Aceasta încercare de portret, savârsita de mine în urma cu cinci ani, si reluata aici si-acum, s-a vrut o punere în lumina a Vioricai S. Constantinescu (27 mai 1943 - 22 oct. 2021). Pentru ca Viorica însasi emana lumina. Asta nu-i o metafora (rasuflata), ci chiar modul de-a fi al unei fiinte empatice, solare, exclamative si interogative cât sa nu tulbure „corola de minuni a lumii” celuilalt. A acceptat spontan sa colaboreze la „Cronica veche”, bucurându-ne paginile cu traductiuni si comentarii „din lumi ce vorbeau în versuri”. Într-o vara si într-o doara, mi-a spus (telefonic) ca are o casa cu gradina, la Agapia, se duce sa se odihneasca în raiul acela. Îmi place sa cred ca-i tot acolo. Spuneam cândva - si-o reiau de câte ori am prilejul - ca promotia 1966 a Filologiei iesene a fost una doldora de talente. A tunat si ne-a adunat, dar nu cu toba, ca la celebra „Scoala de literatura”, sau, ca acum, cu gramada, ci cu examen de admitere si cu examen de licenta, dat aproape la toate obiectele pe care le studiasem de-a lungul (si de-a latul) facultatii. Ca puteai sa-ti iei câmpii semantici. Cei mai buni la carte (si la note) au fost popriti asistenti la facultate (Viorica Sandu-Constantinescu, Catalina Pletea-Frâncu) sau cercetatori, la Institutul academic de lingvistica, istorie literara si folclor (Florin Faifer, I. H. Ciubotaru, Stanuta Cretu, mai târziu Mircea Ciubotaru). Unii au penetrat pe unde (radiofonice) lungi (Nicolae Florescu, la Radio Bucuresti) sau medii (Grigore Ilisei, Corneliu Dorneanu si cu mine, la Radio Iasi); Mircea Filip a devenit secretar literar la Teatrul National „Vasile Alecsandri”, Paul Drumaru - redactor la Editura Kriterion, Gheorghe Dragan - la Junimea. Doar Nicolae Ionel, student si poet stralucit, s-a înfundat undeva pe malul Prutului, de unde a mai iesit doar dupa 20 de ani... Frumosii nebuni ai promotiei noastre au fost Cezar Ivanescu, Cristian Simionescu si Octavian Stoica. Boema lor mergea pâna într-acolo încât îsi permiteau sa repete un an-doi, spre a-si prelungi studentia... Au mai fost, în aceasta promotie, si altii, discreti, timizi, timorati, care s-au afirmat - poate au si sfintit locul - în arealul lor, de-ar fi sa-i amintesc pe George Bodea, de la Cîmpulung, pe Anatol Ghermanschi, de la Brasov, pe Mircea Gutter, de la Galati, pe Maria Baciu, de la Botosani, pe Viorel Savin, de la Bacau... În mod sigur am uitat/ omis pe cineva, dar, la 11 lustri de la absolvire, sper sa fiu si eu absolvit... Un proverb chinez spune ca, în ceea ce priveste predictiile, cel mai greu e de ghicit trecutul. Din fericire, a existat/ exista o elita de „ghicitori/ ghicitoare” ce încearca a prevedea trecutul, nu prin carti de tarot sau prin oracole, ci prin descifrarea Cartii Cartilor, a relictelor si relicvelor care resemantizeaza lumi disparute. O astfel de fiinta cercetatoare este aici, în ambientul universitar iesan, are o bibliografie impresionanta, dar e de-o discretie direct proportionala. Numele ei: Viorica S. Constantinescu. Ea împartaseste, cu superbie, soarta unora dintre universitari care, dedicati vocatiei profesorale si cercetarii fundamentale, ramân înafara câmpului mediatic, fiind cunoscuti doar în rarefiatul si orgoliosul spatiu academic. Si nici acolo, precât ar merita. Cum îmi marturisea recent, V.S.C., fiind solicitata, pentru un dictionar academic, sa mentioneze, pe lânga obisnuita bibliografie, si niscaiva receptari critice (cronici, comentarii, recenzii), a exclamat (spre stupefactia interlocutoarei): „N-am! Nu a scris nimeni despre cartile mele!” Sa nu credeti ca, atunci când îmi relata, la telefon, dialogul, Viorica S.(andu) se lamenta sau avea un ton de repros; dimpotriva, un hohot de râs i-a însotit spusele; si nu parea a face haz de necaz. Desi a publicat (sporadic) înca din studentie, abia la începutul anilor 90 i-a aparut prima carte, despre - surprinzator si seducator - Arta gradinii, un excurs deopotriva istoric, estetic si filosofic prin acest ambient (de la gradinile suspendate ale Semiramidei, la cele ale Renasterii, barocului, clasicismului, romantismului, avangardismului)... Se va vedea ca filoloaga Viorica Sandu a facut o adevarata pasiune nu doar pentru asistentul I. Constantinescu (cel ce initiator în Literatura universala si comparata ne fu), dar si pentru calatorii spre începuturile, reale sau legendare, ale lumii, pe care ni le descifreaza ca pe niste poeme ermetice si ni le povesteste ca într-O mie si una de nopti... De capatâi, în acest excurs, i-a fost Biblia, din care a conturat, mai întâi, imaginea Evreului stereotip. Schita de istorie culturala (1996; 2013 - versiune în limba spaniola). A continuat cu un Dictionar de personaje biblice si reprezentarea lor în arta (2002; 2005 - Noul Testament), Omul Biblic. Schita tipologica (2012), iar, recent, Dictionarul popoarelor biblice. Între acestea, Exotismul în literatura româna din secolul al XIX-lea (1998), Cultura poetica (1999), traducerile din Teresa de Avila (Poezii, 1996) sau integrala Fratii Grimm (Povesti, 1998) o situeaza pe Viorica S. Constantinescu într-o tipologie culturala de elita, prin arta si precizie, suplete si expresivitate... voluntara. Înca în Cuvânt înainte la Dictionarul popoarelor biblice, autoarea ne avertiza ca-i vorba de popoare, mari si mici, ”care au iesit din istorie”. Stim, asadar, dinaintea lecturii ca vor fi morti, disparuti, raniti, ucigasi si victime dar, ca într-un roman politist, vrem a urmari povestea... Câteodata, mai sarim peste amanunte, alteori tocmai detaliile - ca dintr-o uriasa fresca - ne capteaza. Autoarea si-a forjat un stil în care fisa de dictionar capata valente de roman detectivist. Si cum altfel, când ni se desluseste aventura în istorie a circa 70 de popoare biblice, dintre care doar câteva au supravietuit... În timp, ”povestea” aglutineaza 7000 de ani, iar în spatiu - arealul Orientului Antic. Bibliografia din finalul Dictionarului... probeaza o documentare uluitoare, de certa probitate stiintifica. Fascinant e faptul ca aproape toate acele popoare biblice au interferat, s-au cucerit unele pe altele, au devenit unele din altele, cele mai puternice - egiptenii, evreii, sirienii - supravietuind (cu acest nume). Si nu numaidecât prin numar si putere, ci (si) prin inteligenta, abilitate ori predestinare... Inutil a preciza ca istoria biblica a fost una a razboaielor, a expansiunilor, a spatiului vital, a exodului, a urei de rasa, a genocidului, a tradarilor de tot soiul. Civilizatia post-biblica a avut de unde se inspira... Unele conflicte s-au prelungit pâna-n zilele noastre - de-ar fi sa le amintim doar pe cele dintre palestinieni si israeliti, sau dintre acestia din urma si arabi - ”care dateaza din vremea straveche a venirii lui Avraam în Canaan (aproximativ în anul 2000 î.Hr.!”). Altele, genocidale, au fost asanate doar cu o jumatate de veac în urma... Într-un dictionar nu trebuie sa se auda vocea autorului. Dar acesta, fiind un dictionar de autor, nu de autori, lasa a razbate, din când în când, vocea celei care l-a închipuit... O prima personalizare a comentariului - în prefata, unde exegeta, referindu-se la una dintre numeroasele cuceriri a unui popor de catre altul, puncteaza: precum se stie, cea mai buna strategie de a domina un stat cucerit este aceea de a pune în fruntea lui alogeni. Trimiterile sunt multiple... Altundeva, actualizeaza (autoarea a trait, o vreme, în Germania): ”neamul babilonian” a fost un fel de popor german al Orientului antic: ordonat, muncitor, ambitios, glorios si apoi înfrânt definitiv. Neamul fiilor lui Israel a plecat din Egipt, strabatând desertul timp de patruzeci de ani, nu, cum s-ar crede, din cauza dificultatilor exodului ci, premeditat, ca sa dispara generatia nostalgicilor dupa viata buna din Gosen. Aluzie transparenta la desertul pe care si noi, românii, îl strabatem... Între evrei si romani domnea o tensiune permanenta, cauzata de fiscalitatea coplesitoare si de abuzul de putere al unor procuratori, precum Pontiu Pilat. Instantaneu te duce gândul la abuzurile unor personaje politice din arealul românesc... Despre efraimiti se spune ca erau oameni mofturosi, mereu nemultumiti, genul acelora care stau deoparte si critica tot ceea ce vad (...) suferind de orgoliu excesiv. Nu-i exclus ca autoarea sa fi vizat persoane reale... Cretanii (fauritori ai unei civilizatii si-ai unei mitologii intrate în memoria culturala) sunt perceputi - prin pana lui Epimenide, citat de Sfântul Apostol Pavel – ca pururi mincinosi, fiare urâcioase, lenesi si mâncaciosi. Labirintul ar putea fi identificat cu palatul din Cnossos, iar despre Minotaur, creatura jumatate om, jumatate animaI, ca si despre uriasi, paleoastronautica avanseaza supozitia ca ar fi rodul unor experimente ale extraterestrilor - zeii anticilor. Altfel zis, o deviatie genetica, rezultata din unirea îngerilor veghetori pe pamânt cu fiicele pamântenilor... Pentru ufologi, Biblia ofera numeroase exemple de aterizari/înaltari ale unor care de foc sau ale unor fiinte misterioase, împlatosate ori învaluite de lumini stralucitoare. În paleoastronautica moderna se discuta intens despre posibilitatea ca ”steaua calauzitoare” sa fi fost o nava cosmica ce i-a adus pe magi din Rasarit la Betleem, spre a vesti nasterea Mântuitorului.Constructii megalitice, precum piramidele sau templele, este posibil sa fi fost înaltate tot de extraterestri, eventual si cu aportul uriasilor... care aveau 9 coti lungime si 4 coti latime. Asadar, cam 2,7o /1,20 m. Mari, dar vulnerabili la... sageti, dovada fiind faptul ca au iesit destul de repede de pe scena biblica, omenirea perpetuându-se la dimensiunile (rezonabile) cu care suntem obisnuiti. Fluxul si refluxul, conexiunile cu opere literare intrate în memoria culturala, sau cu descoperiri arheologice si descifrari de documente care au schimbat radical perceperea Orientului Antic, înscriu Dictionarul... în seria acelor cercetari care adâncesc - cum autoarea însasi spune - credibilizarea stiintifica a Bibliei, în paralel cu o relativizare a adevarurilor istorice deja spuse. Nicolae Turtureanu este poet si publicist, director-fondator al revistei „Cronica veche”
