De ce sa-i judeci? Cu ce drept si cu ce risc? Ai fost aproape de sufletul lor sa le cunosti durerea sufleteasca si chinul zinic? Fiecare are dreptul la propria viata si acest aspect trebuie respectat. Mai mult decât atât, judecata publica postmortem a sinuciderii si a integritatii psihice a acestora în viata profesionala nu este treaba nimanui. Stii de ce? Pentru ca nu este moral si risti o judecata din partea Universului. Daca ai putea sa îl vezi pe psihiatru ca pe salvatorul tau si sa întelegi mai bine tulburarea psihica a ta sau a altora, ar fi ideal. Atât de malitiosi sunt unii dintre semenii nostri si ma întreb de unde au capacitatea aceasta de gropari profesionisti de a trece cu picioarele peste suferinta, decizia celui ce nu mai este si peste amarul celor ramasi în urma? Personalitati prea incisive sau o dorinta acerba de rating în massmedia pentru care si-ar vinde si sufletul? Sau poate amândoua... Atunci când esti depresiv.... Atunci când esti depresiv si simti ca nimic nu mai merita trait în viata ta, este usor sa îngenunghezi în fata mortii. As spune ca viata merita traita chiar si numai din respect pentru Creatorul Universului. Este important sa constientizam faptul ca unele probleme medicale cum ar fi tulburarile psihice, ne sunt date pentru a constientiza sau a ne înfrâna de la tumultul unei vieti fara pauze. Multe persoane care ajung în pragul unei depresii cu gânduri negre si-au încalcat propriile reguli de viata. De la prea multe ore petrecute la serviciu, pauze de masa uitate, concedii amânate si vise alungate, acesta este cel mai usor drum spre depresie. O viata agitata îsi striga ajutorul prin dureri de spate, insomnii si îsi atinge apogeul suferintei prin depresie, anxietate sau chiar tulburari psihice mai severe. Uitam de sufletul nostru... Adesea ne agitam prea mult cu atât de multe sarcini încât uitam de sufletul nostru, uitam de Eul nostru si de grija pentru noi. Incurcati în trafic, orbecaind prin poluare, alergând cu sarcini de serviciu si cumparaturi fara rost, ajungem în cele din urma acasa si uitam cine suntem. Intervine acea stare stranie si întrebarea: acum sunt eu cu mine? Ce fac? Nu te mai regasesti, esti ca dupa o vacanta de vara petrecuta la bunici în care parintii îti par niste straini. Te-ai salbaticit pe maidan, te-ai învatat liber si fara limite. Tot asa, în acest infern cotidian cu toate sarcinile pe cap, ajungi sa fii singur si sa nu ai starea si capacitatea de a ajunge sa te cunosti mai bine. Este nevoie de timp pentru radacina sufletului tau pentru ca altfel risti sa te îndepartezi mult de tine si depresia este acel voal negru care se asterne peste tine. Te ajuta sa tragi niste concluzii despre ce nu ai facut bine pâna acum. Asa le spun si pacientilor mei: faceti o introspectie si vedeti ce ati gresit si ce aveti de schimbat. Sau cum spunea Carl Jung: „depresia este ca o femeie în negru. Daca apare în pragul usii tale, nu o alunga. Invit-o în casa, trage un scaun, fa-o sa se simta ca acasa si asculta ce are de spus.” Împlinirea materiala- capcana psihica M-am saturat de masina mea veche, vreau sa ma mut la o casa cu gradina, sa îmi fac vacante de lux iar pentru acestea pretul este pe masura. Doza aceasta de confort în care noi românii ne dorim proprietati personale si masini scumpe, apasa puternic precum o menghina pe psihicul nostru. Academicianul Bujor ne recomanda regula celor 3 opturi (8 ore de munca, 8 ore de odihna activa si 8 ore de somn) iar noi am ajuns sa le amestecam. Cele 8 ore de odihna activa le-am transformat în ore de munca cu factori de stres augmentati precum telefoane cu deadline-uri si sarcini de munca suplimentare iar orele de somn le-am comprimat atât de mult cu riscul de a ne descentra cu totul sistemul nervos. Somnul reprezinta acumulatorul nostru de energie pentru întreaga zi. O noapte nedormita este ca si cum ai avea pretentii de la un telefon cu 10- baterie sa îti functioneze perfect. Pâna unde tine sanatatea? Sentimentul acesta de invincibilitate vine de undeva din optimismul incurabil dar care are totusi o limita de timp. Tragi de tine si tot primesti semnale de alarma pe care le ignori în mod continuu ca pe avertizarile din bordul masinii. Dai skip pâna face poc si atunci constati ca motorul este pe butuci. În situatia aceasta vin foarte multi pacienti la cabinetul psihiatric. Dorinta lor este sa revina la forma psihica si fizica initiala. Cel mai important este sa constientizeze ca drumul ales în ultima lor perioada nu se potriveste cu softul pe care îl au instalat din nastere. Toti suntem diferiti, unii rezista la nopti nedormite, altii clacheaza, unii au carcasa mai tare, altii o au mai sensibila, unii rezista la alcool, altii se sting, unii au sperante nemuritoare, altii îngenuncheaza în fata problemelor. Toate acestea tin de mostenirea genetica, de karma si de cum îti parcurgi etapele vietii. Fiecare dintre noi este diferit si nu avem dreptul de a judeca deciziile nimanui. Important este sa oferi ajutorul atunci când simti ca trebuie oferit. Când aproapele iti este trist si abatut, îndreapta-l spre un ajutor si fii aproape de el. Cozmin Mihai, Medic psihiatru
