Orasul este palimpsest, aduna ȋn continuitati spatiale straturi de memorie ȋncepând cu cea vegetala, a locului ales la origini si nesfârsind ȋn evolutia lui decât o data cu civilizatia. Asa cum omul cumuleaza toata viata evenimente memorabile, definitorii propriei personalitati, tot asa orasul este tezaurul de fapte si idei al comunitatii aflata ȋn continua transformare. Ȋn perspectiva acestei viziuni se ȋntelege cât de dificila este planificarea spatiului urban mai ales atunci când vorbim de localitati cu istorie bogata, cu arheologie ale carei radacini ajung la ȋnceputurile civilizatiei. Se ȋntelege, prin urmare, ca proiectele de urbanism nu pot fi realizate oricum, de oricine si ca activitatea aceasta ȋn sine presupune continuitate si sensibilitate speciale. Iasul a fost dintotdeauna ȋn deficit cu planificarea urbana. S-a nascut ȋn forme organice ȋntr-un spatiu natural a carui frumusete initiala este pe cale de disparitie, a avut, pe la sfârsitul secolului nouasprezece un regulament de urbanism simplu si bun, definitoriu pentru chipul orasului pentru urmatorii saizeci de ani, inspirat din cultura saxona ȋntrucât elitele vremii erau educate ȋn scolile germane. Ȋn rastimpul de relativa libertate, dupa razboiul mondial, a beneficiat de un foarte frumos plan de urbanism realizat de arhitecti vienezi, pierdut cine stie pe unde, ramas fara consecinte ȋn dezvoltarea orasului. Au urmat schitele de sistematizare comuniste reȋnnoite la fiecare cinci ani si primul plan urbanistic general realizat dupa revolutie de cei mai importanti urbanisti din tara, dar care a expirat pâna astazi de mai multe ori ȋntrucât, asta este soarta urbanismului, solutiile trebuiesc regândite periodic, sau ori de câte ori este nevoie, pentru a fi corelate cu dezvoltarea reala a orasului. Am facut aceasta scurta recapitulatie ȋntrucât astazi sunt „ȋn sfârsit” ȋn lucru planuri urbanistice zonale importante pentru Iasi, inclusiv acela pentru zona centrala. De ce s-a renuntat la proiectul de reactualizare a planului urbanistic general, si de ce au fost ȋncepute planurile urbanistice zonale ȋnaintea lui ramân ȋntrebari valabile ȋntrucât, la marile probleme de astazi ale orasului, parcursul este exact invers, trebuie ȋnceput cu un plan de amenajare a teritoriului metropolitan pentru identificarea si solutionarea problemelor de ansamblu legate de mobilitate si trafic rutier, de identificarea de noi terenuri pentru dezvoltare pe temeiul unei zonificari functionale specifice fiecarei localitati din zona metropolitana si nu ȋn ultimul rând reabilitatea si protejarea patrimoniului cultural si natural. Ce a mai ramas din el si slava Domnului a ramas destul ȋncât sa ne punem problema lui. Este evident ca aceasta viziune de ansamblu determina direct, substantial, planurile urbanistice generale ale fiecarei localitati ȋn parte si doar ȋn baza acestor strategii de dezvoltare spatiala pot fi detaliate urbanistic toate zonele orasului. Partial realizarea acestor studii la nivele ierarhic diferite se pot suprapune ȋn timp, daca ȋntre echipele de proiectare exista comunicare reala si eficienta. De asemenea, pentru zonele din oras configurate deja, a caror potential de dezoltare este aproape ȋnghetat, exista posibilitatea realizarii cu prioritate a planurilor urbanistice zonale, dar, ȋn acest caz, nu sunt de prea mare folos, doar daca sunt reglementate ȋn detaliu interventiile la cladirile existente si daca sunt concepute anvelopele pentru locurile capabile sa primeasca arhitecturi noi astfel ȋncât valoarea estetica a spatiului urban sa capete noi, semnificative valente. Ȋn ciuda fracturilor, a discontinuitatilor, a diversitatii lipsite de control, a diformitatilor, a incongrunetelor, sau poate tocmai de aceea, Iasul este poezie de mare valoare. Plimbarile ȋn spatiul istoric, indiferent de loc, fie ȋn pietele reprezentative, fie pe strazile neregulate, fie prin fostele trecatori care legau orasul cu vaile din jur, aduc ȋn suflet si minte aceasta poezie inconfundabila. Sunt deseori surprins de trairile mele intense, diferite, ori de câte ori le parcurg si ȋnteleg cât de dificil, de complicat este sa formalizezi aceasta poezie ȋn regulamente implicite planurilor urbanistice zonale. Plimbarile prin Iasi conduc la o concluzie ferma, orasul trebuie redat pietonilor, pentru ca acolo unde s-a facut asta, a capatat viata, frumusete comunitara, dinamism. Temerarul care se ȋncumeta pentru asemenea incitanta, profunda, spectaculoasa poveste are nevoie de simtul poeziei urbane, poezie diferita pentru fiecare strada ȋn parte, pentru fiecare loc cu identitate si Iasul este o suma de locuri cu identitate. Necazul este ca acest simt al poeziei nu are nici o legatura directa cu specializarile pe baza de stampile, cu valoarea bugetului firmei de proiectare sau cu, Doamne fereste, oferta câstigatoare a proiectului pe baza celui mai mic pret. Are legatura cu topofilia, cu dragostea fata de oras si de valorile lui, iar aceste sentimente nu sunt cuantificabile ȋn certificate de competenta, ci ȋn practica urbanistica ȋndelungata, perseverenta, recunoscuta ȋntr-o comunitate, ori acest tip de practica a disparut, prin urmare a disparut si urbanismul si, ȋn consecinta, orasul cu poezia lui originala este ȋn pericol. Cui ȋi pasa? Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
