Primul instrument de acest gen a fost construit între 1897 si 1906, se numea Telharmonium sau Dynamophone, cântarea 200 tone si putea fi transportat cu ajutorul a 30 de vagoane de cale ferata. Poate ca expresia cea mai sugestiva a influentei tehnologiei asupra muzicii o reprezinta aparitia sintetizatorului. Daca la instrumentele electrice sunetul era generat pe cale mecanica prin vibratia aerului produsa de corzi sau membrane, dupa care urma transformarea acestuia în semnal electric cu ajutorul unor traductori, în cazul sintetizatorului sunetul este produs numai prin metode electronice. Bineînteles ca sintetizatorul, asa cum îl stim noi acum, nu a aparut din senin, acesta fiind precedat de mai multe instrumente cu clape care generau si amplificau sunetele cu ajutorul electricitatii. Primul instrument de acest gen (foto) a fost construit între 1897 si 1906, se numea Telharmonium sau Dynamophone, cântarea 200 tone si putea fi transportat cu ajutorul a 30 de vagoane de cale ferata. Inventatorul acestui monstru electromecanic a fost Thaddeus Cahill (1867-1934), care a studiat fizica muzicii la Conservatorul din Oberlin, Ohio, dupa care a urmat studii de drept la Universitatea George Washinghton. În 1895 depune o cerere de brevet de inventie cu titlul Constructia unui aparat pentru generarea si distributia electrica a muzicii, cerere respinsa initial de oficiul american de patente, dar redepusa ulterior, brevetul fiind acordat în 1897. Instrumentul continea arbori si roti dintate amplasate în dreptul unor bobine în care se inducea un semnal electric. Cahill dorea sa obtina un instrument muzical perfect, care sa reproduca sunetul oricarui instrument muzical, însa mijloacele tehnice ale vremii nu i-au permis lucrul acesta. Un alt instrument electric din acele vremuri de început, instrument care se mai produce si astazi, este Tereminul. Acesta a fost inventat în 1919 de catre fizicianul rus Leon Theremin (1896-1993), absolvent al Scolii de inginerie militara Nikolayevska si al Universitatii din Sankt-Petersburg. Tereminul genereaza un câmp electromagneric, produs de doi electrozi: o bucla metalica, pentru controlul volumului, si o tija metalica, pentru reglajul frecventei sunetului, la instrument cântându-se prin apropierea sau îndepartarea mâinilor de cei doi electrozi, fara a fi atinsi. Theremin a emigrat în SUA, s-a întors în URSS, a fost trimis în lagar la Kolîma, a fost reabilitat, a lucrat pentru KGB si a fost profesor la Conservatorul din Moscova pâna când directorul l-a dat afara cu tot cu instrumentele lui electrice cu tot, spunând ca electricitatea nu este buna pentru cântat, ci pentru electrocutat. Macar el era sincer! În 1935 apare orga Hammond, inventata de Laurens Hammond (1895-1973) (inginer mecanic, absolvent în 1916 al Universitatii Cornell) si de John M. Hanert. Ca si Telharmonium, orga Hammond dispunea de o serie de generatoare mecanice de sunet, care era apoi transformat în semnal electric, însa nivelul tehnologic al vremii a facut ca acest instrument sa nu atinga dimensiunile înfricosatoare ale predecesorului sau. Au fost produse nenumarate modele de orgi Hammond, instrumentul fiind perfectionat continuu, în acord cu progresele înregistrate în electronica. Primul sintetizator adevarat a fost produs în 1955 de compania RCA (Radio Corporation of America) si se numea Mark 1. Inventatorii erau Harry Olson, licentiat în inginerie electrica la Iowa University, cu masterat si doctorat în fizica la aceeasi universitate si Herbert Belar, de la Laboratorul RCA Princeton. La instrument nu se cânta pur si simplu în timp real, ci trebuia ca, initial, acesta sa fie programat cu ajutorul unor benzi de hârtie perforata, informatia fiind transmisa în cod binar. Astfel se sintetiza sunetul. Lucrurile s-au schimbat radical atunci când s-a generalizat utilizarea tranzistorului, care fusese inventat la Bell Telephone Laboratories din New Jersey la 6 decembrie 1947 de John Bardeen, Walter Houser Brattain si William Bradford Shockley. Astfel, în 1964, Robert Moog, licentiat în fizica la Queens College, cu masterat în inginerie electrica la Universitatea Columbia si doctorat în inginerie fizica la Universitatea Cornell, produce sintetizatorul Moog, care era compact, accesibil publicului, intrând astfel în cultura de masa. În anii '70 s-a trecut de la sistemele analogice (la care informatia este continua), la sistemele digitale (la care informatia este esantionata si codificata), ceea ce a schimbat toata tehnologia de producere, prelucrare, înregistrare si redare a sunetelor. În 1983 a aparut MIDI (Musical Instrument Digital Interface - Interfata digitala pentru instrumentele muzicale), care permitea instrumentelor si altor sisteme electronice sa comunice între ele. Tot în 1983 se produce o mare revolutie în domeniul sintetizatoarelor, odata cu aparitia Yamaha DX7, primul produs de acest fel cu un pret rezonabil, fiind unul dintre cele mai populare sintetizatoare de pe piata. Calculatoarele au facut apoi ca totul sa devina posibil. Sistemele de înregistrare, prelucrare, amplificare si redare a sunetului au atins performante greu de imaginat acum câtva timp. Cu toate acestea, iata ca tot mai multa lume se reîntoarce la discurile de vinil, în unele arii geografice vânzarile de astfel de discuri atingând nivelul anilor '80. Tehnologia a permis accesul la muzica si la cultura în general, indiferent de barierele geografice sau ideologice. Tehnologia a fost cea care a facut sa ne bucuram si la propriu si la figurat de puterea muzicii. Acesta este titlul celei mai tari opere rock compusa vreodata la noi de catre supertrupa Progresiv TM, principalul autor fiind Liviu Tudan de la Rosu si Negru. Dupa cum povestea Harry Coradini, vocalistul de la Progresiv TM, lucrarea trebuia sa se intituleze Sburatorul. Cu toate ca era vorba despre unul dintre miturile fundamentale ale culturii noastre, cenzura nu a aprobat imprimarea discului, solicitând rescrierea textelor, motiv pentru care poeta Daniela Crasnaru a scris în doua saptamâni textele cântecelor, în felul acesta discul având, în final, un titlu cu mult mai inspirat - Puterea muzicii. Uneori, era buna la ceva si cenzura aia! Prof. univ. dr. ing. Neculai Eugen Seghedin este cadru didactic si prorector responsabil cu activitatea didactica la Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi
