„Atunci tiganul, vesel, vâra din nou fierul în foc; sufla cât poate din foi, sufla de fluiera foiul si, când l-a scos, fierul era alb ca argintul, – si tiganul grabit îl baga în copaia cu apa ce era lânga dânsul. Sfâââr, facu apa din copaie. – Uite, ma, române, gata sfârâiacul.” (Ion Creanga) O fantoma bântuie HBO-ul românesc si international: avatarul generalului de Securitate care l-a tradat în 1978 pe Ceausescu si care a reprezentat, de-a lungul anilor, cea mai importanta dezertare în Statele Unite a unui înalt functionar din spionajul lagarului comunist. Povestea fascinanta si înca plina de nebuloase a generalului Ion Mihai Pacepa a fost rescrisa ca o telenovela pentru uzul spectatorului mediu, lejer alfabetizat, sensibil la mistere si dramolete digerabile postprandial, fara a suscita cine stie ce eforturi intelectuale. Povestasa care a creat aceasta istorioara dialogata sumar si cu o intriga debila e Adina Sadeanu, absolventa de Finante/Banci, fosta jurnalista la Adevarul, specializata pe investigarea escrocheriilor bancare ale anilor 90 (care au întarit puterea economica a retelei securiste care a jefuit tara), anchete care i-au adus Premiul Freedom House si posibilitatea de a pleca la studii în America. Nascuta (ca toti moftangii elitisti ardeleni!) nu în România cea soioasa, ci în „tinutul mirific si plin de mistere al Transilvaniei”, Adina Sadeanu a petrecut aproape un deceniu în S.U.A. si Marea Britanie facând studii de jurnalism si master în arte la Chicago si Boston, de unde s-a întors consultant freelancer specializat în „highly-sensitive & confidential corporate-intelligence assignments” pentru clienti din România si Slovenia. Iar dupa o scurta tranzitie de „content creator” a dat curs pasiunii sale pentru scris povesti, scenarii si producator de filme înfiintând, în 2013, Axis Media Production prin care a dezvoltat diverse proiecte cinematografice. Untouchable („De neatins”) este un subiect finalizat cu sprijinul unei scenariste germane (Kirsten Peters) pentru ca o buna parte a actiunii se petrece în Germania Federala a anului 1978, care e rodul pasiunii sale pentru „intelligence” si povesti cu spioni si care a fost scris pentru un concurs de scenarii finantat de Cinemascope si HBO România. Cum a câstigat concursul si a obtinut finantarea, iar doua companii (Proton Cinema si Mobra Films) au decis sa produca aceasta miniserie TV pentru HBO, avem astazi pe ecranele HBO Max, deocamdata, primele trei episoade din coproductia internationala numita, pentru ca spectatorul obisnuit sa poata fi agatat, Spy/Master, desi însailarea narativa si dialogurile artificiale si fade sunt departe de John Le Carré, maestrul declarat al scenaristei. Cu toate ca filmul nu este un documentar despre fuga lui Pacepa, ci o rescriere libera a unei povesti pe placul rontaitorilor de pop-corn, sunt, totusi, multe lucruri de comentat si nu e nici o surpriza ca au aparut imediat criticile. „Am studiat arhiva CNSAS si am citit mai multe carti nu doar despre fuga lui Pacepa, ci si despre ce s-a întâmplat în acele zile în România, si despre cum functionau serviciile de informatii din România acelor ani, despre legatura dintre spionajul si contraspionajul românesc din acea perioada”, spune autoarea într-un interviu dat Roxanei Calinescu pentru Dilema. Nu am motive sa pun la îndoiala studiul autoarei, dar, din nefericire, aici e principala hiba a acestui miniserial. Nu faptul ca da peste cap datele istorice, stiute, concrete, ale întregii afaceri, ci ca pare ca nu a înteles mare lucru din atmosfera sumbra, amenintatoare a acelei lumi. În afara de asemanarea Godeanu/Podeanu (numele conspirativ al lui Pacepa) si de niste jaloane foarte laxe ale fugii acestuia, nimic nu sta cu adevarat în picioare din aceasta poveste, nu din perspectiva adevarului istoric, ci din cea asumata, esentiala pentru orice fictiune, a veridicitatii. Putem, la rigoare, accepta ca eroul nu putea fi, ca în realitate, un bondoc urât cu spume, „aragaz cu patru ochiuri”, interiorizat si, gratie batailor din copilarie când tatal îl punea sa memoreze cartea de telefon, cu o memorie prodigioasa – care s-a dovedit extrem de utila la debriefing. Când însa îl vezi pe Dichiseanu cu favoriti, compostând în viteza agente STASI infiltrate în Ministerul de Interne vest-german (really?) si asasinate rocambolesti facute pe strazile Bonn-ului de kaghebisti vioi, cu agenti din C.I.A. care-si fenteaza superiorul pentru o cauza dreapta asteptând la nesfârsit, pe sub masa, avizul presedintelui pentru a-l duce pe cel mai important defector estic la Washington, parca ni se strepezesc usor dintii. Adina Sadeanu e un om tânar, care nu a simtit adierea politiei politice si pentru care documentarea istorica e una neutra, ca si cum ar scrie despre Ion Voda cel Cumplit. Cuplul Ceausestilor e hilar, dictatorul fiind prezentat ca un agamita debusolat, iar Tovarasa ca un fel de gospodina lacoma si hachitoasa mai sa crezi ca îl simpatiza în secret pe tinerelul (de 50 de ani!) din subordine. Nimic din viclenia nemiloasa si manipulatoare a dictatorului sau din topenia veninoasa si acida a „savantei” nu transpare pe ecran. Ceausestii, personaje cheie în intriga, par niste fantose de desene animate si asta e, fara discutie, vina scenaristei. Nu mai spun de tristele compromisuri cu ideologia dominanta de azi, între care cea mai amuzanta e neînfricata agenta, mare vânatoare de spioni, sefa în Ministerul de Interne într-o lume care atunci era dominata de taranoi misogini, unde damele de partid erau promovate doar pe trambuline de alcov, iar ministresele, babornite proaste cu coc, erau alese dintre partenerele de septic ale Elenei Ceausescu. Suntem de acord ca e o rescriere, nu o fresca istorica, dar premisa de la care pleaca e una ce merita discutata. Toata intriga acestui filmulet e bazata pe ipoteza ca personajul principal care defecteaza în America e, de fapt, agent dublu, fiind racolat de KGB. Oare? Într-o postare nimicitoare de pe Facebook, Madalin Hodor, specialistul SRI-ului în securism, face praf aceasta ipoteza care, în opinia sa, e un construct pe placul detinatorilor de pensii „speciale” dedulciti astazi la NATO si capitalism. Dupa ce un deceniu Pacepa a fost considerat agent american implantat de CIA lânga Ceausescu, aflam acum, insidios, prin ricoseu, ca „Rusia cea demna de admirat” de legiuni de cretini si „tovarasi de drum” a jucat de fapt o farsa sinistra imperialismului american. Sigur ca realitatea a fost alta, iar o analiza serioasa, complet credibila, este aceea facuta de istoricul britanic Dennis Deletant, excelent cunoscator al ceausismului, care a avut acces la transcrierea dezvaluirilor facute de Pacepa, pe parcursul câtorva ani, pentru serviciul de informatii american. „Orizonturile Rosii” ca si acest simpatic, dar rudimentar policier cu spioni nu sunt decât praf în ochi, un ghiveci de lucruri spuse cu jumatate de gura, crosetate abil în canavaua unor prostioare neverosimile pe care publicul larg le înghite cu aviditate, dar fara discernamânt. Deh, un sfârâiac! În realitate, Pacepa nu a fost agent dublu si profesorul Deletant explica convingator de ce, în recent aparuta lui carte de memorii despre România, ci a fost arhitectul masinariei prin care Securitatea facea bani negri si contrabanda cu care îsi cumpara atunci favorurile nomenclaturii de vârf. O putere organic invidiata de dusmanii care complotau sa-l convinga pe Ceausescu sa-l mazileasca. O masinarie pe care supravietuitorii Sistemului de dupa 1989 (care, în sfârsit!, scapasera de „dictator si odioasa lui sotie”) au pus-o sa lucreze la turatie maxima jefuind tot si controlând, în beneficiu propriu, toate fluxurile de bani. Poate despre asta ar fi trebuit sa faca un scenariu Adina Sadeanu, specialista în „storytelling” recomandata de Peter S. Green. Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
