Se va încurca oare USRPlus în propriile fente politice? Cel mai probabil o potentiala revenire a sa la guvernare, pe care nu scapa nici o ocazie sa spuna ca si-o doreste, se va face în conditii mai putin favorabile ca acum, indiferent cine va ocupa pozitia de prim-ministru. Cine câstiga si cine pierde în actuala criza politica? Si care sunt mizele reale, nu cele declarate, aflate în joc? Pentru ca în ceea ce priveste consecintele, mai ales din punct de vedere economic, nu sunt multe de spus, acestea vor fi severe. Situatia ar fi fost oricum complicata, chiar în conditiile unui guvern stabil si relativ performant. Suntem într-un moment de mutatii geopolitice majore, foarte probabil accelerate de dezastruoasa retragere americana din Afganistan gestionata de o administratie care nu doar ca si-a construit echipa dând prioritate criteriilor ideologice în dauna competentei, dar este si hotarâta sa angajeze în perioada urmatoare, iresponsabil în opinia multor analisti, cheltuieli de trilioane de dolari. Inflatia record din America, spre 5 procente, va avea reverberatii globale. Iar utopicele Green Deal-uri de peste Ocean si din Europa, motivate si acestea în principal ideologic, vor avea si ele efecte economice negative majore în tot spatiul occidental. Cresterea costurilor cu energia de la noi fiind unul dintre acestea. Suntem martorii unui scandal politic cu scene care frizeaza absurdul, cu un partid care, desi nu uita sa mentioneze în fiecare declaratie publica cât de mult doreste sa ramâna la guvernare, animat bineînteles, dupa cum, din nou, suntem asigurati permanent, doar de dorinta de a face reforme si de „a opri hotia”, a decis sa depuna o motiune de cenzura împotriva guvernului din care înca face parte împreuna cu o formatiune politica considerata pâna mai ieri total nefrecventabila. USRPlus avea o alternativa, putea sa forteze schimbarea lui Florin Cîtu din functia de prim-ministru dându-si în bloc demisia din guvern ceea ce, datorita modificarii structurii coalitiei aflate la guvernare, îi obliga pe liberali sa ceara un vot de încredere în Parlament. Nu a facut-o pentru ca nu a dorit nici un moment sa se creada cumva ca partidul ar dori sa plece de la guvernare. Pentru linistirea propriilor membri, abia instalati în aparatul guvernamental si în administratia publica, la nivel national si local, era important ca acest mesaj sa fie cât mai clar receptat. În principiu, PSD iese cel mai bine din acest balet politic, dar doar din punct de vedere relativ pentru ca exista în populatie un imens sentiment de nemultumire, de frustrare, în ansamblu fata de întreaga clasa politica. Problema PSD-ului este ca, desi este bucuros sa capitalizeze în favoarea sa acest „semi-divort” guvernamental, în realitate, în ciuda unor declaratii contrarii, nu îsi doreste mai deloc sa intre la guvernare. Nici acum, nici daca s-ar ajunge la niste alegeri anticipate (oricum cvasi-imposibil de obtinut, dupa cum stim) pe care le-ar câstiga fara probleme, si înca decisiv daca ar fi sa ne luam dupa ultimele sondaje de opinie. Vine o perioada cumplit de grea, iar pesedistii stiu foarte bine ca nu ar avea resurse sa îndeplineasca aproape nici una dintre masurile pe care le solicita acum guvernului, precum cresterea semnificativa a pensiilor. E usor sa critici demagogic seria de împrumuturi facute de actualul guvern, dar e mult mai greu sa explici cum altfel, în conditii de deficit, fara sa ridici taxele, ai putea plati salariile si pensiile. Asta apropo si de cei care se întreaba permanent pe la televiziuni, pe pilot automat, ce se face cu banii împrumutati. Cumulate salariile si pensiile reprezentau acum 5 ani în jur de 65 de procente din buget, o pondere oricum ridicata. Însa de atunci au crescut exploziv. În 2019, sub guvernarea PSD, ajunsesera deja la 81 de procente, iar în 2020, pe fondul caderii economice masive provocate de pandemie au ajuns sa reprezinte peste 96 de procente din toate veniturile statului. Sigur, e foarte bine sa cresti salariile bugetarilor, sa cresti si pensiile, dar acest demers trebuie sa fie unul sustenabil. Dupa cum nu sunt sustenabile pe termen mai lung anomalii precum aceasta discrepanta enorma între veniturile salariatilor bugetari în raport cu ale celor din mediul privat. Conform unui articol din Ziarul Financiar, salariul mediu net în administratia publica era 5680 lei (circa 1150 euro), adica cu 70 de procente mai mare decât cel mediu pe economie, de 3340 lei (circa 675 euro). Nu mai exista nici o alta tara în Europa unde sa se întâlneasca o astfel de situatie, de regula cifrele sunt apropiate. Aceste lucruri trebuie spuse, explicate, si obligatoriu reglate în timp. Altfel se va ajunge inevitabil la blocaj, ca în 2010-2011. Însa pâna acum premierul Cîtu, care stie foarte bine aceasta situatie critica, a preferat, din motive legate de batalia sa pentru câstigarea sefiei PNL, sa adopte un ton triumfalist vorbindu-ne doar despre cresterea economica, preferând sa eludeze aspectele critice. De pilda, în materie de exporturi si importuri de produse si servicii, România a înregistrat un deficit de 4,2 procente din PIB în 2019 si de 4,4 în 2020. Spre comparatie, Polonia a fost pe plus în 2020 (6,8 procente din PIB), la fel si Cehia (6,9 procente din PIB) sau chiar Bulgaria (1,7 procente din PIB). Acest tablou, deloc încurajator, plus faptul ca sunt multe necunoscute legate de evolutiile viitoare din economia mondiala, în particular din cea europeana, nu-i îndeamna deloc pe pesedisti sa doreasca o intrare la guvernare. Acest element este în avantajul liberalilor, este atuul lor în tot acest joc politic legat de potentiala motiune de cenzura. Cu pretul unui potential cost politic, acela de a fi acuzat ca se pregateste refacerea USL, teorie evident alimentata în special de useristi si de suporterii lor. La rândul sau, PSD trebuie cumva sa mimeze totusi prin declaratiile din spatiul public ca vrea sa salveze tara, doborând acest „guvern falimentar”. Asa ca e înca neclar cum vor evolua lucrurile în perioada viitoare, ce chestiuni de procedura vor fi invocate privitoare la semnaturile de pe lista USRPlus - AUR sau cum va justifica PSD o eventuala distantare de motiune. Am vazut deja, de pilda, ca Marcel Ciolacu s-a referit la faptul ca ei nu doresc doar sa-l dea jos pe Florin Cîtu, ci sa debarce definitiv întreaga garnitura de guvernare, varianta de care USRPlus nu este deloc interesata. Dar ce vrea USRPlus sa ramâna la guvernare în niste vremuri atât de tulburi, în ciuda marilor animozitati cu liberalii? O prima explicatie este aceea ca activistii partidului gusta pentru prima oara din placerea de a avea acces la resurse si influenta. Este greu sa le spui acum ca la mai putin de un an trebuie sa renunte brusc la toate aceste avantaje si beneficii. Apoi, mai este traditionala clientela a oricarui partid politic, oameni sau grupuri de afaceri care l-au sprijinit si asteapta mai mici sau mai mari recompense. În afara de asta sunt în joc mize financiare si de influenta importante. Pentru a compensa faptul ca având oameni putini în structurile locale nu pot beneficia cine stie ce de cele 10 miliarde de euro alocate prin programul PNLD 3, USRPlus ar vrea gestioneze alte 10 miliarde de euro pentru un asa numit fond de investitii în domeniul sanatatii. E drept, în acest moment este complet neclar de unde vor veni banii pentru aceste proiecte grandioase însa asta nu-i împiedica pe actorii politici sa se bata pentru ele. Însa probabil principala coliziune care a dus la actuala criza a venit din alta parte, de la batalia pentru controlul asupra structurilor din Parchetul General, în special DNA. Profitând de o schimbare de legislatie introdusa în cursul guvernarii PSD - Dragnea prin care presedintele era scos din joc în procesul legat de aceste numiri cheie fostul ministru al Justitiei, Stelian Ion, dorea sa ofere USRPlus aceasta enorma pârghie de influenta în Justitie sarindu-l cu totul pe Klaus Iohannis, care a fost evident profund deranjat. Motiv pentru care ministrul cu pricina a si fost prompt îndepartat. El a încercat ulterior sa ne spuna cum a fost astfel împiedicat sa se lupte pentru independenta Justitiei fiind sabotat atât în demersul de desemnare prin concurs a procurorilor cu functii de conducere în parchete, cât si în acela de desfiintare a SIIJ. Însa trebuie sa fii din cale afara de naiv sa crezi în povestea livrata de Stelian Ion despre „concursurile” organizate pentru ocuparea unor functii cheie din parchete. Astfel de „concursuri” seamana cu cele care se organizau în trecut pentru ocuparea functiilor de prefecti, care erau considerati functionari publici (încadrare ridicola la care s-a renuntat între timp), în urma carora erau bineînteles declarati cîstigatori cei desemnati de partidele de la guvernare, inclusiv cu respectarea unui algoritm daca era vorba de o coalitie. Controlul justitiei este o miza esentiala, îti ofera o pârghie majora de putere. USRPlus stie foarte bine asta (mai ales ca are de rezolvat si unele chestiuni delicate, precum problema acuzelor de fraudare a alegerilor de la Sectorul 1 din Bucuresti), dupa cum la fel de bine stie asta si Klaus Iohannis, care nu vrea nici el sa renunte la acest instrument redutabil. Daca mai reusesti sa si desfiintezi SIIJ cu trimiterea dosarelor la DNA, asa cum vrea USRPlus, nu e greu sa ne imaginam ce se va întâmpla. Stim deja asta din trecut. Între timp, dupa interventia presedintelui care i-a acuzat pe cei de la USRPlus ca fac „un joc politic meschin” si ca „s-au discreditat iremediabil în fata românilor, a propriului electorat” prin alianta cu AUR, „un afront adus românilor”, tensiunile dintre partidul lui Dan Barna si Dacian Ciolos, pe de o parte, si liberali si Klaus Iohannis, pe de alta, au crescut si mai mult în intensitate. E adevarat, conflictul între Florin Cîtu, sprijinit de Cotroceni, si Ludovic Orban ar putea sa fie în teorie exploatat de USRPlus, însa marja de manevra a lui Ludovic Orban este totusi limitata. Majoritatea useristilor sunt atât de nepopulari printre liberali, încât o astfel de colaborare ar fi extrem de prost privita. Pe de alta parte, sprijinul neconditionat acordat unui prim ministru evident mediocru, cu destule probleme de CV, un comunicator execrabil, arogant, capabil de gafe în serie (ultima este cea în care aflat pe holurile Parlamentului îl întreba pe George Simion daca a trecut pe la casieria de la Ambasada Rusiei, o replica ieftina, de mahala, incompatibila cu pozitia de prim ministru) devine tot mai costisitor pentru PNL si chiar pentru presedinte, principalul sponsor al lui Florin Cîtu. Este însa foarte posibil ca si USRPlus sa se fi încurcat în propriile fente politice. Si-a lipit de CV-ul politic eticheta cu colaborarea cu AUR lucru pe care adversarii sai politici îl vor reaminti des, oricât vor încerca useristii sa-l minimalizeze. Cu un folos îndoielnic. Chiar daca se va ajunge în situatia în care Florin Cîtu va fi demis si Klaus Iohannis va decide sa mearga pe o alta varianta de premier, ceea ce USRPlus ar putea considera o victorie, o revenire a acestora din urma la guvernare se va face foarte probabil în conditii mai vitrege. De pilda prin pierderea pozitiei de ministru al Justitiei. Însa dincolo de asta exista o certitudine: relatiile dintre PNL si USRPlus, o formatiune pentru care diferenta între a fi la putere si a fi în opozitie pare aproape inexistenta, vor ramâne extrem de încordate, ceea ce va afecta evident si calitatea guvernarii.
