La 15 noiembrie 2023 se împlinesc 178 de ani de la nasterea lui Vasile Conta si, ca aproape în fiecare an, fac în acest colt de pagina o rememorare a acestui personaj important pentru istoria noastra intelectuala si politica de a carui biografie si opera m-am ocupat. Figura importanta a modernitatii românesti care a marcat decisiv structurarea gândirii filosofice, politice si juridice românesti dupa cerintele (si „canoanele”) gândirii europene, reputat profesor de Drept civil al Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi, membru marcant al Junimii, gânditor original în spectrul filosofiei pozitiviste – recunoscut ca atare de mediul academic european, cu precadere cel francofon, dar si cu ecouri admirative de la câtiva corifei ai materialismului german –, jurnalist, deputat, ministru si apoi judecator la Înalta Curte de Casatie, Vasile Conta a avut o stralucita cariera publica si academica în doar zece ani: de la terminarea studiilor la Bruxelles, în 1871, pâna la moartea sa prematura, în 21 aprilie 1882. Povestea vietii sale este din mai multe puncte de vedere exemplara: în primul rând ea este sincrona si solidara cu efortul României de a se adapta la cerintele lumii moderne europene, cu drumul abrupt, plin de sinuozitati, de la paradigma sociala, politica si spirituala a Orientului catre realitatea imperfecta, dar dezirabila a Occidentului european, civilizat. Efortul lui Conta, alaturi de întreaga sa generatie de români scoliti în Europa si întorsi acasa cu sentimentul urgentei datoriei de a alinia tara la rigorile si standardale europene, a fost exemplar si reverberatiile acestei misiuni nu s-au stins, se pare, nici astazi, când procesul de tranzitie catre civilizatia euopeana, occidentala, este înca în plin avânt. Misiunea generatiei lui Conta a fost evident structurata catre constructia si stabilizarea unei identitati nationale puternice si afina cu standardele economiei si democratiei liberale, europene. Activitatea sa pe tarâm public a fost evident marcata de aceasta tema. De asemenea, creatia sa filosofica, care reverbera în tara teme curente influente în dezbaterile de idei din Europa acelei vremi, emulând un efort salutar de sincronizare cu dominantele Zeitgeist-ului de atunci, a marcat, pe de alta parte, si un admirabil moment de maturizare a reflectiei filosofice autohtone. Constructia sistematica a viziunii sale reprezinta, fara nici o îndoiala, un moment de început pentru filosofia moderna româneasca si ea ar trebui reconsiderata critic dincolo de excesele facute de propaganda ideologica materialist dialectica, dominanta în spatiul public românesc în deceniile de subjugare ideologica, economica si politica fata de utopia comunista, impusa de trupele de ocupatie sovietice si de colaborationistii autohtoni. În sfârsit, activitatea sa politica, axata cu precadere pe nevoia formarii si consolidarii burgheziei nationale, consonanta cu proiectul politic al lui I.C. Bratianu – care i-a si oferit, de altfel, un portofoliu de ministru al Instructiunii publice si cultelor – a fost marcata nu numai de coordonatele discursului patriotic, cu inevitabile accente nationaliste, ci si de o serie de proiecte legislative extrem de moderne, în acord cu curentul general institutional din tarile europene dezvoltate. În al doilea rând, activitatea publica desfasurata de Vasile Conta a fost exemplara din perspectiva onestitatii, a curajului civic si a eficientei discursului sau public devenit, alaturi de alti companioni junimisti, catalizator al dezbaterilor din agora româneasca si model de civilitate, rafinament retoric si argumentare stiintifica. Acestea ar putea fi doar câteva repere care fac din Conta un model cultural demn de interesul istoricului, capabil sa mai atraga înca atentia publicului cultivat de astazi. În cazul lui Vasile Conta putem distinge doua axe definitorii ale actiunii sale modernizatoare: în primul rând una filosofica, nutrita din radacinile gândirii rationaliste europene, care a articulat un sistem de idei consonant cu traditia desacralizanta, laica, a reflectiei occidentale si care a fundamentat aparitia si difuziunea acestui tip de modernitate, de extractie liberala, în România. Apoi, în al doilea rând, putem lesne identifica astazi, când nu mai exista constrângerile castratoare ale cliseelor si prejudecatilor ideologice, ca actiunea sa publica – în spatiul civic, politic si legislativ – a fost decisiv orientata catre modernizarea societatii, a institutiilor si, pe cale de consecinta, a mentalitatilor din acea vreme. Proiectul sau modernizator, ce pleca de la radacinile gândirii liberale europene propunând solutii aplicabile unei realitati nationale specifice, ne apare cu pregnanta atunci când punem în valoare luarile sale de pozitie, în publicistica, în proiectele de legi, în activitatea didactica si politica si ne îndreptateste sa-l consideram demn de interes pentru a efectua ceea ce Michel de Certeau numea o „operatiune istoriografica”, astfel încât sa merite a fi restituit contemporaneitatii. În fine, destinul sau nespecific (desi exemplar, modelul sau a ramas nereceptat si necontinuat, fiind folosit doar ca legitimare pentru diverse tipuri de actiune politica marginala) ne-a trezit curiozitatea si a necesitat un amplu si minutios proces de reconfigurare, de scoatere din uitare, astfel încât sa poata fi legitimat un efort de rememorare activa. În termenii lui Paul Ricoeur, cel care ne-a ghidat efortul documentar si interpretativ, Vasile Conta ni s-a parut ca ne invita „sa reînviem din trecut ceea ce nu se stersese, ci era numai împiedicat sa apara”. Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Nationale, Filiala Iasi si scriitor
