Perceptia negativa si criticile fata de reuniunea de la Davos, în cadrul careia vicepremierul chinez Liu He a anuntat dorinta Beijingului de „re-globalizare”, au capatat o tot mai mare amploare pe masura ce propunerile avansate în timpul discutiilor din cadrul Forumului s-au transformat într-o agenda radicala de inginerie sociala motivata de titanica lupta cu „schimbarile climatice”. „Cerul de deasupra Davosului este brazdat de avioane private care îi aduc pe miliardarii care vin pentru a deplânge problemele create de schimbarile climatice si, asa dupa cum am aflat de trimisul american pentru clima, John Kerry, sa «salveaze planeta»”, îsi începe relatarea de la fata locului cunoscutul politolog american Walter Russell Mead. „Ambuteiaje care blocheaza strazile, controale de securitate la fiecare hotel, petreceri non-stop si receptii în tot orasul - Forumul Economic Mondial a revenit.” În format LIVE, pentru ca din cauza pandemiei ultimele editii s-au desfasurat online. Cotidianele Daily Mail si New York Post adauga pe lista si o selectie de „call girls” care ofera „servicii esentiale” unora dintre participantii de top. În general perceptia negativa la adresa reuniunilor anuale de la Davos a ajuns în acest an la apogeu. Ecartul dintre opulenta reuniunii si mesajele transmise populatiei din spatiul occidental, pentru ca în afara acestuia mai nimeni nu le ia în serios, careia i se cere sa-si schimbe radical stilul de viata fie pentru a „salva planeta”, fie pentru a „lupta cu pandemia” a alimentat acuza de ipocrizie la adresa participantilor, „oamenii Davos”, termen introdus de Samuel Huntington pentru a descrie membrii elitei mondiale care, spunea el, „au putin apetit pentru loialitatea nationala, vad granitele nationale ca pe niste obstacole care, din fericire, dispar si vad guvernele nationale ca reziduuri din trecut a caror singura functie utila este de a facilita operatiunile globale ale acestei elite”. O elita „cosmocrata”, descrisa tot mai des drept una „neo-feudala” care este acuzata ca prin instrumente ca Forumul de la Davos, WEF, urmareste sa-si extinda dominatia asupra „claselor inferioare”. „Realitatea este ca balivernele marca Davos sunt usor de ironizat. Nu este vorba doar de amestecul discordant, dar neîncetat, de semnalizare a «virtutii verzi» si a «consumului ostentativ»”, mai scrie Walter Russell Mead. „Si desi auzi aici mai multe discutii despre «raul inegalitatilor» decât oriunde în alta parte, cu exceptia Birourilor de Diversitate ale unor universitati americane, la Davos toata lumea poarta o insigna care îi delimiteaza precis locul într-o ierarhie elaborata si inflexibila.” Iar în ultimii ani Davosul este locul în care pentru elitele corporatiste dusmanul nu mai este stânga traditionala, care era criticul traditional al reuniunii. Din contra, stânga progresista care i-a luat în buna masura locul acesteia din urma, este un aliat în lupta împotriva „populismului de dreapta”, eticheta care se aplica aproape oricarei formatiuni conservatoare, de la Partidul Republican, la partidul Girogiei Meloni în Italia. Sigur, nu ajuta deloc faptul ca în ultimul timp apar tot mai multe dovezi atât privind efectele secundare ale vaccinurilor, mai severe si mai numeroase decât s-a spus la vremea respectiva, cât si la presiunile exercitate de autoritati pentru a compromite si bloca orice puncte de vedere alternative pe acest subiect si în general privind politicile promovate în timpul pandemiei. Dupa cum nu ajuta nici faptul ca Albert Bourla, CEO Pfizer, Klaus Schwab, initiatorul Forumului de la Davos, si alti participanti au refuzat orice discutie cu jurnalistii independenti prezenti la fata locului, dupa cum s-a vazut dintr-o serie de clipuri video devenite între timp virale pe Internet (motiv pentru care, probabil, unul dintre subiectele discutate în acest an este lupta cu „dezinformarea” si „hate speech”, formulari suficient de elastice pentru a permite eliminare punctelor de vedere „neconforme”). Poate ca strada nu este neaparat locul potrivit pentru astfel de conversatii si nici tonul agresiv cel mai recomandabil însa pe de alta parte marile institutii mediatice, prezente la fata locului, au abordat interviurile luate cu acest prilej mai degraba ca pe niste produse mediatice de Relatii Publice. Sigur, din interiorul amplei retele de influenta WEF construita de-a lungul a cinci decenii de catre Karl Schwab lucrurile se vad cu totul diferit. „Avem nevoie de Davos mai mult ca niciodata”, scria pe site-ul sau corporatia McKinsey în anticiparea evenimentului. Pe un ton aproape liric. Locul în care „o data pe an, acesti lideri si gânditori globali se întâlnesc pentru a redescoperi bucuria dezbaterilor si a legaturilor întâmplatoare, într-un spirit de deschidere si de curiozitate benefica. Ideile si relatiile create saptamâna viitoare ar putea fi semintele unor noi colaborari care sa rezolve probleme care, altfel, par aproape imposibil de rezolvat”. Nimic surprinzator. McKinsey, o firma veche de aproape o suta de ani, care ofera servicii globale de consultanta de management si are pe lânga succese si o serie de esecuri monumentale, cu K-Mart, General Motors si Eron, se identifica practic cu globalizarea despre care spune ca nu trebuie abandonata, ci „reimaginata” prin „diversificare” nu prin „decuplare”. În ce masura poate fi posibil acest lucru în economia noului Razboi Rece, iata o întrebare al carui raspuns nu îl vom gasi sigur la Davos, ci la Washington, Beijing, Moscova sau Teheran.
