Traim sub o amenintare continua. Sub un stres în care se amesteca toate urgiile si crizele din lume. Deja Europa a intrat în recesiune. Nervii ne stau gata-gata sa plesneasca. Nicaieri nu auzim vorbindu-se despre pace, ci doar despre arme si razboi. *** Exista un stil de-a conduce lumea trecând-o din catastrofa în catastrofa prin fumul si flacarile iadului, în asteptarea unui viitor mai bun pentru alte generatii. Experienta aceasta am trait-o în anii comunismului când dusmanul de clasa, capitalismul, pândea dupa orice colt, si o traim si azi, inventând din când în când câte un dusman închipuit si navalind cu toate armele vazute si nevazute asupra lui, fara sa observam ca între timp lumea noastra închipuita se darâma bucata cu bucata. Nu credeam însa ca o experienta similara o vom trai si azi. *** Atunci când tunurile bubuie pe front, diplomatii ar trebui sa-si ridice capul din nisip si sa-i cheme pe liderii lumii la masa de negocieri, diplomatii nostri nu-si asuma un asemenea risc, îngropându-si mereu capetele în nisip, si tac mâlc. Ba nu tac, ci arunca mereu gaz pe foc. Zilele acestea avansam unui prieten ideea ca s-ar putea pune capat razboiului daca diplomatia ar intra pe fir si si-ar face treaba. Mi-a raspuns ca diplomatia a intrat pe fir, dar ca, din pacate, diplomatia da dovada de mai multa euforie si agresivitate pentru continuarea pâna în pânzele albe a razboiului decât generalii care lupta efectiv pe front. „Nu militarii sunt agresivi, ei îsi fac datoria, ci politicienii si diplomatii. Ei dau tonul”, mi-a raspuns prietenul. „Sa ne oprim, de pilda, la ultimele declaratii facute de actualul ministru de Externe al Marii Britanii si candidatul cu mari sanse de câstig pentru presedintia Partidului Conservator si implicit a functiei de premier al Marii Britanii, doamna Liz Truss, ca sa lamurim problema. Recent doamna Liz a sarit de gâtul lui Macron, declarând ca nu este decisa daca presedintele francez le este prieten sau dusman. Se refera, desigur, la Anglia. Fapt care a dus la tensionarea si mai accentuata a relatiilor dintre Franta si Anglia. Apoi, la scurt timp dupa aceasta declaratie, a facut una si mai agresiva, spunând ca daca va ajunge la conducerea guvernului nu va implica direct Marea Britanie în razboiul din Ucraina, dar ca nu va precupetii nici o clipa sa apese pe butonul nuclear, daca situatia o va cere, fiind constienta ca gestul ei ar însemna Anihilarea Globala. Ce sperante poti sa ai ca sa opreasca razboiul astfel de diplomati? Niciuna. Razboiul va continua.” Vazând ca tac, prietenul apasa si mai mult pedala pe aceasta tema: „Bine, bine, zise el. Sa spune ca razboiul nu poate fi oprit asa usor. Dar sanctiunile, sanctiunile care au afectat mai mult Europa decât Rusia, ar trebui oprite. E o aberatie. Un nonsens. Uite, de pilda, ce se întâmpla: în urma sanctiunilor, astazi Europa cumpara acelasi gaz rusesc la un pret dublu sau triplu. Nu direct din Rusia, ci îl importa din China pentru care gazul rusesc a devenit o mina de aur. China cumpara gaz la un pret scazut, îsi umple rezervoarele, si apoi îl exporta în Europa. În urma acestor tranzactii, chinezii se îmbogatesc, iar Europa saraceste. Acelasi lucru îl fac si alte tari. Si nu numai cu gazul rusesc, ci si cu petrolul. Practic, în urma tranzactiilor efectuate, daca punem la socoteala câstigurile, China ar putea folosi surplusul de gaz ramas nevândut necesar economiei si consumului populatiei la un pret insignifiant fata de cel din Europa. În aceste conditii, cum va putea face fata concurentei industria germana sau a altor tari fata de industria chineza? Se va produce aici un dezechilibru mortal pentru industria germana. Toate astea se stiu. Si cu toate ca se stiu care vor fi consecintele, se actioneaza ca sub influenta hipnozei. În acest sens, e edificatoare declaratia doamnei Annalena Baerbock, actualul ministru de Externe al Germaniei. Ea afirma nici mai mult, nici mai putin ca guvernul din care face parte nu va renunta la sanctiunile impuse Rusiei, indiferent de opinia electoratului si, probabil, si indiferent de consecintele pe care le vor produce aceste masuri asupra economiei Germaniei. Cu alte cuvinte ignora fara nici un fel de scrupul opinia electoratului german. Electoratul care a votat acest guvern. Pai daca ignora electoratul, opinia cui o sustine? Si cine va suporta restrictiile, frigul si recesiunea, doamna Annalena Baerbook careia nu-i pasa de electorat sau electoratul?! Daca electoratul va iesi la iarna în strada ce va face aceeasi doamna Annalena? Îl va ignora sau va trimite trupe sa înabuse revoltele? Prin urmare, încheie prietenul meu, nu exista sanse ca razboiul sa poate fi oprit pe calea negocierilor diplomatice. Cineva are interesul sa-l continue înca mult timp.” „Bine, bine i-am zis. Tu îmi vorbesti despre occidentali, dar nu pomenesti nici un cuvânt despre rusi...” „Despre rusi ce sa mai vorbesc? Cu rusii m-am lamurit de mult. De acolo razbat aceleasi minuni, spuse pe un ton si mai belicos. Asistam la un dialog al surdomutilor. Se arunca mingea peste o granita sau alta, se ridica mereu mingea la fileu. Si urmeaza replica. În urma acestor declaratii, concomitent cu ele sau chiar înaintea lor, am ascultat si replicile Mariei Saharova, purtatorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Federatiei Ruse, care a afirmat pe un ton raspicat ca Statele Unite, prin actiunea lor agresiva, creeaza noi tensiuni la granitele Europei, fapt care, a spus Maria Saharova, nu va ramâne fara replica. Radiatiile nu au nevoie de viza la frontiera, a mai spus ea. Serghei Lavrov, omul de baza al lui Putin, a folosit si el acelasi ton.” „Se pare ca a amenintat si România”, am spus. „Sigur ca a amenintat, si nu numai România, ci si Republica Moldova.” „Oamenii astia sunt iresponsabili, continua prietenul meu. Se joaca de-a razboiul atomic ca niste copii ce se mitraliaza cu pusti de lemn pe strada. Am ajuns sa primim preventiv pastile de iod si alte minuni. De ce s-a ajuns aici, cine e de vina? Europa a avut doua razboaie mondiale, nu mai are nevoie de un al treilea. Iar noi, vorbesc despre cei din patra de est a continentului, am trecut si prin experienta lagarului comunist. Nu mai avem nevoie de lagare. Nici de razboaie. Cine vrea sa se înfrunte, sa caute un alt continent. Cuvintele acestea, oricând pot apasa pe buton, sau radiatiile nu au nevoie de vize la frontiera, indiferent de cine sunt emise, ar trebui considerate criminale pentru omenire.” *** La început a fost norul de lacuste care a bântuit prin gradinile oamenilor si prin stufarisul Deltei Dunarii, facând sa se înmulteasca broastele si pestii. Apoi norul de lacuste a trecut, lasând Dunarea în pace. A venit însa seceta si a scos epavele din albia scazuta. Ne-a aratat, într-un fel, trecutul, dar si ceea ce ne asteapta în viitor. De curând însa am fost bântuiti, cel putin în partea Moldovei de dincoace, dar si de dincolo de Prut, de o alta urgie, de nori apasatori, îmbibati cu particule de praf greu venit de la exploziile de pe front si de particule de apa de culoare siniliu-trandafirie. Atmosfera era atât de apasatoare, încât la fiecare pas pe care-l faceai pe strada transpirai din cap pâna-n picioare. Lumea s-a întrebat daca nu cumva praful e radioactiv, specialistii pusi de autoritati au iesit la rampa si ne-au asigurat ca norii nu sunt radioactivi. Dupa câteva zile însa au început sa se bâlbâie. Între timp au venit vesti si din Ucraina. Cica acolo populatia - nu stiu daca cu sau fara limita de vârsta - a luat pastile de iod, pentru a se proteja. Viitoarele atacuri asupra centralei s-ar putea sa ne fie fatale. Desigur, tarile din vestul Europei sunt mai putin expuse radiatilor, dar nu si tarile din Est. Ceea ce se întâmpla la Centrala atomica de la Zaporojie e un lucru foarte grav. Acolo se joaca alba-neagra. Sau mai degraba, dupa cum s-au pronuntat unii, ruleta ruseasca. Traim sub o amenintare continua. Sub un stres în care se amesteca toate urgiile si crizele din lume. Deja Europa a intrat în recesiune. Nervii ne stau gata-gata sa plesneasca. Nicaieri nu auzim vorbindu-se despre pace, ci doar despre arme si razboi. Blândul Papa Francisc a îndraznit, totusi, sa ridice vocea în acest vacarm, încercând sa împace spiritele. Mesajul lui însa nu i-a placut ambasadorului Ucrainei de la Vatican, care s-a aratat a fi dezamagit, cerându-i socoteala papei pentru cuvintele sale încarcate de speranta si blândete. *** Se pare ca Gogol e ceva mai norocos decât Dostoievski, Tolstoi si Puskin, ba chiar mai norocos decât Dostoievski, Tolstoi si Puskin luati la un loc. Caci înca nimeni nu i-a rascolit biografia si nu l-a scos nici din librarii, nici din biblioteci, si nici din universitati, si nici nu i-a sters numele de pe strazi. Originea ucraineana a lui Gogol l-a aparat pâna acum de astfel de orori. Nu se stie însa pentru cât timp. Privind cum se radicalizeaza lumea, în special noua intelectualitate, e posibil ca si Gogol sa aiba parte de aceeasi soarta ca Bulgakov. Ba chiar s-ar putea ca soarta lui sa fie si mai cruda. Traim într-o lume în care diavolul si-a bagat de mult coada. Într-o lume pur gogoliana. si în aceasta lume, s-ar putea sa apara un nou Cicikov sau un Nozdriov de un rang înalt sau un alt personaj iesit din Suflete moarte care sa arate cu degetul spre Gogol si sa spuna ca, uite, Gogol a dat dovada de oportunism si a renuntat la limba sa materna, scriindu-si operele în limba dusmanului. Prin urmare, luând în calcul aceste considerente, Gogol e un oportunist, un tradator. Dar bine, bine, vor spune aparatorii sai, câti or mai avea curaj: Gogol e un scriitor urias: Mantaua, Suflete moarte, Serile în catunul de lânga Dikanka, Revizorul, Nasul... Tot capodopere si capodopere. Nu avem nevoie nici de manta, nici de nas, nici de suflete moarte... Gogol si-a luat nasul la purtare. Jos cu el! Nichita Danilov este scriitor si publicist
