Propunerea unui armistitiu este un semn de disperare din partea PNL. Un indiciu în plus ca Iohannis si Cîtu au aruncat tara într-o criza politica fara sa aiba un plan B, ca baronii liberali joaca de doua luni la cacealma, improvizeaza solutii ca sa câstige timp si sa se agate de putere. Premierul desemnat Nicolae Ciuca a trimis marti o scrisoare partidelor parlamentare prin care le-a propus un armistitiu politic pentru urmatoarele luni. Câte luni? În presa s-a vorbit de trei, în epistola nu se face nicio mentiune. De ce e nevoie de un armistitiu politic? Sa ascultam precizarile premierului desemnat... Numai ca Nicolae Ciuca n-a vorbit deloc marti, nici despre scrisoare, nici despre ce asteptari are, nici cum i-a venit ideea unui armistitiu. Pretentiile premierului propus au fost prezentate de premierul demis, Florin Cîtu, în calitate de lider al PNL. Câta credibilitate are demersul unui general care se ascunde de opinia publica dupa izmenele unui politician? Daca armistitiul ar fi fost solutia propusa în mod real de Ciuca, nu o hârtie semnata la comanda partidului, cu siguranta ar fi ridicat „baioneta” si si-ar fi aparat public ideea. Nu a facut-o pentru ca a înteles formalismul politicianist al propunerii, în fapt, i s-a parut subtire povestea armistitiului. Avem deja primele indicii cum ar arata un guvern condus de Ciuca: o marioneta depersonalizata care raspunde la comenzile baronilor din Modrogan. Pe fond, propunerea de „încetare a focului” e lipsita de orice argument coerent. O însiruire pe scurt a problemelor cu care se confrunta tara (de fapt, doua mari si late - criza sanitara si cresterea preturilor), urmata de un apel la constiinta si patriotismul opozitiei. Nu e clar cum un armistitiu ar rezolva cele doua probleme. De ce un premier „plin” Ciuca, aflat sub bocancul lui Cîtu, ar avea solutii mai bune la criza decât Cîtu însusi? Sigur, un prim-ministru învestit de Parlament ar putea emite ordonante de urgenta, dar care ar fi acele acte normative care în momentul de fata nu pot fi „rezolvate” prin hotarâri de guvern? Sa nu uitam ca Executivul si-a pastrat aceasta prerogativa, dovada restrictiile adoptate în ultima saptamâna. Daca Guvernul Ciuca ar fi avut nevoie de un cadru legislativ mai generos pentru impunerea unor decizii în vreme de criza, acestea ar fi trebuit transpuse în textul armistitiului. „Votati Cabinetul Ciuca si acordati-i sprijin parlamentar timp de n luni pentru a stopa evolutia pandemiei prin masurile a, b, c etc. si a potoli cresterea preturilor prin ordonantele de urgenta x, y, z etc.” Dispune PNL de aceste solutii, dar nu le poate adopta pentru ca nu are un guvern „plin”? Fireste ca nu, altfel ar fi gasit formule punctuale de negociere cu opozitia. De fapt, tocmai lipsa solutiilor îi forteaza pe liberali sa caute o sustinere transpartinica prin care sa dilueze costul electoral al incompetentei. Cu precizarea ca PNL vrea sa împarta pagubele de imagine cauzate de suprapunerea a trei crize, fara sa împarta beneficiile aduse de controlul guvernarii. Altfel, sa observam si tonul belicos pe care a prezentat Cîtu textul invitatiei la pace. Daca opozitia nu accepta conditiile lui Ciuca da dovada de imaturitate si iresponsabilitate, a atras atentia liderul PNL. Un fel de „cine nu semneaza ma-sa-i c...” Propunerea unui armistitiu este un semn de disperare din partea PNL. Un indiciu în plus ca Iohannis si Cîtu au aruncat tara într-o criza politica fara sa aiba un plan B, ca baronii liberali joaca de doua luni la cacealma, improvizeaza solutii ca sa câstige timp si sa se agate de putere. Si numai pentru acest primitivism dovedit în materie de strategie politica, PNL (cu actuala conducere) merita ani grei de opozitie.
