Pentru o societate incluziva si fata de bolnavii psihic! La o evaluare efectuata de o echipa de medicina muncii cu intreg personalul unei institutii publice, un angajat ii spune cadrului medical care consemna in fisa medicala ultimele observati, legate de trecutul medical (boli cronice) al parintilor, ca mama sa sufera de insuficienta cardiaca si de depresie cronica, ambele in tratament de specialitate. Evaluatorul se opreste o clipa, priveste pe deasupra ochelarilor, apoi decide sa nu noteze despre depresia cronica a mamei salariatului intrucat, nu se stie niciodata, cand ar putea sa-l afecteze profesional. A notat doar despre insuficienta cardiaca. Despre afectiunile organice e recomandabil sa pomenim, pe cand afectiunile psihice le trecem sub tacere pe motiv ca sunt asociate cu nebunia. In societatea noastra, pare ca, daca mori dintr-un cancer e mai onorabil decat dintr-o afectiune psihica/ psihiatrica. Cand se prezinta mortalitatea in Romania pe cauze de deces, confrom datelor furnizate de INS, cele mai adesea se vorbeste despre principalele cauze. De exemplu, in anul 2021, fata de anul 2020, pe primele trei locuri s-au mentinut urmatoarele cauze de deces inregistrate in anii anteriori: primul loc a fost ocupat de bolile aparatului circulator (52,1-, din care 17,5- - boala ischemica a inimii si 12,8- - bolile cerebro-vasculare), pe locul doi au trecut bolile aparatului respirator (19,6-) depasind decesele cauzate de tumori (14,0-) care au ocupat locul trei. Decesele datorate tumorilor si AVC-urilor trezesc atentia, ingijoreaza, pe cand bolile psihice (tulburarile mentale si de comportament) sunt trecute adesea la capitolul „si altele”. Cand e de rau, numerele si procentele mari atrag intotdeauna atentia; cand e de bine, numerele si procentele mici genereaza stirile. In urma interogarii bazei INS TEMPO Online am aflat urmatoarele date despre decesele cauzate de tulburarile mentale si de comportament: in anul 2019 au fost inregistrate 349 decese, in anul 2020 un numar de 384 decese, iar in anul 2021 un numar de 470 decese. Pentru seria statistica care descrie evolutia deceselor cauzate de tulburarile mentale si de comportament, valoarea maxima este consemnata in anul 1997 (2404 decese), iar valoarea minima in anul 2015 (321 decese). Faptul ca ponderea deceselor cauzate de tulburarile mentale si de comportament in total decese este mica, nu inseamna ca aceasta patologie medicala trebuie trecuta cu vederea. Decesul oricarui om este un fapt tragic, indiferent de cauza producerii acestuia. In Romania, persoanele seropozitive (infectate cu HIV/ bolnave de SIDA) si familiile lor s-au confruntat cu prejudecati (pareri preconcepute, adesea gresite), stereotipuri (convingeri generalizate asupra unui grup de oameni), cu stigmatul pus de unii dintre noi. Regimul comunist a negat existenta acestei boli in societatea multilateral dezvoltata, considerand ca doar capitalismul „imoral” si „degradant” este asociat cu astfel de practici sociale. Aceste persoane vulnerabile, cu nevoi speciale, s-au confruntat pana de curand cu nedreptati de tot felul, discriminare, marginalizare. Prezenta lor in scoala, la locul de munca, in comunitate era perceputa ca o amenintare pentru siguranta celorlalti, a majoritatii. Prejudecati, stereotipuri si stigmatul celorlalti au avut de infruntat si copiii/ tinerii care proveneau din institutiile rezidentiale (centrele de plasament) de tip vechi, persoanele cu diverse tipuri de handicap, comunitatile de romi, recent membrii comunitatii LGBT+ (colectivitatea lesbiana, gay, bisexuala, transsexuala, transgen, queer etc.). Drumul spre o societate incluziva e lung si presarat cu obstacole care tin de mentalitatea majoritatii. In unele societati traditionale, regimuri tranzitorii, democratii semi-consolidate, care au trecut prin experienta unui regim autoritar, minoritatea se confrunta de multe ori cu practicile dicriminatorii ale majoritatii. Cultura democratica are ca fundamente libertatea de expresie si asociere, toleranta si respectul pentru individualitatea oricarei persoane, care este unica si irepetabila, pe drepturile omului care se consolideaza in timp. Un sistem politic poate fi schimbat in cateva luni, economia unei tari se poate transforma in cativa ani, dar mentalitatile se schimba in ani si ani de zile. Pana cand vom avea elite, minoritati si majoritati unite consensual in jurul valorilor democratice ar trebui consolidat ABC-ul combaterii marginalizarii, discriminarii si excluderii sociale, sa intelegem ce sunt si cum actioneaza prejudecatile, stereotipurile si stigmatul de orice fel. In cadrul societatii, stigmatul este asociat, in general, cu ceva rau, cu o fapta reprobabila, cu anormalul, cu devianta, cu pedeapsa. Persoanele stigmatizate sunt considerate periculoase pentru societate, asociate cu raul, anormale, de evitat. Stigmatul nu este purtat de o persoana sau un grup o data pentru totdeauna. Mecanismul stigmatizarii depinde de normele, valorile, principiile, cutumele si legile care guverneaza viata unei comunitati la un moment dat. Oamenii devin purtatorii stigmatului nu pentru ca au incalcat o lege anume sau pentru ca prezinta pericol la adresa sigurantei celorlalti, ci pentru motive ca apartenenta la o rasa anume, etnie, religie, pentru ca au anumite probleme de sanatate sau pentru ca au preferinte sexuale diferite fata de ceea ce majoritatea considera normal din punct de vedere social. Stigmatul poate fi un semn vizibil precum consecinta unei boli (ex: lepra) sau invizibil cum ar fi asumarea unei practici/ credinte/ conceptii aflata in dezacord fata de parerea majoritatii. Sociologul francez Émile Durkheim a fost printre primii cercetatori ai stigmatului social. Chiar intr-o societate de oameni exemplari, sustine Durkheim, in care nu sunt cunoscute infractiuni sau alte fapte deviante, orice act, gest sau manifestare poate fi considerata la un moment dat ca fiind o greseala sau o abatere de la norma generala si, in consecinta, poate fi judecata si pedepsita. Mai tarziu, sociologul Erving Goffman a descris stigmatul ca un fenomen prin care un individ cu o anumita particularitate este discreditat si respins de societate. Potrivit lui Goffman, stigmatizarea este un proces social prin care reactia comunitatii/ societatii fata de individul-purtator al stigmatului conduce in ultima instanta la transformarea identitatii acestuia. O persoana care sufera de o afectiune psihiatrica (depresie, tulburare bipolara, dementa, schizofrenie) si care devine stigmatizata va fi afectata in timp de modul in care ceilalti/ comunitatea/ majoritatea se raporteaza la situatia sa. Stigmatul social schimba in mod radical felul in care oamenii sunt perceputi, dar si modul in care se auto-percep. Prejudecatile, stereotipurile si stigmatul asupra persoanelor vulnerabile/ in situatie de risc/ cu nevoi speciale sunt inacceptabile in orice societate democratica, civilizata, care pretinde ca respecta drepturile si libertatile omului. Chiar daca atitudinea negativa (devalorizarea, dezaprobarea, descurajarea, marginalizarea) se dilueaza in timp datorita schimbarii normelor, valorilor sau a legilor, prejudicile produse persoanelor afectate de stigmat pot fi iremediabile. Prin urmare, persoanele care au tulburari mentale si de comportament trebuie ingrijite si tratate cu omenie, in respectul demnitatii umane, aparate impotriva oricaror forme de discriminare. O afectiune psihiatrica in genul tulburarii afective bipolare maniaco-depresive produce aceeasi suferinta persoanei in cauza si apartinatorilor precum orice alta afectiune organica. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
