În locul vechii umanitati, cu inteligenta si capacitate biologica limitata, vor aparea o multime de organisme si entitati hibride produse de nanotehnologie. Traim într-un moment istoric când se pune la cale din punct de vedere tehnic, dar si ideologic aparitia omului hibrid, dependent de gadget-uri, cu memorie dubla, atasata atât de spatiul real, cât si cel virtual, dependent de retele de socializare, indefinit ca gen, numar si caz, viitorul stapân al iubirilor si calatoriilor virtuale în spatii intergalactice. Multi din marii lideri ce conduc dintr-un con de umbra aceasta lume ne-au trimis, prin intermediul emisarilor lor, diferite semnale si predictii care de care mai alarmante, menite sa tina lumea în nesiguranta si în stres teribil. Una dintre aceste predictii de natura apocaliptica spune ca începând cu anul 2030 va începe o noua era în evolutia omenirii. În acest sens, ne-a fost sugerat în mod fragmentar pe diferite canale ca va aparea o noua rasa umana cu caracteristici îmbunatatite, mult mai puternica la schimbarile mediului, mult mai inteligenta si mult mai sensibila decât cea existenta; mai pe scurt, o noua rasa cu un înalt simt al eticii si al datoriei civice, perfect aliniata cultural, moral, dar si politic fata de marile valori ale noii umanitati radical diferite de cea din zilele noastre. Se întelege de la sine ca trecerea nu se va face de la sine, ci prin intermediul inteligentiei artificiale. Un rol important în procesul de schimbare al capacitatilor mentale, etice si morale ale noii umanitati îl vor juca cipurile si microcipurile implantate înca din perioada uterina în diferitele parti ale corpului uman. Practic, la un moment dat omenirea se va împarti în doua categorii: în cei cipati, care vor beneficia din plin de pe urma cuceririlor din domeniul psihic si medical al inteligentei artificiale si în cei necipati, care încetul cu încetul, din pricina reticentei fata de nou si al refuzului de a-si încorpora entitati straine în organism, se vor transforma într-o rasa inferioara, supusa extinctiei. Problema pe care încearca s-o rezolve astazi specialistii, cel din punct de vedere teoretic, nu se refera nici la etica, nici la morala, nici la cea de esenta religioasa, ci la una de natura oarecum statistica. Si anume: cercetatorii vor sa stabileasca limita la care sa proiecteze gradul de inteligenta al noii rase umane. Desigur, microcipurile le vor oferi posibilitatea creierelor viitoarelor generatii ale omenirii sa acumuleze mult mai multe informatii din domeniul cultural, tehnic, stiintific etc., etc, decât poseda actualele generatii. Practic fiecare dintre noi printr-un minim efort va deveni o adevarata biblioteca ambulanta, întrucâtva asemanatoare celei pe care o purta în cap sinologul Peter Kien, personajul din Orbirea lui Elias Canetti. Peter Kien avea în capul sau încorporata o biblioteca alcatuita din 25 000 de volume. În creierii reprezentantilor noii rase umane vor fi mult mai multe biblioteci, astfel încât diferenta dintre inteligenta lor si cea a noastra va atinge inimaginabilul. În afara de aceasta, ADN-ul uman va fi îmbunatatit, astfel încât omul va deveni imun la diferite boli, iar durata lui de viata va sfida nu secolele, ci mileniile. Caci, dupa cum afirma unii biologi, programarea celulelor umane le va oferi specialistilor posibilitatea ca acestea sa se reseteze dupa un program prestabilit în care îmbatrânirea întregului nostru corp va fi mult încetinita, daca nu cumva chiar eliminata cu desavârsire. Ignorând cu buna stiinta informatiile legate de ciclul natural al vietii, azi specialistii care lucreaza la crearea noii omeniri încearca sa raspunda la întrebarea în ce mod noua inteligenta va schimba mediul înconjurator. Ei vor, de asemenea, sa creeze posibilitatea ca odata microcipurile implantate în creier sa se reproduca la rândul lor în creierele urmasilor primei generatii de cipati, astfel ca informatiile dobândite pe calea artificiala sa se înscrie în ADN-ul uman. În locul vechii umanitati, cu inteligenta si capacitate biologica limitata, vor aparea o multime de organisme si entitati hibride produse de nanotehnologie. Traim într-un moment istoric când se pune la cale din punct de vedere tehnic, dar si ideologic aparitia omului hibrid, dependent de gadget-uri, cu memorie dubla, atasata atât de spatiul real, cât si cel virtual, dependent de retele de socializare, indefinit ca gen, numar si caz, viitorul stapân al iubirilor si calatoriilor virtuale în spatii intergalactice. *** Daca bunul Dumnezeu ar fi creat omul nu din sânge si din carne, ci din material plastic sau alte materii ce nu se descompun, n-ar fi de trecut mult timp si tot pamântul s-ar fi umplut de mormane de trupuri inerte ce s-ar fi ridicat pâna la cer, revarsându-se încetul cu încetul peste tot universul cunoscut si necunoscut. Dar iata ca omul e pe cale sa creeze astfel de fiinte ce în curând vor umple cerul si pamântul si-l vor expulza în vid. *** În curând, ca sa poti veni pe lume, îti va trebui certificat verde de buna intentie, asta ca sa poti arata vamesilor ce vor pazi portile trecerii din nonexistenta în existenta, ca din punct de vedere fizic si psihic, vei fi în regula sau ca te vei alinia, fara sa crâcnesti, regulilor noii ordini mondiale si structurilor sale de putere. Vremea aceasta se apropie. Înainte de a te naste, cei care vor veghea la granita dintre lumi te vor chestiona în felul urmator: „Ia sa vedem, matale, ce hram porti, esti de-ai nostri sau nu esti?” Si apoi scanând înca inexistentul embrion, vor spune: „Nu, nu, dragutule, nu avem nevoie de cei ca dumneata aici. Pentru noi esti un potential instigator. Dumneata încerci sa te strecori aici, cu gânduri necurate. Nu avem nevoie nici de literati, nici de oameni de arta, si cu atât mai putin de oameni cu idei. Dumneata, dupa cum vedem, vrei sa destabilizezi lumea pe care tocmai, dupa atâtea sacrificii, foame, pandemii, razboaie fratricide, revolutii, am construit-o. Nu, dragutule, te vedem dupa ochii ce înca nu ti-au aparut pe fata, esti inadecvat si poti deveni periculos pentru orice sistem, inclusiv pentru cel pe care-l construim. Asa ca treci, dumneata, înapoi de acolo de unde înca nu ai venit, si asteapta. Poate cândva o sa-ti vina rândul si tie sa vezi lumina zilei, dar într-o altfel de lume, nu cum e a noastra!” *** Se stie anul, luna, ziua, ora, minutul, chiar si secunda la care se va opri razboiul. Deocamdata acesta e un secret pazit cu sapte lacate nucleare. Dar când se va opri, vom sti si noi. Domnul Stoltenberg, secretarul general al NATO, dar si Mircea Geoana, adjunctul sau, au afirmat recent ca razboiul nu se va sfârsi nici în anul 2023, nici în anul 2024. Drept care au îndemnat statele sa produca un numar cât mai mare de arme nu numai pentru acest razboi, cât, mai cu seama, pentru cele viitoare. Omenirea, au afirmat ei, prin intermediul armelor, are datoria sa-si apere libertatea si pacea. Pacea nu poate fi câstigata decât prin razboi. Chiar si prin unul atomic. Atâta stiu, atâta spun. Vorbesc de dnii Stoltenberg si Geoana. Dar poate vor veni în curând altii sa ne spuna ceva mai mult. De pilda domnul Klaus Martin Schwab, fondatorul si presedinte executiv al Forumului Economic Mondial de la Davos sau domnul Bill Gates sau poate domnul Elon Musk, oponentul sau? *** „Puneti una lânga alta peste alta petele de sânge de pe camasile noastre - spunea Grigore Vieru - si veti avea în fata harta Basarabiei.” Daca pe lânga petele de sânge de pe camasile celor ce traiesc în tara si daca mai adaugam la ele si lacrimile mamelor ce si-au plâns sotii si fii ucisi pe front, dar si în lagarele comuniste vom obtine o harta a suferintei românesti urcata pâna dincolo de cer. Cât de expresiva, dar totodata si zguduitoare e cugetarea lui Grigore Vieru: citind-o sufletul se înfoiara cuprins de piosenie, dar si de o indignare fara margini. Scriind aceste rânduri, probabil ca Grigore Vieru s-a gândit la copilaria lui petrecuta în anii cumpliti ai razboiului, dar si la anii terorii staliniste. Necazurile lui si ale neamului sau nu i-au stins în suflet gingasia si bucuria de a trai. El a trait cautând pretutindeni frumusetea lumii, de aici si exclamatia: „Nu sunt atâtia ochi pe pamânt câta frumusete în jur.” Ar fi putut spune si altfel: „Suntem asemenea fiintelor ceresti, cu trupurile acoperite de sus si pâna jos de ochisi aripi ce zboara spre lumina...” *** Nu stiu de ce, dar în timp ce primeam binecuvântarea, fiind povatuit sa merg pe calea smereniei, ce avea sa-mi îndrepte sufetul spre lumina, l-am întrebat pe staretul sfintei manastiri, unde venisem sa ma reculeg: - Înalt preacuvioase parinte, i-am zis, înclinându-ma în fata lui, as vrea sa va pun o întrebare... - Nu te sfii, fiule, spuse Înalt preacuviosul cu zâmbetul pe buze, spune-mi tot ce te framânta... - As vrea sa stiu cât timp poti tainui adevarul îmbrobodindu-l si tinându-l sub pres? - Putina vreme, raspunse staretul cu acelasi zâmbet blând. Oriunde l-ai ascunde, adevarul va iesi la suprafata. Aici lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Nu poti cladi nimic solid ignorând adevarul. Nu poti cladi nici o coliba, nici o casa, cu atât mai putini o biserica sau o manastire, si cu atât mai putin un stat sau o natiune, daca asta te framânta. Orice vei cladi, totul se va prabusi în ruina. Doar credinta si adevarul tin o natiune în picioare. Minciuna atrage întotdeauna mânia cerului si blestemul. I-am multumit pentru sfaturi preacuviosului parinte. Pasind apoi pe drum, mi-am spus: „Într-adevar, nimic nu poate fi cladit având la baza altceva decât adevarul.” Dar dupa câtiva pasi, amintindu-mi de o conversatie pe care am avut-o cu un bun prieten, am facut câteva corectii: „În fond de ce lumea ar trebui sa fi construita din adevar? mi-am zis. Adevarul e prea crud. Lumina lui e mult prea dureroasa. Oare câti dintre noi ar putea accepta adevarul despre propria fiinta si nu s-ar pierde cu firea tesând în jur o plasa de fantasme?” Si în timp ce ieseam pe poarta manastirii, am adaugat: „Si natiunile? Micile si marile state ale lumii oare nu-si falsifica mereu istoria, în speranta de-a avea un prezent si un viitor mai glorios?” „Nu, mi-am zis, de jos si pâna sus, lumea e cladita din minciuna. Si chiar însusi adevarul, adevarul cel mai pur, pentru a iesi la suprafata, are nevoie de minciuni. De aceea lumea aceasta e sortita prabusirii.” Nichita Danilov este scriitor si publicist
