Cum la recentul revelion, din motive independente de vointa mea, am redus la strictul necesar ritualurile cunoscute, m-am amuzat sa urmaresc ce programe transmit posturile TV. Ceea ce am vazut a depasit cele mai pesimiste asteptari: o revarsare de vulgaritate, prost gust, amatorism. Pe ce post intram dadeam peste manele sau peste muzica populara (de o autenticitate cu totul îndoielnica). Fondul muzical îi determina pe cei de pe platouri sa topaie redundant si frenetic. Unele obiceiuri de data relativ recenta par sa se fi impus definitiv. Spre exemplu, în noaptea de revelion, lumea iese pe strazi, se bea sampanie (proasta) în pahare de plastic, se trece la îmbratisari tandre cu persoane necunoscute, se admira focurile de artificii si se savureaza zgomotul petardelor care înnebunesc câinii si pisicile. Din ora în ora, televiziunile dau legatura cu alt oras de pe glob, întrucât se naste o adevarata competitie pentru a vedea cine are cele mai multe si mai spectaculoase artificii. Polueaza ele aerul? Nu am competenta în materie, dar ceva-ceva trebuie sa fie din moment ce, atunci cînd a venit rândul capitalei Thailandei, Bangkok, comentatorul a precizat ca acolo s-au folosit artificii „prietenoase cu mediul”. Traditionale au devenit si concertele nocturne în pietele centrale ale oraselor, primariile oferind astfel poporului distractie pe gratis. E posibil ca acesta sa fie si rationamentul multora dintre cei care ies pe strazi: de ce sa dea bani (multi) la restaurant – si nici acasa revelionul nu îti iese foarte ieftin – când poti avea muzica si artificii gratis, plus ca faci si o plimbare si admiri spectacolul strazii. Personal am avut o singura experienta de acest fel, dar nu de Revelion, ci, în anii ’90, la un 14 iulie, ziua nationala a Frantei. Mi-am zis ca ar fi interesant sa vad cum sarbatoreste evenimentul „Franta profunda” asa ca am mers în Piata Bastiliei, loc eminamente simbolic. Eram în mjlocul pietei când a izbucnit dintr-odata un bombardament teribil, petarde cu nemiluita, iar în piata patrunsesera totodata grupuri de tineri cu figuri dubioase, ma rog, atât cât se zarea din gluga trasa pâna peste ochi. Am parasit în graba locul si am abandonat ideea de a participa la astfel de sarbatori populare. O alternativa e, nu-i asa, televizorul. Cum la recentul revelion, din motive independente de vointa mea, am redus la strictul necesar ritualurile cunoscute, m-am amuzat sa urmaresc ce programe transmit posturile TV. Ceea ce am vazut a depasit cele mai pesimiste asteptari: o revarsare de vulgaritate, prost gust, amatorism. Pe ce post intram dadeam peste manele sau peste muzica populara (de o autenticitate cu totul îndoielnica). Fondul muzical îi determina pe cei de pe platouri sa topaie redundant si frenetic. Vedeta care îi eclipsa pe toti era Vali Vijelie, foarte în largul sau în postura de animator. Dar postul la care m-am uitat cu un fel de curiozitate morbida a fost România TV. Cei de acolo au gasit formula standard, care merge si de revelion si de 1 decembrie si la orice sarbatoare: programul e asigurat de starurile postului alaturi de invitati din politica, mass-media, showbiz. Am putut-o astfel admira pe doamna doctor Monica Pop machiata în asa fel încât sa semene cu Donald Trump. Aceste numere, de o inventivitate uluitoare si de un haz nebun, erau anuntate pe burtiera cu avertismente de genul „veti râde cu lacrimi!”. Si cu siguranta ca s-au gasit amatori care sa aprecieze acest „umor” scremut din moment ce România TV a ocupat un loc de frunte în topul audientelor din noaptea dintre ani. Astfel de comicarii de gang dau un indiciu deloc flatant pentru capacitatile intelectuale ale milioanelor de români care formeaza, dupa cum se vede, un public fidel si în expansiune. E publicul pentru care filmele cu Brigada Diverse sunt capodopere cinematografice, publicul caruia i se ofera tot soiul de productii de nivel foarte jos. Dupa care, producatorii ce introduc pe piata aceste productii pretind ca „asta cere publicul”. Da, cere daca e conditionat sa ceara asa ceva. El e prins într-un cerc vicios si va ramâne, pe termen lung, prizonierul prostului gust. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
