Motto: „Si tralala si tralali, cei morti au pica pe cei vii.” Nu-mi place „Dune” - prezentat deseori publicului drept cel mai bun roman SF din toate timpurile! Nu am apreciat nici prima ecranizare, în care joaca Kyle MacLachlan, Virginia Madsen si Sting, vazuta înainte de 1989, la video, si nici cartile lui Frank Herbert, cumparate mai târziu. E drept ca am citit - greu si pe sarite -, numai doua volume din lunga serie, dar mi-au fost de ajuns. Profetiile, alesii, simbolistica fortata (aia cu scuipatul m-a îngretosat!), eterna si banala înclestare dintre bine si rau, ca si razboiul dintre frumosi si bubosi, tradarea celor la care te asteptai cel mai putin, dar pe care îi banuiai tocmai de aceea înca de la început - adica exact cliseele de care te ciocnesti mereu în astfel de epopei cu pretentii de biblii alternative m-au plictisit teribil. Promit solemn ca nu mai voi uita niciodata la cel mai recent film „Dune”, oricâte premii ar lua. Ca sa fiu sincer, multa vreme l-am confundat pe americanul Frank Herbert cu austriacul Herbert Franke, pe care l-am prizat cu încântare. Recomand „Zona Zero”, „Capcana de sticla”, dar mai ales „Reteaua Gândurilor”. Romanul SF preferat ramâne, la peste 35 de ani de când l-am citit întâia data, „Seniorii razboiului”, scris în doar doua saptamâni - spune legenda! - de un francez posedat, Gerard Klein. Aici nu mai gasesti intriga schematica, subtilitati progresiste altoite cu fantezii religioase ori personaje simplute, precum cele din povestile pentru copii. Corson, un criminal de razboi, este transportat ca din întâmplare în viitor unde trebuie sa elimine un alt criminal de razboi, colonelul Veran, pentru a restabili echilibrul universului. Ideea SF: calatoria în timp, extrem de uzitata, totusi, este completata în mod fericit de recursul la paradoxurile temporale si multivers, permitând dublarea personajului, care ajunge sa se ajute pe sine însusi. Probabil de aici s-au inspirat cei care au realizat „Interstellar”, alt film laudat în exces pentru lipsa sa de originalitate. Însa nu ideea si nici recuzita SF sunt cele care fascineaza în „Seniorii razboiului”, ci meditatia asupra razboiului. Klein a fost laudat de unii cititori fiindca ar fi elaborat un rechizitoriu la adresa conflictelor militare, dar criticat de altii pentru ca ar fi facut, dimpotriva, apologia razboiului. În realitate, Klein încearca doar sa explice ce este razboiul si de ce ne-a însotit si ne va însoti de-a lungul întregii noastre istorii. Din nefericire, pacea reprezinta doar o scurta pauza între doua confruntari militare. Un ragaz! În acest moment, imaginati-va un soi de univers în care au loc toate bataliile posibile, de la cele cu bâte si sabii, pâna la cele cu bombe atomice si mult dincolo de ele. E ca un urias board game spatial, unde oamenii însetati de sânge se macelaresc între ei, dar unde moartea este doar provizorie, fiindca „ragazul”, ce intervine din când în când, îi reînvie si îi arunca din nou în lupta. O alta lupta si pe urma înca una, si tot asa, la infinit. Oare te saturi vreodata? Acesta este Aergistal (fara îndoiala, cuvânt inspirat de Ares, ca în grecescul Areopag, dar fara nici o legatura cu Azovstal!). E un univers straniu pe care Corson doar îl viziteaza (fara a fi scutit el însusi de o moarte!), caci zeii ce l-au creat au alte planuri pentru criminalul de razboi pamântean. Pentru a le duce la îndeplinire, zeii îi dezvaluie triplul scop al Aergistalului. Sa elimine razboiul. Sa cunoasca razboiul. Sa salveze razboiul. Corson are de ales. Daca nu izbuteste în misiunea sa - distrugerea lui Veran - se va întoarce pentru totdeauna în tinutul razboiului perpetuu, unde va lupta, va muri si va învia pentru a lupta din nou, vreme de o eternitate. Si nicio zi în plus. Dar Corson poate ca a înteles deja ce este razboiul: o structura cu o oarecare autonomie, ce se poate naste din pricina unui conflict marunt, dar care se alimenteaza apoi din energia, din substanta, din ura combatantilor. Printre ei, nenumarati criminali de razboi. Razboaiele exista dintotdeauna si vor exista pentru totdeauna, fiindca natura oamenilor este una conflictuala. Si, totusi, poti alege. Sa elimini razboiul. Sa cunosti razboiul. Sa salvezi razboiul. Ce va face Corson? Ce va face lumea de azi?
