Nu stiu daca întâi am auzit sloganul „Summer Well, un festival ca o vacanta”, sau daca l-am descoperit dupa ce mi-am organizat plecarile pentru a-l include aproape în fiecare vara în programul meu. Însa cum sunt oameni din toata tara pe care-i întâlnesc mai mereu la genul acesta de concerte, sunt convins ca suntem multi cei carora ni se potriveste ca o manusa. În ultimii ani, îmi planific concediul la mare înainte sau dupa al doilea weekend din august. De ce? Pentru ca atunci, cu ritmicitate de invidiat, are loc Summer Well, un festival ajuns anul acesta la cea de-a unsprezecea editie. Si cum legaturile rutiere din Iasi catre litoralul românesc necesita minimum 6 ore de condus neîntrerupt, ma folosesc de acest „pretext” pentru a-l segmenta prin Bucuresti, de unde fac 3 ore pe autostrada pâna-n Vama Veche. Summer Well are loc la superbul Domeniu Stirbey din Buftea, care se întinde pe 24 de hectare si contine inclusiv un lac interior si numerosi arbori (printre care si unii seculari), care ofera umbra si un efect de ecou unic pentru concertele care au loc în fata scenei principale. Pe domeniu se afla si câteva constructii interesante, printre care Palatul Stirbey, început în 1850 de catre domnitorul cu acelasi nume. Din pacate, de licitatia recenta pentru vânzarea sa nu s-au aratat interesati nici Ministerul Culturii, nici Consiliul Judetean Ilfov sau Consiliul Local Buftea, fiind cumparat în cele din urma de Dream Film Production. Pentru un festival axat pe muzica indie, cum este Summer Well, Arctic Monkeys sunt un cap de afis de nivelul celor de la Untold si peste ce a adus Electric Castle anul acesta. Organizatorii au si reusit sa vânda, pentru prima data, toate abonamentele cu mai bine de o luna înainte de debutul festivalului. Iar din ce am vazut si auzit, în public au fost numerosi straini la concert, un bun indicator al atractivitatii line-up-ului. Îi mai vazusem live de 2 ori pâna acum, de fiecare data în Barcelona: într-un concert dedicat la Palau Sant Jordi, în februarie 2012, si în cadrul Primavera Sound 2018, cu setlist de festival. Daca în 2012 am simtit energia de trupa aflata în primii 10 ani de la înfiintare, în 2018 redusesera tempo-ul pieselor din concert, poate si pentru a integra pe cele de pe albumul ce fusese lansat cu mai putin de o luna înainte, Tranquility Base Hotel & Casino, scris de Alex Turner la un pian de la locuinta sa din Los Angeles. La Bucuresti au cântat doar 2 piese de pe albumul respectiv, 8 cântece din 21 venind de pe cel mai cunoscut album al lor, AM. Per total, au fost aproape 2 ore de piese bine alese si cântate. Acum, cuvântul care ar deveni cel mai bine concertul ar fi „profesionist”. Cântate bine tehnic, dar destul de rece, fara a implica prea mult publicul. Alex Turner, care, în ciuda caldurii a rezistat tot concertul (spre mirarea unor domnisoare de lânga mine) într-un costum, a parut un star rock putin plictisit, care stie ca prezenta lui, pentru prima data într-o tara din estul Europei, e suficienta sa extazieze publicul. Aici trebuie sa zic câteva cuvinte despre public: desi aveam ceva temeri legate de cât de mult au apucat pustii sa-i asculte, a fost cea mai buna experienta din cele 3 show-uri cu Arctic Monkeys pe care le-am vazut, mult peste publicul spaniol. Cu jumatate de ora înainte de concert deja nu mai aveai cum sa patrunzi în zona din fata scenei. Si mi-a placut ca publicul stia nu doar versurilor pieselor celebre, date la radio, ci si ale unor cântece peste care dai daca pui mâna si asculti temeinic Arctic Monkeys. E drept, selectia e excelenta la Summer Well, unde am descoperit trupe care au crescut în timp si pe care acum le-am vazut deja a doua oara, tot acolo: Roosevelt, Jungle, Nothing But Thieves. Per total, un concert bun, corect, o experienta memorabila pentru multi în probabil cel mai frumos ambient de festival de muzica din România. Spre deosebire de atitudinea de luceafar eminescian a vocalistului Arctic Monkeys, compatriotii sai de la Nothing But Thieves au electrizat publicul în seara urmatoare - dar probabil asta e diferenta dintre o trupa aflata în primii 10 ani de existenta si una care anul acesta sarbatoreste 20 de ani de la înfiintare. Drept urmare, în pofida ploii, densitatea din fata scenei principale a ramas aceeasi pe tot parcursul concertului. Acum, trebuie spus ca pe lânga concertele de la cele 3 scene, au existat o sumedenie de activitati care mai de care mai interesante, pentru diverse categorii de public: tatuaje de festival cu hidrotransfer, roboti care puteau fi controlati remote cu ajutorul telefonului, „selfie”-uri termice realizate cu ajutorul unui senzor de miscare (în genul instalatiei din cadrul RCW de pe Copou), PopUp Cinema, tot felul de activari ale diverselor branduri prezente ca sponsori, posibilitatea de a te racori într-o piscina sau a traversa un pod construit peste lac. Pâna si pentru cei foarte mici a existat o zona (Sleep Well Baby) unde cântecele celebre ale formatiilor de pe scena erau interpretate într-o maniera care sa-i îmbie la somn. De altfel, la fiecare editie am vazut foarte multi parinti cu copii mai mici sau mai mari. Am plecat de la Bucuresti spre mare pentru a-mi putea încheia vacanta cu un alt festival, ajuns la a treia editie. Living Rock Tuzla are loc în nordul plajei salbatice de la Tuzla, aproape de Eforie Sud, iar anul acesta a strâns un line-up si o audienta comparabile numeric si calitativ cu cele de la rocanotherworld. Diferenta notabila a fost data de capul de afis: daca la Iasi a venit Nouvelle Vague, o formatie franceza care nu a mai scos niciun material semnificativ în ultimii ani, la Tuzla au ajuns belgienii de la Balthazar, headlineri anul trecut la Summer Well. Cu multe trupe aflate sub contract cu Overground, cea mai activa platforma de management si booking pentru formatii românesti din zona alternativa (byron, the Mono Jacks, Robin and the Backstabbers, Toulouse Lautrec, EMIL etc.), experientele memorabile ca atmosfera si traire au fost tot cele ale unor veterani. În prima seara, Adrian Despot si colegii de la Vita de Vie au aratat ce înseamna un concert gândit în cele mai mici detalii, ca o reteta îmbunatatita si aplicata des, bazata mai ales pe charisma vocalistului. Însa pentru mine surpriza a venit în a doua zi, când COMA, o trupa care a aparut odata cu Atomic TV, a reusit sa electrizeze si sa angreneze absolut pe toti cei din public prin autenticitate, spontaneitatea interactiunii dintre vocalisti si sound-ul puternic, percutant, care nu te lasa sa stai locului. Cu un set-up usor mai rustic, cu baloti de fân în loc de bean bags, dar si cu zone de lounge, mâncare si bautura bine gândite si dozate cantitativ pentru o evita cozi prea lungi, Living Rock Tuzla e o optiune de luat în seama pentru cei aflati pe litoral la mijlocul lui august. În zona e amenajata o parcare generoasa pentru rulote, iar cei care vin cu masinile au si ei loc suficient. As fi preferat ca scena sa fie amplasata chiar pe plaja, asa cum am prins acum mai multi ani câteva evenimente reusite în Vama Veche, dar acesta e deja un moft. Nu stiu daca întâi am auzit sloganul „Summer Well, un festival ca o vacanta”, sau daca l-am descoperit dupa ce mi-am organizat plecarile pentru a-l include aproape în fiecare vara în programul meu. Însa cum sunt oameni din toata tara pe care-i întâlnesc mai mereu la genul acesta de concerte, sunt convins ca suntem multi cei carora ni se potriveste ca o manusa. Already waiting for Summer (Well) 2023! George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
