Inculpata acuzata de trafic de influenta a primit doi ani cu suspendare. Dintr-un dosar DNA care a creat vâlva în urma cu câtiva ani s-a ales praful. Cazul „orbilor” care-si conduceau linistiti masina s-a încheiat cu un acord de recunoastere a vinovatiei si o sentinta simbolica. Ultima încercare a procurorilor DNA de a obtine o condamnare mai serioasa a fost respinsa saptamâna trecuta de Curtea de Apel. O ancheta derulata pe parcursul a 9 ani a avut ca unic rezultat o banala condamnare cu suspendare. Procurorii DNA au stabilit ca Elena Balcan, simpla pensionara, se afla în cercul de cunostinte al unor angajati DGASPC si ai Spitalului de Neurochirurgie. Ea îsi folosea „pilele” pentru a asigura o paleta larga de servicii, de la simpla intrare peste rând la comisia de evaluare, pâna la eliberarea unor certificate de handicap de gradul I, îndeosebi pentru afectiuni oftalmologice. Evident, contra cost. Cel mai vechi caz documentat de procurori dateaza din 2007, când a pretins si primit 1.500 de lei pentru ca sotia unui cunoscut sa beneficieze de încadrare în gradul I de handicap. Pentru ca diagnosticul sa fie reconfirmat la evaluarile anuale si deci pentru ca pensia de handicap sa fie platita în continuare, Balcan cerea în fiecare an echivalentul câte unei pensii lunare. De la acest client a încasat astfel timp de 10 ani câte 800-1.500 de lei, în functie de cât se indexa pensia de handicap. În acelasi an, a acceptat doar 400 de lei pentru un certificat de handicap de gradul II. Anual însa, mai încasa de la client înca 274 de lei, cuantumul unei pensii lunare. În 2008, Balcan a încasat 2.000 de lei pentru un certificat de gradul II. Dupa 5 ani, de la acelasi client, a încasat 3.500 de lei, pentru a „avansa” certificatul la gradul I. Activitatea Elenei Balcan a continuat si dupa 2012, când a început ancheta procurorilor DNA. Acestia au efectuat initial cercetari pentru 12 acte de trafic de influenta comise de Balcan. Din cercetari au rezultat însa probe pentru înca 5 acte, urmarirea penala fiind extinsa. Trimisa în judecata pentru trafic de influenta în forma continuata, Balcan a spus în instanta ca intrase în „afacere” dupa ce ea însasi trebuise sa dea spaga la DGASPC. Era încadrata ca persoana cu handicap si trebuia sa mearga anual la reevaluare. La coada cunoscuse o pensionara care se afla în cercul de cunostinte al unei membre a comisiei de evaluare si al unei secretare din Sectia de Oftalmologie a Spitalului de Neurochirurgie. I s-ar fi propus sa preia ea însasi clienti, ca intermediar al celor trei, ajungând sa fie cunoscuta ca o persoana de încredere. A început cu certificate de încadrare în gradul II de handicap, care se puteau obtine mai usor, în baza unui diagnostic greu de contrazis. Ulterior, la cererea „clientilor”, a început sa obtina si certificate de încadrare în grad de handicap I, ca nevazatori. Falsificarea diagnosticelor era cu atât mai usoara, cu cât comisia de evaluare analiza doar actele medicale prezentate, neefectuând un control propriu-zis al afectiunilor pretinse. Elena Balcan a încheiat cu procurorii un acord de recunoastere a vinovatiei, ceea ce i-a permis obtinerea unei pedepse mai usoare. În instanta, procurorii au propus o pedeapsa cu închisoarea, orientata spre minimul prevazut de Codul Penal. Magistratii Tribunalului au considerat însa ca este suficienta o pedeaspa de doar 2 ani de închisoare, dar cu suspendare. Totodata, s-a dispus confiscarea de la Balcan a sumei de 90.190 lei, obtinuta prin spaga. Sentinta Tribunalului a fost contestata de procurori în fata Curtii de Apel, care au considerat pedeapsa stabilita ca „nejustificat de blânda în raport cu gravitatea infractiunii”. Nu de aceeasi parere au fost însa si judecatorii. Acestia au remarcat ca acordul de recunoastere a vinovatiei fusese încheiat la initiativa inculpatei. În opinia judecatorilor, acest lucru echivala cu o atitudine procesuala pozitiva, femeia asumându-si integral fapta, scurtând procedurile judiciare si eliminând riscul ca fapta sa ramâna nepedepsita. „Solutia cu privire la care s-a ajuns la un acord, desi ramâne una clementa, nu poate fi totusi considerata drept nejustificat de blânda. Curtea considera astfel, în acord cu prima instanta, ca aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a executarii acesteia este suficienta atât pentru sanctionarea inculpatei în raport cu faptele comise, cât si pentru prevenirea riscului ca aceasta sa comita alte infractiuni”, au apreciat magistratii. Apelul procurorilor a fost respins, sentinta Tribunalului devenind definitiva.
