Suntem în anul 2021. N-am mai scris nimic în jurnal pentru ca am fost ocupat cu democratia. Multe schimbari, foarte multe, prea multe, mult prea multe, si nu am mai avut timp de scris. Numai legile învatamântului s-au schimbat de o mie de ori în ultimii 30 de ani, ce sa mai zic de restul… Toata lumea e ametita ca o gaina beata, nu stie încotro sa o apuce. Fila 1: Ne aflam în anul 1984, în România, sub regim totalitar comunist ca la carte. Nu scriu prea multe sa nu-mi gaseasca astia jurnalul si sa ma umfle. Doar atât: în ciuda directivelor de la URSS de a boicota evenimentul, conducatorii tarii hotarasc cu mare obraznicie, încalcând toate principiile totalitarismului, sa participam la Olimpiada de la Los Angeles. Sportivii nostri sunt primiti cu urale si aplauze în picioare de catre spectatorii din întreaga lume. E un sentiment placut. Obtinem numeroase medalii si primim un bine meritat si uimitor loc 2 pe natiuni, dupa SUA. În spatele nostru au ramas toate celelalte 107 state participante… Suntem în vârful piramidei mondiale! Începând din 1976 când Nadia Comaneci a luat primul 10 perfect din istorie, nu a fost olimpiada în care sa nu fim un competitor de frunte mentinându-ne mereu în primele 10 locuri. Fila 2: Suntem în 1988, cu toate succesele pe plan international, cu toate economia care merge relativ bine, lucrurile nu sunt totusi prea roz pentru ca nu avem democratie. Am obtinut un pârlit loc 8 la Olimpiada, vai de capul nostru, lucrurile merg prost tare. Îmi imaginez, asadar, peste aproximativ 5 ani, în 1989, o revolutie populara în urma careia regimul ticalos comunist sa fie rasturnat de catre poporul furios si frustrat, si instaurata mult dorita libertate. Ne-am saturat sa ne spuna astia ce sa facem, putem gândi si singuri! Fericirea natiunii va fi pe primul plan, dictatorul, sotia si restul vor fi împuscati fara mila, dati afara pe usa din fata ori cea din dos sau reabilitati, în cel mai bun caz. Minunea se va produce, vom putea vorbi tot ce dorim, vom putea calatori oriunde vom pofti fara nicio îngradire, vom avea de mâncare tot ce ne va dori sufletul. Vom reveni în fruntea natiunilor, vom lua chiar locul 1 la Olimpiada! Ceva mai frumos nu va putea exista. Restul lucrurilor nu vor mai conta. Fila 3 - decembrie 1989: Mare minune, previziunile mele s-au îndeplinit! A fost cu adevarat revolutie, comunismul a murit! Vom avea, în sfârsit, mult doritul restaurant McDonald’s în marile orase si înca multe altele dupa care am tânjit atâta timp si pe care le-am vazut doar în filme. Bananele si portocalele vor sta necumparate pe tejghele pentru ca vor fi în abundenta, la fel si carnea pe tarabe, pâinea, uleiul, laptele si brânza. Vom avea, în sfârsit, Coca Cola în magazine!... Vom conduce masini grozave, scumpe, vom locui în case spatioase, construite în locuri linistite cu pajisti tunse perfect, copaci estetizati ca în Dallas si pasarele cântatoare. Vom avea mai multe canale de televiziune, mai multe partide politice, mai multe ziare si marci de tigari! Si cafea… Ne vom petrece vacantele în tari la care doar am visat în timpul comunismului, cu nisipuri de aur si ape limpezi precum cristalul. Ne vom alege conducatorii în mod democratic, prin vot liber unde toti vor avea acces, iar acestia vor fi cei mai buni dintre cei mai buni care vor duce patria noastra draga mai sus ca niciodata. Vom fi pe picior de egalitate cu tarile puternice din lume pentru ca meritam. Europa ne va primi cu bratele deschise ca o iubita regasita dupa ani de despartire si ne va umple de daruri scumpe. Vom fi cu adevarat mândri de tara noastra iubita, mult mai mândri decât acum. Vom lua mereu locul 1 peste tot pentru ca noi, românii, suntem geniali, am demonstrat-o de atâtea ori si o vom demonstra si de acum înainte. Traiasca democratia, traiasca libertatea! Ole, ole, ole!!!... Fila 4: Suntem în anul 2021. N-am mai scris nimic în jurnal pentru ca am fost ocupat cu democratia. Multe schimbari, foarte multe, prea multe, mult prea multe, si nu am mai avut timp de scris. Numai legile învatamântului s-au schimbat de o mie de ori în ultimii 30 de ani, ce sa mai zic de restul… Toata lumea e ametita ca o gaina beata, nu stie încotro sa o apuce. Avem ce mânca, nu zic nu, de banane deja mi-e greata, portocale nu vreau sa mai vad, gratarul de acum doua saptamâni, un lighean întreg de mici, ceafa de porc, pulpe de pui si cârnati zace si azi în frigider neatins, probabil deja s-a împutit si o sa trebuiasca sa îl dau la cei 12 câini maidanezi care îmi rod gardul. La McDonald’s am mâncat de doua ori de când s-a deschis pentru ca mâncarea aia îmi da arsuri de stomac. Cola nu prea beau decât la ocazii. De la cafea îmi tremura inima. Pâine, lapte brânza, de astea nu mai vorbesc ca sunt deja obez si nu am voie. De calatorit nu prea calatoresc decât pâna la mare la Eforie Nord, o data pe an, când îmi vine rândul la concediu. Mereu în acelasi loc, cu acelasi sezlong, ca nu am bani de altul, patronul îmi da reducere ca ma stie. Masini am schimbat vreo trei, m-am mutat de la bloc la casa, dar trebuie sa platesc rate în fiecare luna si asigurari pentru toate de ma usuca. Nu mai am timp de nimic, în timpul liber ma uit la televizor (peste 100 de canale, dar nu folosesc decât vreo 2-3), stau pe calculator sau pe telefon si protestez pe Facebook. Astept pensia si ma enerveaza astia ai nostri la Olimpiada ca sunt pe locul 46 pe natiuni. Parca au înnebunit. Ma uit la competitii indiferent, fara nicio tragere de inima, ca la un film strain. Am ajuns sa îmi amintesc de 1984 cu nostalgie! Dupa Revolutie am luat-o tot la vale: în 1992 - locul 14, 1996 - locul 14, 2000 - 11, 2004 - 14, 2008 - 18, 2012 - 31, 2016 - 47. Eu nu stiu de ce mai participam, cred ca au unii ambitie sa ajunga la polul opus, daca am fost cândva pe locul doi, acu sa ajungem pe cel penultim. Daca am avut odata 10 perfect, acuma ne chinuim pentru un 4… Briscan Zara este scriitor si publicist
