Catre un zeu necunoscut sondeaza mai curând fragilitatea individului într-un univers al constrângerilor („limitarilor”) de tot felul, constrângeri pe care el se încapatâneaza sa le transceada. Cel de-al doilea roman al lui John Steinbeck, To a God Unknown/ Catre un zeu necunoscut (aparut, în America, în 1933 - traducerea româneasca la Polirom) este mai degraba atipic în raport cu ceea ce avea sa scrie prozatorul în intervalul ulterior. Tema legaturii „ombilicale” a fermierului american cu pamântul pe care îl lucreaza pare sa anticipeze, într-adevar, subiectele din capodoperele maturitatii, precum Of Mice and Men/ Oameni si soareci (1937) sau The Grapes of Wrath/ Fructele mâniei (1939), dar, la o analiza atenta, se va observa ca aici inteligenta artistica a autorului sondeaza alte spatii metafizice asa-zicând. Nici stângismul (vecin, practic, cu comunismul: Steinbeck a fost membru, din 1935, al Ligii Scriitorilor Americani, organizatie identificata, peste Ocean, drept „de sorginte bolsevica” si, în ciuda Pulitzer-ului câstigat în 1939 si a Nobel-ului obtinut în 1962, a fost hartuit de FBI cu diverse investigatii) si, în consecinta, nici anti-anticapitalismul nu constituie, în volumul de fata, mizele subterane ale efortului estetic. Catre un zeu necunoscut sondeaza mai curând fragilitatea individului într-un univers al constrângerilor („limitarilor”) de tot felul, constrângeri pe care el se încapatâneaza sa le transceada. Scriitorul a avut nevoie de cinci ani pentru a termina naratiunea, mai mult decât în cazul amintitelor capodopere si chiar al marelui roman din 1952, East of Eden/ La rasarit de Eden. (Legat de aceasta opera, în paranteza fie spus, prozatorul dezvoltase convingerea ca scrisese, în sfârsit, romanul vietii sale, „singura carte adevarata”, dupa cum marturisea entuziast. Peste zece ani, în 1962, Comitetul Nobel îi dadea dreptate, considerând epicul în cauza motivul principal de acordare a înaltului premiu pentru literatura. Daca, la aparitia propriu-zisa a textului pe piata culturala de peste Ocean, recenzentii americani îi reprosau scriitorului un exces de intertextualizare/ contextualizare a Bibliei, mai precis, a Cartii Facerii, în intriga, mai târziu, tocmai acest background de simbolistica teologica a devenit punctul de interes major în hermeneutica romanului. Steinbeck dedicase cartea, de la bun început, fiilor sai - Thom si John -, multi banuind aici un subtext realist. În fond, el tintea mai departe: le oferea copiilor sai o parabola moderna asupra episodului biblic al lui Abel si Cain, cu insertii sofisticate în universul obscur al fratricidului, sordidului si pasionalitatii morbide.) Joseph Wayne, eroul principal din Catre un zeu necunoscut, se muta pe noul „pamânt american al fagaduintei”, California, sperând sa puna bazele unei ferme prospere. Dupa moartea tatalui lor, si ceilalti frati ai sai îl urmeaza, având cu totii, pentru o vreme, iluzia bunastarii. Realitatea bruta a muncii se împleteste însa misterios, în aceasta zona, cu misticismul rudimentar, desi cumva complicat. Pe de o parte, Joseph are senzatia ca sufletul tatalui decedat „a transmigrat” în stejarul de lânga casa sa si, ca atare, „dialogheaza” frecvent cu copacul, stârnind aprehensiunea celor din jur, pe de alta, tinutul însusi are obiceiuri stranii, cu ramificatii latente în pagânismul elementar. Juanito, un zilier local, informat asupra semnificatiilor oculte ale fenomenelor naturale, îl avertizeaza pe Wayne ca ferma e situata pe un vechi pamânt sacru al indienilor (stânca dintr-un luminis învecinat functionând, în trecut, ca loc de rugaciune si meditatie), iar Joseph pare tot mai puternic fascinat de dimensiunile neinteligibile, extrasenzoriale, ale lucrurilor - o stare psihologica - preambul pentru simbolistica deznodamântului. Un val de nenorociri se abate, subit si necrutator, peste protagonisti. Juanito îl ucide pe Benjy, fratele alcoolic al lui Wayne, Burton, un alt frate, crestin devotat, pleaca de la ferma, oripilat de „serbarile diabolice” ale tinutului, Elizabeth, sotia lui Joseph moare într-un accident stupid, iar asupra Californiei se abate o seceta teribila. Wayne îi solicita preotului local sa faca rugaciuni pentru ploaie, dar acesta refuza, sustinând ca misiunea lui se leaga doar de salvarea sufletelor. Revenind acasa, Wayne se raneste în saua calului, dar, indiferent, îsi continua drumul pâna în luminisul sacru, unde, zdrobindu-si bratele, escaladeaza stânca magica, pentru a se ruga, disperat, „zeului necunoscut” al locului. Exsanguinat, apuca sa vada ca rugaciunea i-a fost ascultata, stropi mari de ploaie (amestecati cu sânge) cazând deodata pe pamântul arid. Multi vad aici reactualizarea mitului sacrificial, ce sta la temelia oricarei constructii, însa nu departe de sugestiile subtile ale lui Steinbeck ar fi si ideea unei tragedii a limitarii. Hybris-ul poate avea încarcatura semantica atât în California pionierilor, cât si în Elada lui Sofocle. Individul este acelasi oriunde si oricând. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
