Un „vietas“ a murit la rându-i asteptând judecarea apelului de la care spera o sentinta mai blânda. Romel Postolache îsi ucisese tatal dintr-un motiv absolut stupid si nici macar nu se afla la prima crima comisa. Odata apelantul mort, magistratii ieseni nu au mai avut altceva de facut decât sa închida dosarul si sa-l trimita la arhiva. În termeni juridici însa, apelul a fost admis, iar condamnarea la închisoare pe viata, desfiintata. În 1999, Romel Postolache fusese condamnat la 17 ani de închisoare pentru omor. Fusese liberat conditionat în 2014, când mai avea de executat 1.226 de zile de închisoare. Dupa liberare, se întorsese în satul natal, locuind alaturi de tatal sau. În dimineata zilei de 29 aprilie, în Saptamâna Mare, fiica batrânului venise la acesta împreuna cu concubinul sau, pentru a-i aduce de mâncare. Accesul în camera batrânului se facea din curte. Femeia a gasit însa usa încuiata cu lacat. Si-a întrebat fratele de ce e închisa usa si unde e batrânul, dar Postolache a raspuns ca habar n-are. Sora sa avea însa o cheie de rezerva, asa ca a putut intra în camera. Si-a gasit tatal întins în pat. Nu a apucat sa se lamureasca ce si cum. Batrânul i-a spus ca nu are voie sa vorbeasca, iar imediat în camera a navalit Postolache, înarmat cu un cutit. De frica, femeia si concubinul ei au fugit, sunând din drum la 112. Ramas singur cu tatal sau, Postolache l-a lovit de mai multe ori cu cutitul în cap, piept si abdomen, ucigându-l. Apoi, si-a facut linistit bagajele „pentru puscarie” si a asteptat politia. Ancheta nu a putut stabili ce anume nu avea voie batrânul sa spuna sau care au fost motivele concrete ale crimei. În cursul audierilor, Postolache a afirmat ca nu facuse decât sa se apere, întrucât batrânul îl atacase cu o bucata de lemn. Afirmatiile inculpatului au fost respinse, întrucât în camera nu s-a gasit nicio bucata de lemn care sa fi putut fi folosita ca arma. În plus, unghiul din care fusesera aplicate loviturile de cutit aratau clar ca la începutul agresiunii batrânul era întins pe partea dreapta. Romel Postolache a ajuns în fata judecatorilor în iunie anul trecut, sub acuzatia de omor calificat împotriva unui membru al familiei. Sase luni mai târziu, a fost condamnat la închisoare pe viata. Antecedentele penale, cruzimea manifestata si lipsa totala de respect fata de viata umana nu le-au lasat judecatorilor alta varianta decât aplicarea pedepsei maxime. În ianuarie, Postolache a facut apel împotriva sentintei, cazul fiind preluat de Curtea de Apel ieseana. În motivele de apel, detinutul a solicitat înlocuirea pedepsei cu închisoarea pe viata cu cea de 25 de ani de închisoare, invocând faptul ca îsi regreta fapta, dar si afectiunile psihiatrice de care ar suferi. La primul termen de judecata, Postolache era deja internat în Penitenciarul Spital Rahova, fiind audiat prin videoconferinta. Audierea nu a adus nimic nou, inculpatul refuzând sa dea vreo declaratie în sustinerea cauzei sale. La începutul acestei luni, Curtea de Apel a fost informata ca Postolache decedase pe 2 mai. Ca urmare, procesul penal împotriva lui a încetat. „Se va dispune înlaturarea dispozitiilor privind condamnarea inculpatului la pedeapsa principala a detentiunii pe viata, privind aplicarea pedepselor complementare si accesorii, privind deducerea duratei retinerii si arestarii preventive, privind prelevarea de probe biologice si cele privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare”, au conchis judecatorii.
