Nu mai exista compatibilitate de idei si credinte nicaieri. E doar un curent general oficial, impus si încurajat permanent de stat, la nivel de politica nationala, iar pe acela se merge într-un sens prin propaganda continua. Se numeste corectitudine politica. Nu poate fi definit de nimeni prin nimic, de aceea oricine poate face teoretic orice, dar poate fi si tras la raspundere pentru orice, daca situatia o cere. Nu cred ca mai vrea nimeni sa fie liber azi. Nimeni nu îsi poate permite acest lux. Este o situatie foarte asemanatoare cu cea din timpul comunismului când domnea o frica de arest, de pedeapsa, chiar de moarte. Libertatea se pastra atunci doar la nivel de grup intim, de familie unde încrederea indivizilor unii în altii era totala. Nu îti permiteai sa zici bancuri cu Ceausescu sau sa critici regimul politic decât de fata cu oameni pe care îi cunosteai foarte bine, pe care îi auzisesi spunând lucruri identice de nenumarate ori. Era o unitate în ilegalitate. Azi e o teama de oricine, chiar si de membrii de familie, de vecini sau de prieteni. Sunt atât de multe lucruri tabu, despre care nu îti permiti sa spui liber niste opinii, încât e mai bine sa taci. Interesant e ca nu mai e teama de puscarie, de a fi turnat la securitate si umflat de mascati din pat în miezul noptii si trimis în beciuri unde sa fii batut si poate chiar omorât. Nici vorba de asa ceva, acum e despre niste pedepse mult mai grave si mai perverse, este vorba despre stigmatizarea în fata celorlalti, despre izolare în libertate, despre marginalizarea în societate. Trebuie sa fii corect politic cu orice pret, retinut în gândire si exprimare, precaut în orice conversatie, în tot ce spui si fata de oricine, altfel esti aratat cu degetul, criticat pe retelele de socializare, facut terci chiar de proprii tai prieteni, apropiati, compatrioti „liberi”, care nu au niciun contract cu statul, care nu lucreaza la Securitate sau alt serviciu de informatii. Cine se apuca sa vorbeasca liber despre orice, sa critice pe oricine, indiferent la consecinte, e nebun de legat. Chiar e vazut astfel, lumea îl arata cu degetul si e convinsa ca nu e în toate mintile. Foarte curând va cadea prada criticilor, sustinatorii fanatici ai taberei adverse (mereu se va gasi o tabara adversa pentru orice) îl vor ataca în grup si în valuri succesive pe toate canalele posibile, vor rupe carnea din el ca lupii dintr-o haita. Cetateanul care se credea în naivitatea lui liber se va trezi înjurat pe strada, batjocorit tot în mod liber de oameni pe care pâna mai ieri îi considera la fel de liberi ca el si cu care, ca si în comunism, spunea bancuri ori critici despre orice si oricine. Si se distrau din toate inima si la unison atunci, fara remuscari, fara retineri. În vremea tiraniei era un singur dusman comun, acum pot fi sute si nu mai e loc de distractie... Nu, sigur nimeni nu îsi mai permite sa fie liber azi. Ceea ce e si mai rau e ca nimeni nu îsi mai permite sa gândeasca liber. Orice om îsi înabusa din fasa gândurile care ar putea sa fie luate în vizor de asa-numita „societate” democrata. Sunt o multime de curente care circula libere, unele se întrepatrund, toate se respecta, nu se ataca unele pe altele, unii indivizi apartin chiar de mai multe astfel de curente sau grupuri fara sa îsi dea seama. De exemplu, unii sunt liberali sau pesedisti, dar sunt si feministi sau apartin de unele grupuri minoritare, ecologisti sau hateri anonimi pe Facebook. Sunt de cele mai multe ori combinatii ciudate de grupuri într-un singur individ: este iubitor de animale si lupta intens pentru protejarea lor, dar este si pro-rus sau anti-european; un antivaccinist poate fi si vegetarian, dar si membru al comunitatii LGBTQ. Cel din urma poate fi hacker, dar si credincios ortodox dedicat si umil. Un rasist poate fi ateu, dar si yogin, pictor, iubitor de frumos si muzica clasica. Un iubitor de manele poate fi si IT-ist, fan al Simonei Halep, sahist, pro-european convins s.a.m.d. E uimitor si obositor în acelasi timp sa fii atent la tot ce spui, cu oricine, în orice mediu, pentru ca daca îti lasi gura sloboda total, poti la un moment dat sa te dai de gol cu o parere care sa pice ca nuca în perete. Sa te trezesti ca vorbesti de funie în casa spânzuratului, ca o faci proasta pe nepoata sefului, ca înjuri manelele. Dupa tot ce-ai spus constati ca la petrecere toate lumea se distreaza pe manele si se uita urât la tine. Îti dai seama ca de a doua zi nimeni nu te va mai privi cu ochi buni ca pâna atunci. Ce ai, ma, cu manelele? Rasistule! Nu mai exista compatibilitate de idei si credinte nicaieri. E doar un curent general oficial, impus si încurajat permanent de stat, la nivel de politica nationala, iar pe acela se merge într-un sens prin propaganda continua. Se numeste corectitudine politica. Nu poate fi definit de nimeni prin nimic, de aceea oricine poate face teoretic orice, dar poate fi si tras la raspundere pentru orice, daca situatia o cere. Ce azi e alb, mâine poate fi lejer negru pentru ca privite dintr-o alta perspectiva, din alta lumina, culorile difera... Eroul de azi, ridicat în slavi de toti, mâine va fi un paria pentru un lucru marunt, dar care a scandalizat locatarii blocului si a „ranit umanitatea”. Nu mai exista politie politica, dar poti fi arestat la fel de usor ca în comunism. Nu este exclus chiar sa înfunzi puscaria fara sa fi facut nimic ilegal, daca te-ai pus rau cu cine nu trebuie, iar acela a avut grija ca în fata societatii sa apari ca un dusman al ei. Se gaseste o infractiune si pentru tine, iar în trecut sunt o multime de fapte din care se pot alege unele „concludente”. Ai fost punkist în liceu, ai furat cirese, te-ai batut cu proful de sport, ai fumat iarba, iata ce rau esti, ce suflet negru ai si nimeni nu te-a banuit. Ai ascuns tot timpul rautatea asta ca un pervers. Dupa asa ceva încearca sa mai scoti capul în lume, încearca sa mai mergi la fotbal cu prietenii si colegii tai cum faci de 20 de ani încoace, încearca sa mai suni pe careva sa iasa la o bere sau sa te mai ajute cu o lingura de cafea. Mai bine schimbi tara cu totul si o iei de la capat sau te faci uitat într-un sat de munte ori din Delta unde nu te stie nimeni sau nu te vede nimeni. Poti sa invoci toate legile libertatii de exprimare, de gândire si de opinie, n-o sa te bage nimeni în seama. Impresia ramâne, esti concediat! Briscan Zara este scriitor si publicist
