Iasul este binecuvântat de lucrarea unor preoti sexagenari, septuagenari sau chiar mai în vârsta. Sunt pastori foarte iubiti de credinciosi si modele pentru mai tinerii slujitori ai Altarului. Vazându-i pe la hramuri sau în alte conjuncturi, ma rog mereu Domnului sa-i tina în viata cât mai mult. Cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât mai multa nevoie avem de acesti oameni cu mare experienta, cu asezare duhovniceasca, cu un cuvânt care sa lumineze constiinte. Exponentul poate cel mai de seama al acestor generatii de „slugi bune si credincioase” lui Dumnezeu este Parintele profesor Vasile Nechita. M-au impresionat dintotdeauna franchetea discursului, firescul, caldura cu care interactioneaza cu cei din jur si curajul de a spune ceea ce altii abia îndraznesc sa cugete. Când ia cuvântul, auditoriul devine mai atent, indiferent ca de fata sunt preoti sau ierarhi, oameni simpli sau academicieni. Împleteste armonios citatele erudite cu evocarile pline de tâlc, reflectiile îndelung cumpanite cu situatiile anecdotice, mai ales cele din viata personala. Niciodata nu ma satur sa-l ascult predicând, conferentiind sau luând cuvântul la câte o agapa. În fiecare ipostaza – fie ca se afla în fata Sfântului Altar ori în fata unui vin bun –, este la fel, adica imperial (precum îi este, etimologic, si numele de botez – Vasile): cu tinuta demna, verb viu, oratorie desavârsita! Întreaga viata a fost paroh doar la o singura biserica, locas cu hramul principal Sfântul Apostol Andrei. Poate ca tocmai prin mijlocirea „celui dintâi chemat” sa fi primit Parintele Vasile harisma apostoliei. Caci s-a ostenit facând apostolat în domeniul predarii Religiei – si al educatiei religioase, în general –, în ducerea cuvântului ortodox în spatii eterodoxe, în abordarea crestina a acestor vremuri (post)moderne, marcate mai ales de influenta crescânda a stiintei si de tot mai opresiva „corectitudine politica”. Nu e întâmplator ca, desi iesean, a fost chemat sa predea ca profesor universitar tocmai în Constanta, în zona „descalecarii” celui numit „apostolul românilor”. Am nenumarate marturii despre cum a cautat, ca profesor, sa ajute, sa învete, sa îndrume pe toti cei ce au ales Teologia nu doar ca pe o disciplina de studiu, ci ca un mod de viata. Am încercat sa-mi amintesc de când îl cunosc pe Parintele profesor Vasile Nechita si nu am putut identifica precis momentul. Dar nu pentru ca acea prima întâlnire nu ar fi fost memorabila, ci pentru ca a intrat atât de firesc în viata mea, de parca l-as fi cunoscut dintotdeauna. De altfel, sfintia sa mi-a facut dintotdeauna onoarea de a-mi vorbi ca unui vechi prieten, ca unuia din familie. Niciodata de sus, niciodata uzând de autoritatea sa. Desi sunt mai mic cu doua decenii si, categoric, cu mult mai putina experienta în cele ale scrisului, m-a încredintat, de-a lungul anilor, ca-mi citeste articolele si chiar ca rezoneaza cu multe dintre gândurile pe care le astern. Mai mult, nu rateaza nici o ocazie de a ma îndemna sa public macar lucrarea de doctorat, daca nu chiar si volumele ce s-ar putea construi pe baza câtorva sute de texte publicate în ultimii 10-12 ani. Dar eu tot amân. Tocmai pentru ca vad autori precum Parintele profesor Vasile Nechita, îmi spun ca exista deja suficiente carti crestine în librarii pe orice tema. Cititori de-ar fi mai multi, ca scriitori avem, si înca de înalt nivel! La împlinirea a sapte decenii de viata (pe 22 martie 2023), ma alatur si eu celor care, cu recunostinta, se roaga Domnului sa-i daruiasca Parintelui profesor Vasile Nechita ani multi si binecuvântati, cu si mai mult rod în ogorul Bisericii, spre folosul si spre bucuria sfintiei sale si a noastra, a celor ce am avut si avem marea sansa de a-l cunoaste!
