Presedintele Recep Tayyip Erdogan a dat peste cap previziunile privind disparitia sa politica în alegerile din Turcia si si-a mobilizat alegatorii printr-o combinatie puternica de conservatorism religios si nationalism care pare sa îi propulseze guvernarea în cel de-al treilea deceniu odata cu turul al doilea al prezidentialelor, care are loc duminica, relateaza Reuters. Desi nu si-a asigurat înca victoria - Erdogan trebuie sa-l învinga mai întâi pe opozantul Kemal Kilicdaroglu în turul doi de duminica - avântul sau electoral nu a facut decât sa creasca dupa ce la primul tur de scrutin, din 14 mai, a rasturnat sondajele de opinie si s-a clasat pe locul întâi cu un avans solid. Analistii se asteapta acum pe deplin la succesul sau. Victoria ar consolida dominatia unui lider care a transformat Turcia, remodelând statul laic fondat acum 100 de ani pentru a se potrivi cu viziunea sa pioasa, consolidând în acelasi timp puterea în mâinile sale, în ceea ce criticii considera a fi un mars spre autocratie. Pe scena globala, Erdogan a facut ca Turcia, membra NATO, sa se îndeparteze de aliatii sai occidentali traditionali, a creat legaturi cu presedintele rus Vladimir Putin si a transformat Turcia într-o putere regionala asertiva. Criticii spun ca el a polarizat tot mai mult natiunea în timpul guvernarii sale de 20 de ani, inclusiv în aceasta campanie electorala. Dar el a sustinut contrariul înaintea votului de duminica si a declarat ca oponentii sai "otravesc discursul politic". "Vom continua sa ne consolidam natiunea, care este un mod de gândire ce provine din cultura noastra", a declarat el pentru CNN Turk într-un interviu acordat joi. "Daca vom câstiga pe 28 mai, cu voia lui Dumnezeu, fiecare dintre cei 85 de milioane de oameni ai nostri va câstiga", a adaugat el. DRUMUL SPRE VICTORIE Votul la aceste alegeri a fost perceput ca fiind unul dintre cele mai importante de la înfiintarea statului turc modern în urma cu 100 de ani, opozitia simtind ca are cea mai buna sansa de pâna acum de a-l detrona pe Erdogan si de a inversa multe dintre schimbarile de anvergura pe care acesta le-a facut în Turcia în cele doua decenii de când are puterea. În schimb, scrutinul a subliniat puterea de rezistenta a lui Erdogan, punându-i în dificultate pe adversarii care se asteptau ca acesta sa sufere din cauza crizei costului vietii si a criticilor referitoare la raspunsul statului la cutremurele din februarie, în urma carora au murit peste 50 000 de persoane. Criticii si supravietuitorii cutremurului si-au exprimat furia în legatura cu raspunsul initial lent al guvernului la cutremur si cu aplicarea laxa a regulilor de constructie - esecuri care, potrivit acestora, au costat vieti. Dar partidul lui Erdogan, AKP, cu radacini islamiste, a iesit pe primul loc în 10 din cele 11 provincii afectate de cutremure, ceea ce l-a ajutat sa obtina, împreuna cu aliatii sai, o majoritate parlamentara la votul din 14 mai. Manusile s-au dat jos în campania electorala, Erdogan încercând sa îsi mobilizeze baza conservatoare si numindu-si adversarii "pro-LGBT". Încercând sa profite de nationalismul profund al Turciei, Erdogan a profitat, de asemenea, de sprijinul kurzilor pentru Kilicdaroglu pentru a-l acuza pe rivalul sau de apartenenta la terorism si de legaturi cu militantii Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) - o afirmatie pe care Kilicdaroglu a calificat-o drept calomnioasa. Erdogan a atras în mod repetat atentia asupra unui videoclip trucat pentru a-l acuza pe Kilicdaroglu de legaturi cu PKK, miscarea ce a dus o insurgenta în care au fost ucise peste 40.000 de persoane. MÂNDRIE RELIGIOASA SI NATIONALA "Erdogan a facut fuziunea între mândria religioasa si cea nationala, oferind alegatorilor un anti-elitism agresiv care opereaza la nivel intern si international", spune Nicholas Danforth, istoric al Turciei si membru nerezident al think tank-ului ELIAMEP. "Oamenii stiu cine este el si care este viziunea sa pentru tara si se pare ca multi dintre ei îl aproba", adauga istoricul. "Acestea fiind spuse, doar pentru ca are vântul în pânze nu înseamna ca va fi o navigatie usoara. Economia va continua sa se înrautateasca, opozitia nu va disparea, iar o multime de lideri mondiali nu-l plac sau nu au încredere în el mai mult decât aveau ieri", atrage atentia Nicholas Danforth. Criticii spun ca alti cinci ani de guvernare risca sa aduca si mai multe daune unei democratii despre care spun ca a fost subminata pe masura ce a acumulat putere în jurul unei presedintii executive, a pus botnita disidentei, a întemnitat critici si opozanti si a preluat controlul asupra presei, sistemului judiciar si economiei. Erdogan se prezinta ca un aparator al democratiei care a ripostat împotriva interferentei militare în politica turca: el a supravietuit unei tentative de lovitura de stat militara în 2016, când soldati rebeli au atacat parlamentul si au ucis 250 de persoane. RETETA LUI ERDOGAN Ajutat de o presa turca care îl sprijina în mare masura, campania sa a încercat sa concentreze atentia asupra succeselor economice si sa se îndeparteze de criza costului vietii. Luna dinaintea votului a fost presarata cu sarbatoriri ale unor ctitorii industriale, inclusiv lansarea primei masini electrice din Turcia si inaugurarea primei sale nave de asalt amfibiu, construita la Istanbul pentru a transporta drone fabricate în Turcia. De asemenea, Erdogan a apasat pe comutatorul primei livrari de gaze naturale din Turcia dintr-o rezerva din Marea Neagra, promitând aprovizionarea gratuita a gospodariilor, si a inaugurat prima centrala nucleara a tarii în cadrul unei ceremonii la care a participat prin videoconferinta si Putin. Economia a fost unul dintre principalele puncte forte ale lui Erdogan în primul deceniu al guvernarii sale, când Turcia s-a bucurat de un boom prelungit, cu drumuri, spitale si scoli noi si cresterea nivelului de trai. Dar a devenit o problema politica pe masura ce guvernul s-a angajat într-o politica inoportuna de reducere a ratelor dobânzilor în fata inflatiei în crestere. Menita sa stimuleze cresterea, politica a prabusit moneda la sfârsitul anului 2021 si a agravat inflatia. DE LA PRIMAR AL ISTANBULULUI LA PRIM-MINISTRU SI PRESEDINTE Erdogan a crescut într-un cartier sarac din Istanbul si a urmat cursurile unei scoli profesionale islamice, intrând în politica în calitate de lider al filialei de tineret a unui partid local si devenind primar al Istanbulului în 1994. A facut închisoare în 1999 din cauza unui poem pe care l-a recitat în 1997, comparând moscheile cu cazarmele, minaretele cu baionetele si credinciosii cu o armata. Dupa ce a urcat pe scena nationala ca sef al Partidului AK, a devenit prim-ministru în 2003. Guvernul sau a îmblânzit armata turca, care rasturnase patru guverne din 1960 încoace, iar în 2005 a început discutiile pentru a face realitate o ambitie de zeci de ani a tarii de a adera la Uniunea Europeana - un proces care ulterior s-a oprit brusc. Initial, aliatii occidentali au vazut în Turcia lui Erdogan un amestec vibrant de islam si democratie care ar putea fi un model pentru statele din Orientul Mijlociu ce se lupta sa se debaraseze de autocratie si stagnare. CALE DESCHISA SPRE AUTOCRATIE Dar dorinta sa de a obtine puteri mai mari i-a polarizat pe turci si i-a alarmat pe partenerii internationali. Sustinatorii înfocati au considerat-o drept o recompensa justa pentru un lider care a pus învataturile islamice în centrul vietii publice într-o tara cu puternice traditii seculariste si a sustinut clasele muncitoare credincioase. Opozantii au descris-o ca pe un salt spre autoritarism. Dupa tentativa de lovitura de stat din 2016, autoritatile au lansat o represiune masiva, întemnitând peste 77.000 de persoane în asteptarea procesului. Grupurile de aparare a drepturilor spun ca Turcia a devenit pentru o vreme cea mai mare temnita pentru jurnalisti din lume. Guvernul lui Erdogan a declarat ca epurarea a fost justificata de amenintarile venite din partea sustinatorilor loviturii de stat, precum si din partea Statului Islamic si a PKK. Acasa, un nou complex al palatului prezidential ce se întinde la marginea Ankarei a devenit un semn izbitor al noilor sale puteri, în timp ce, în strainatate, Turcia a devenit din ce în ce mai asertiva, intervenind în Siria, Irak si Libia si desfasurând adesea drone militare de fabricatie turca cu o forta decisiva.
