REPORTAJ. Viața celor 10 locuitori rămași în satul în care Gigi Becali a făcut o mănăstire și are planuri pentru alta: „Domnul ăsta a venit la poartă, m-a întrebat câţi ani am, apoi s-a dus şi mi-a adus o găleată de apă” Pentru ultimii zece locuitori ai satului Comanca (Olanesti), județul Vâlcea, călugării care vin la volanul unor mașini 4×4 la mănăstirea ridicată de Gigi Becali sunt singurii vestitori ai civilizaţiei. La bătrânețe, oamenii se bucură că latifundiarul a pus pietriș pe drumul care duce spre lăcaș. Situat în zona muntoasă a judeţului Vâlcea, satul Comanca face parte din oraşul Băile Olăneşti. În jur de 8 kilometri de drum, care parţial poate fi parcurs cu maşina, sunt de la ultima casă din sat până la staţiune. Intrarea în satul Comanca Comanca a apărut ca aşezare, spun localnicii, pe vremea năvălirilor turceşti. Oamenii au găsit ascunzătoarea perfectă între văi, păduri şi versanţi abrupţi şi şi-au stabilit aici gospodăriile. Satul nu se vede din depărtare. Nu se vede nici din apropiere, atât de bine e camuflat de relief şi vegetaţie. Abia după ce cobori ultima pantă, zăreşti o casă, apoi încă una. Satul este ascuns între păduri și văi Pietriş de Pipera La vreo 3-4 kilometri distanţă de sat, e locul unde Gigi Becali a ridicat o mănăstire de călugări. Omul de afaceri a cumpărat în zonă zeci de hectare de teren şi mai multe case din Comanca. Iar pe drumul de pământ care leagă mănăstirea de sat, muncitorii lui Becali au pus pietriş. Acum e un drum circulabil, pe care-l folosesc şi sătenii. Doar că, la un moment dat, drumul virează spre mănăstire. Drumul de pământ care leagă mănăstirea de sat a fost pietruit Înconjurat de livezi de meri şi păşuni, satul are multe case nelocuite. Mai sunt 8 familii, 10 locuitori, cei mai mulţi, vârstnici. Prea puţine ştiu oamenii locului despre proiectul lui Becali cu „oraşul monahal”, destinat celor care vor să se izoleze de lume. Dar latifundiarul a făcut mai multe expediţii pe uliţele care urcă în pantă şi oamenii au băgat de seamă. Satul are multe case nelocuite. O găleată de apă pentru Ana Ana, 85 de ani, care stă în capătul satului, a aflat de Becali abia când acesta i-a bătut la poartă. Femeia nu are televizor, iar radio nu mai ascultă de când a murit băiatul ei, în 2002, lovit de trăsnet pe munte, la stână. Nu mai ascultă, pentru că la radio dă muzică şi ea s-a pedepsit să nu se mai bucure. Era certată cu băiatul, când s-a întâmplat nenorocirea. „Domnul ăsta a venit la poartă, m-a întrebat câţi ani am, de unde iau apa. I-am zis de unde. De la cişmea. S-a dus şi mi-a adus o găleată de apă”. Pentru Ana, care merge sprijinindu-se în două beţe, găleata de apă a fost bine primită. Ana stă în capul satului „Domnul, cum să-i zic, Becali a venit de mai multe ori pe aici. A dat câţiva bani, la oameni necăjiţi, să aibă să-şi ia pâine”, povesteşte bătrâna. Pe lângă afacerist, au urcat în sat şi maşinile călugărilor şi călugăriţelor, pentru că Becali vrea să facă şi o mănăstire unde să aibă acces femeile. Pentru cei câţiva locuitori din Comanca, astfel de vizite reprezintă o sărbătoare. În afară de turiştii excentrici şi jurnaliştii curioşi, nu prea calcă lume nouă prin sat. Ana, 85 de ani, merge sprijinindu-se în două beţe Varza verde de acasă şi castraveţii din Germania Pe lângă băiatul care i-a murit, Ana are două fete. Cea mare e măritată şi stabilită la Păuşeşti-Măglaşi, tot în Vâlcea. Cealaltă, mezina, stă cu soţul şi copiii în Govora. Dar pleacă des la muncă în Germania. „Se duce la cules castraveţi, la ce-i pune. Tre să vie acum, când se termină contractele, ce au acolo, fir-ar… Apoi pleacă iar. Prima dată s-a dus acuma trei ani. Când venea la mine, făcea ciorbă, făcea cheftele şi aveam. De când a plecat ea, n-am mai… Mâncare, aşa, ciorbă şi astea mi-am mai făcut. Am mai avut, dar cheftele, decât una, fata asta, vecina, mi-a adus o dată…”. Când a fost ultima oară acasă la mama ei, fiica Anei a pus răsaduri în grădină: legume şi flori. Acum căsuţa bătrânească e înconjurată de un brâu mov şi galben de gura-leului şi „Ora 8”. Iar în spatele casei se văd araci cu roşii, fasole, frunze dantelate de morcov şi verze înfoiate. Dacă a avut şi castraveţi, în vară, Maria i-a cules singură. Grădina din spatele casei Femeia nu se întreabă de ce fiica ei stă pe câmpurile străine, când şi acasă ar avea unde să semene şi să culeagă. Încearcă să ţină socoteala zilelor, să ştie când se întoarce fata. Trăieşte dintr-o „ţâră de pensie de la CAP”. Iar ziua când vine poştăriţa cu pensia e o altă zi subliniată cu roşu în calendarul ei mental. Nu ştie cine e preşedintele ţării, nici că e război în Ucraina. „A început războiul? Nu ştiu, că nu mi-a spus nimenea mie. Am auzit avioane cum fac şi duruie pe sus. E, mai duceţi-vă, zic, păcatelor!”. Căsuţa Anei e înconjurată de un brâu mov şi galben de gura-leului 50 de euro de la sora din Grecia Oamenii din Comanca au un fel aparte de a vorbi. Pentru că vorbesc rar. La început, în propoziţiile lor se amestecă tot felul de resturi de cuvinte, pe care trebuie să le scuturi, să pricepi mesajul, […]
