Termenul de „dementa” se refera la un sindrom în general cronic evolutiv care apare ca urmare a degenerarii neuronale, de diverse cauze, fiecare intervenind într-una sau mai multe regiuni ale circuitului cerebral cognitiv. Desi dementa atinge cu predilectie persoanele în vârsta, aceasta patologie se întâlneste si la vârste tinere, cu cauze diverse. Nu toate dementele apar din cauza afectarii aceleiasi regiuni cerebrale, frontiera clinica si etiologica dintre diversele forme de dementa nefiind totdeauna clara, formele mixte fiind adesea întâlnite. Simptomele sindromului demential sunt variabile, dar pentru a putea vorbi de dementa propriu-zisa, este necesara afectarea a cel putin doua dintre functiile mentale esentiale. Cea mai frecventa forma de dementa este dementa Alzheimer, a doua cea mai frecventa fiind dementa vasculara. Exista, însa, nenumarate alte tipuri de dementa, câteodata reversibile, cum ar fi cele întâlnite în patologiile tiroidiene sau psihiatrice (ex. depresia), carentiale, toxice, infectioase, medicamentoase etc. Numeroase persoane prezinta tulburari de memorie, uita, fara a fi vorba de o dementa. Simptomele sindromului demential sunt variabile, dar pentru a putea vorbi de dementa propriu-zisa, este necesara afectarea a cel putin doua dintre functiile mentale esentiale. Evolutia sindromului demential poate fi stadializata în 3 etape: stadiul initial, care trece în general neobservat, banalizat de pacient si de anturaj, prezinta câteva caracteristici: tendinta de a uita, dezorientarea temporala, dezorientarea spatiala în locuri bine cunoscute; stadiul intermediar, care odata cu evolutia dementei, contureaza din punct de vedere al semnelor si simptomelor un tablou clinic mai evident atât pentru pacient, cât mai ales pentru anturaj: amnezia evenimentelor recente si a numelor diversilor interlocutori, dezorientarea în habitatul propriu, dificultati de comunicare, neglijenta igienei personale cu nevoia anturajului de a interveni, tulburari de comportament, perseverenta (exemplu: pacientul repeta într-un interval scurt aceleasi fapte, întrebari etc); ultimul stadiu se caracterizeaza printr-o dependenta si o lipsa cvasi-totala a diverselor activitati. Tulburarile de memorie sunt evidente: dezorientarea temporo-spatiala majora, dificultati în recunoasterea persoanelor apropiate, necesitatea majora de a fi ajutat în igiena corporala, tulburari de mers, tulburari de comportament cu o gama larga, mergând de la apatie la agresivitate. Diagnosticul initial se bazeaza pe o anamneza aprofundata, examenul clinic general si neurologic, cât si pe un panel de investigatii paraclinice, teste neuro-psihologice, punctia lombara. Tratamentul dementei depinde de cauza sa. La ora actuala nu exista nicio dovada stiintifica al vreunui tratament curativ al dementei. Piata româneasca a medicamentelor abunda de o gama larga de produse vândute ca fiind „factori naturali de crestere neurogena” care nu au vreo dovada stiintifica reala a efectului curativ si/sau încetinitor al evolutiei dementelor. Diagnosticul corect si rapid este un pas important în ameliorarea calitatii vietii. Pentru programare, pacientii au la dispozitie numarul 0232 920, Call Center Arcadia. Dr. Ionela Camelia Ralea, medic specialist Neurologie, Arcadia
