României) din ultimii o suta de ani. Oare de ce, în afara de presedintele Iohannis, si de câtiva fosti pedelisti, nimeni nu-l crede pe cuvânt?! Nichita Danilov este scriitor si publicist
