Traim vremuri în care crizele, mai mari sau mai mici, ne domina viata si asa plina de tumult. Ne mai pondereaza Sarbatorile de suflet ale românilor care au harul de a ne trimite în timpuri apuse, dar cu aceleasi suisuri si caderi ca cele de astazi, însa la o alta scara. Credinta, nadejdea si dragostea sunt virtutile cu care mosii si stramosii nostri au stat demni în fata oricaror neaveniti, au ajutat pe cei neputinciosi, au hranit din putinul lor pe cei flamânzi. Alti oameni, alte vremuri! Astazi, aceste virtuti par perimate. Pentru multi, poate pentru foarte multi, credinta e de fatada, nadejdea este în bani, iar dragostea tine cât interesul... personal. Nu stiu de ce, dar multi am uitat ca la parinti ori bunici, în acele vremuri arhaice, în tinda casei unde trona masuta cu trei picioare exista credinta în Dumnezeu, nadejdea ca vom fi sanatosi si împreuna la masa, dar si dragostea ce ne unea în tot ceea ce aveam de facut. Acum suntem precum turma fara pastor, ravasita si fara o tinta precisa, pusa în calea “hoardelor” ce au ramas sa ia ceea ce ne-a mai ramas... sufletul. De ce sa ne mai miram ca în aceasta lume în care ipocrizia si nedreptatea, nestiinta si neputinta au ajuns sa guverneze, pasind din criza în criza, fie ea economica ori medicala? Toate acestea sunt rezultatul profundei crize morale în care ne zbatem si din care parca nu vrem sa iesim pentru ca este mai confortabil sa nu iei atitudine, pentru ca vocile celor ce striga adevarul sunt tot mai estompate de strigatele turmei avida de ceea ce este material si trecator, capabila sa calce în picioare propria-i demnitate si credinta strabuna. Este ajunul Sarbatorii Sf. Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. În taina, rupându-te de bâlciul din jur, încerci sa patrunzi în lumea aproape apusa a celor ce se sacrifica fara de talanti, încerci sa patrunzi în sufletul si inima crediciosilor veniti la Iasi nu din “obligatie” electorala, nu de fatada ori fanfarosenie, încerci sa vezi ceea ce a mai ramas din imensa mostenire culturala si spirituala transmisa noua în tacere, dar cu multe sacrificii. O spun cu tristete, dar astazi tacerea a devenit un vacarm creat de toti acei care nu numai ca nu au nimic de spus, dar nici nu stiu sa întreprinda nimic acum într-o perioada de decadenta aidoma celei a Romei antice, când remediul pentru neputinta s-a numit... circ. Mai cred ca lumea a evoluat de atunci, mai stiu ca pâna si cei mai ilustri oameni de stiinta au crezut în Dumnezeu, punând descoperirile lor pe seama celor trei virtuti: credinta, nadejdea si dragostea. Din suflet, doresc tuturor iesenilor si pelerinilor zile binecuvântate, iar simbolul unitatii Ortodoxiei de pretutindeni – Sf. Parascheva sa fie în sufletul fiecaruia prin credinta, nadejde si dragoste!
