Doi soti ieseni care au obtinut în 2006 decizie de împroprietarire de la Comisia de Fond Funciar au trebuit sa astepte 12 ani pentru a primi înapoi de la Romsilva o padure a familiei. Ani însa plini de peripetii, procese si calcule absurde facute de institutii ale statului. Când în sfârsit Romsilva a fost obligata sa le dea oamenilor înapoi padurea, padurarii le-au facut un calcul si, desi nu le daduse oamenilor proprietatea, i-au scos datori.Au au spus ca, daca vor padurea, au de platit 20.000 de lei cheltuieli de paza pe 12 ani, desi bunul nu a intrat în proprietatea lor. În final, dupa ce au ajuns iar în fata instantei de judecata, magistratii au decis ca nu cei doi soti sunt datori, ci Romsilva, care a exploatat padurea. Daca sentinta ramâne definitiva, iesenii trebuie sa primeasca peste 70.000 lei de la stat, bani pe care Romsilva i-a câstigat exploatându-le abuziv padurea. Doi ieseni au asteptat 12 ani pentru a-si primi înapoi padurea mostenita pe raza comunei Tibana. În acest interval, padurea a fost exploatata bine mersi de Romsilva, care a refuzat sa acorde vreo compensatie, scotându-i chiar datori. Cei doi s-au adresat instantei, obtinând dupa doi ani de judecata despagubiri de aproximativ 70 de lei pentru fiecare hectar de padure pe care nu au putut sa o exploateze. În total, peste 70.000 de lei. Calculele padurarilor În martie 2006, Comisia Judeteana de Fond Funciar a recunoscut dreptul de proprietate al lui Florin si Vioricai O. asupra unei suprafete de 87 ha de padure. Punerea în posesie a întârziat însa, calitatea de mostenitori a celor doi fiind contestata. A fost necesar înca un proces, pentru recunoasterea acestei calitati, si înca unul, pentru obligarea CJFF la emiterea titlului de proprietate. În cele din urma, în ianuarie 2018, a fost facuta si punerea în posesie. Conform legii, proprietarii padurilor au dreptul de a primi beneficiul realizat de Romsilva din exploatarea acestora în intervalul cuprins între data validarii cererii de retrocedare si cea a punerii efective în posesie, dupa scaderea cheltuielilor de exploatare. Când însa sotii O. s-au adresat Romsilva, cerându-si drepturile banesti, raspunsul primit a fost surprinzator. Calculul facut de Directia Silvica ieseana mentiona venituri de 72.713 lei, cheltuieli de exploatare de 17.694 lei si cheltuieli de paza a padurii de 75.813 lei. Practic, reprezentantii Directiei Silvice sustineau ca au cheltuit mai mult pe paza padurii decât din exploatarea acesteia, iar cei doi ieseni îi erau datori cu aproape 21.000 lei. Proprietarii se trezeau astfel si fara padure, dar si buni de plata pentru faptul ca nu au primit-o înapoi. Practic, li se lua bani pentru paza unui bun pe care nici macar nu îl primisera de la cei ce le cereau banii. Disputa privind paza Cazul a ajuns în fata instantei, sotii O. cerând beneficiul legal, iar Romsilva, plata a 20.794 lei, pe care cei doi ieseni i-ar fi datorat. Cu legea în fata, magistratii Judecatoriei au constatat ca pretentiile Romsilva erau absurde. „Ocoalele silvice raspundeau de paza si protectia vegetatiei forestiere de pe terenurile solicitate de fostii proprietari anterior, dar si ulterior punerii în posesie, pâna la formarea structurilor proprii de paza sau de administrare ori pâna la încheierea unor contracte de administrare si paza cu un ocol silvic, contravaloarea cheltuielilor aferente acestor servicii fiind suportata din bugetul de stat. Prin urmare, pârâtii nu pot impune ca plata contravalorii pazei sa fie suportata de catre reclamanti, atât timp cât raspunderea pentru paza si protectia vegetatiei forestiere cadea în sarcina respectivelor institutii, iar contravaloarea cheltuielilor aferente acestor servicii era suportata din bugetul de stat”, au precizat judecatorii. De altfel, legea prevedea clar ca Romsilva are dreptul sa deduca din beneficiu doar cheltuielile de exploatare, nu si cele de paza. Dupa efectuarea unei expertize, s-a constatat ca Romsilva obtinuse din vânzarea de lemn din padurea lui Florin O. aproape 90.000 de lei, având totodata cheltuieli de 17.400 lei. Beneficiul final se ridica, cu tot cu dobânda legala, la 77.300 lei. Aceasta a fost si suma pe care judecatorii au impus Directiei Silvice ca structura a Romsilva sa o plateasca proprietarilor padurii. Romsilva a declarat apel, cazul intrând pe rolul Tribunalului.
