Nu râdeti de acest titlu, nu ramâneti mofluzi. Da, pandemia este menita, printre atâtea altele, sa mearga înainte, sa dea nastere noii democratii planetare. Una euforica, entuziasta, la care vor adera, cum se spunea cândva, „masele largi populare” benevol si râzând în zorile unui viitor luminos. Cred ca va urma un Bine incurabil, totul se va sfârsi într-un potop de lapte si miere de proportii universale. Pandemia va naste noua democratie, se zvârcoleste deja nestiut în pântecele lumii, daca nu cumva a si vazut lumina zilei. Noua democratie universala. Unica si obligatoria. Un vaccin unic si obligatoriu. O mass-media unica si obligatorie. O solidaritate unica si obligatorie. Si americanizata, trebuie spus (dar acesta este subiectul altui articol). Vechile mentalitati, conceptii filosofice sau politice, religii vor fi scoase încet-încet din uz. De cine? Chiar de multimea triumfatoare. De politicienii care, ca de obicei, se vor ralia „noului”, de vedetele porno, de „specialistii” câta frunza si iarba, de oamenii bisericii universale, în general, de „oamenii de bine”. Îndoiala unora asupra efectelor vaccinarii va fi catalogata drept boala. Scepticii vor tacea mâlc si, oricum, nu vor avea acces nicaieri sa-si prezinte opiniile. Însasi moartea va ajunge pipernicita, n-o va mai duce prea bine sub Soarele triumfator al Pandemiei universale. Eh, câteva sute de morti acolo! Deja cetatenii entuziasti, luati pesemne de entuziasmul mass-mediei, îsi posteaza pe facebook poze sub care scrie: „M-am vaccinat”. E o victorie, care-l ridica pe ins pe un piedestal (ma rog, piedestalas) fata de ceilalti, caci asta dorim cu totii în subconstientul nostru: sa fim „peste” ceilalti. E noua mândrie planetara, cum altadata cavalerul îsi facea un titlul de glorie din a ucide un numar cât mai mare de asa-zisi pagâni. Deja certificatul de vaccinat se poarta azi asemenea chiloteilor imaculati pentru demoazele. „M-am vaccinat”, exclama inotent câte-o vedeta. Sistemul instaurat de pandemie nu admite nici o replica. Poate doar în niste comentarii neroade, pe care, oricum, oamenii de bine nu le iau în seama. „Tu nu te-ai vaccinat?” Si întrebarea e repetata pâna la pisalogeala, pâna ce vor auzi si babele toaca de surde. Sloganurile abunda: „Vaccinati-va! Spalati-va pe mâini”. Spalati-va creierii, nu se spune. E implicit. Si iarasi: VACCINATI-VA! VACCINATI-VA! Ascultati sfatul medicilor. Alegeti sa va vaccinati acum! Sistemul îsi face treaba. Toate antagonismele sunt eliminate odata cu pandemia. Toti într-un ison, toti într-o unire si cât mai corecti politic. Iar negativistii - la mititica cu ei. Care macar scânceste sa se dea la fund ca pestii abisali. Toata lumea sa fie vaccinata. Nu va mai dati dupa corcodus, nu va mai sclifositi. Mai este vreunul care latra împotriva vaccinarii? În lumea aceasta e musai ca oamenii sa ajunga asemenea manechinelor din vitrinele intens luminate: cu tâte false si fara falusuri. Si toti îmbracati mereu dupa dorinta, machiati si remachiati. Trebuie ca publicul sa fie convins ca lupta cu pandemia se poarta spre binele lui. De aici neîncetata campanie de acoperire cu perdele de fum cu tot felul de zaharele mediatice: ca medicul cutare a zis, ca numarul mortilor creste, ca noua forma de covid e atroce etc. Si oamenii se înfricoseaza, devin si ei ca si manechinele: niste hominizi de plastic fara creieri. Iar medicii „fara frontiere” si vedetele-tate, care fosgaie seara de seara „pa sticla”, capata credibilitate pentru hominizii cu capete de plastic din fata televizoarelor. Creierele de plastic înghit tot. Caci astazi traim sfârsitul erei analizei, iar viziunea critica asupra lumii a sucombat. Începe (a si început de ceva vreme) o noua era: a guracascarii mediatice. Ce zice seara de seara câte o tata travestita în prezentatoare-vedeta e sfânt. Sfintii adevarati si-au dat duhul. Iar basmul pandemic e noua religie ce a luat fata realitatii. Adevarul s-a scamosat. Mai sunt doar niste nebuni, care se ascund, diavolii, sub tot felul de masti antipandemice. Si gata, pandemia vine sa ne transforme siropul ultimilor ani plicticosi. Altadata mai era un Ceausescu, un Saddam, o cadere a Zidului Berlinului. Mai înainte era un Freud, care ne sugera ca suntem niste zerouri împartite în patru cu inconstientul si subconstientul nostru. Acum nu mai era nici un strop de otet în salata asta cotidiana fara gust. Si a venit pandemia: Uraaa! Avem cu ce ne lupta! Putem remachia totul. Putem reînvia suspansul planetar necesar. Pe de alta parte, pandemia ne aduce Consensul mult visat al corectitudinii politice. Nepandemicii sau, vai, antipandemicii vor fi dati afara ca niste masele stricate, lichidati, în cel mai bun caz ignorati. Sa le iasa pe nas! În concluzie, pandemia este acel eveniment mult visat, care, de n-ar fi fost, ar fi trebuit inventat. Daca nu cumva chiar asa a fost: o fantosa trasa de sfori. Poate am vorbit cam dezlânat. Însa pandemia oare cum e? Nu la fel de haotica ca si frazele mele învalmasite? Sa alungam norii de ploaie învalmasiti de pe cer? Vom putea opri ploaia? Radu Parpauta este scriitor, traducator si publicist
