Cum scria Mihail Sadoveanu în povestirea „Ochi de urs”, din acele fermecate toarceri ca de caier al poveştii, cum se urzesc mirabil scrierile sale de pe Valea Frumoasei, cea a Sebeşului, cei dragi trecuţi în veşnicie rămân cu noi cât nu-i uităm. Şi sunt în lăuntrul nostru prin „cântecul amintirii”.Citeşte
