Tot este nevoie de meditatii. De ce? Pentru ca elevii nu reusesc sa aprofundeze materia la clasa, la disciplinele pentru examene, pentru a se familiariza cu subiectele din culegerile „speciale”, dedicate admiterii la scolile prestigioase. Asa-i sistemul, asa functioneaza lucrurile la noi, asa suntem obisnuiti, practicile se reproduc de la sine, deoarece nu vrem sa facem altfel, rezistenta la schimbare e mare, costurile psihologice si educationale de împotrivire la „sistem” sunt mult mai mari decât aderarea la „regulile” aceastuia. La ora la care scriu acest articol are loc o noua runda de negocieri între Guvern si reprezentantii sindicatelor din învatamânt. Se pare ca, dupa trei saptamâni de greva generala, guvernantii vor da curs solicitarilor formulate de cadrele didactice si personalul auxiliar din învatamântul preuniversitar. Pe „surse” si pe grupurile de discutii formate de sindicatele din învatamânt circula urmatorul mesaj venit de la Guvern: „de la 1 iulie se acorda o crestere salariala de 25-, 1500 de lei anual pentru personalul didactic de predare si auxiliar pâna în 2027, 500 de lei, anual, pentru personalul nedidactic, pâna în 2027. De la 1 ianuarie 2024 se va acorda 50- prima transa din noua grila de salarizare. Conditia este de a fi mâine la ora 9 la Guvern pentru a anunta încheierea conflictului. Rog consultati colegii rapid si ne comunicati în aceasta seara”. Potrivit ultimelor date comunicate de INS, câstigul salarial mediu brut a fost 7290 lei în martie 2023, cu 445 lei (+6,5-) mai mare decât în luna februarie 2023. Câstigul salarial mediu net a fost 4554 lei, în crestere cu 284 lei (+6,7-) fata de luna februarie 2023. Comparativ cu luna martie a anului precedent, câstigul salarial mediu net a crescut cu 15,7-, iar indicele câstigului salarial real a fost 101,0- în luna martie 2023 fata de luna martie 2022, ceea ce arata o crestere a puterii de cumparare a salariului cu un punct procentual fata de anul trecut. Daca, la începutul anului 2024, câstigul salarial al unui profesor debutant va creste pâna la valoarea câstigului salarial mediu net pe economie, putem aprecia ca se intra oarecum într-o zona a decentei salariale pentru aceasta categorie profesionala. Ramâne de vazut ce se va „câstiga” în materie de demnitate si respect din partea unor politicieni lacomi dupa putere, privilegii si prestigiu, inclusiv academic, certificat de diplome de bacalaureat obtinute la vârste când altii au terminat „pe bune” demult facultatea si masterul, de diplome de licenta obtinute la universitati cu statut incert sau doctorate plagiate. Si mai ramâne ceva, sa discutam si despre calitatea actului educational, nu numai despre olimpici, ci despre marea masa a elevilor. Spiru Haret spunea ca la „cum arata scoala astazi, va arata mâine tara”. Scoala noastra nu arata prea bine, nici tara, viitorul depinde de cât de optimist este fiecare dintre noi. Potrivit Eurostat, circa 15- din tinerii cu vârste între 18-24 de ani parasesc timpuriu scoala si educatia în România. Nu mai furnizez cifre despre abandonul scolar, analfabetism functional, promovabilitate la examene nationale, ca toti stim care este situatia! Am fost alaturi de greva generala declansata de salariatii din învatamântul preuniversitar. Afirm acest lucru nu din oportunism mediatic sau din frica de linsaj public, dupa cum au clamat unii jurnalisti/ formatori de opinie/ comentatori care au îndraznit sa lege problema decentei salariale pentru profesorii din „preuniversitar” de cea a calitatii actului educational sau a meditatiilor. Împartasesc experienta de profesor asociat (la „plata cu ora”), de vreo 10 ani, din care ultimii sase consecutivi, în învatamântul universitar. Semestrul acesta am tinut 3 discipline, 16 ore de cursuri si seminarii pe saptamâna pentru care am primit în medie 1860 de lei de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iasi. Pentru a reînnoi „contractul” cu universitatea, în fiecare toamna, adaug la CV si contributia academica în materie de publicatii (WoS, BDI, volume colective), si participari la conferinte. Dar nu ma plâng, asta e placerea mea. Un profesor de liceu, reputat meditator, mi-a spus ca banii pe care îi câstig eu într-o luna de munca „la plata cu ora” la universitate, îi câstiga într-o saptamâna din meditatiile date. Asta e, fiecare cu munca lui, cu modul în care se valorifica în societatea capitalista. Cu toate acestea, stiu ca nu toti profesorii dau meditatii, nu toti sunt de matematica sau de limba româna, nu toti sunt cautati etc. Una e sa fii profesor la o scoala de prestigiu din Iasi si alta e sa fii la Cuca Macaii. Un profesor trebuie sa fie salarizat decent, indiferent ce face în timpul sau liber, aici nu încap alte discutii! Am o experienta în meseria de „parinte” de 17 ani. Am facute teme, mai ales la matematica, cu primul copil pâna prin clasa a VIII-a. Norocul meu a fost ca am terminat doctoratul pâna sa sustina copiii primele examene de admitere, altfel nu stiu cum acomodam serviciul cu doctoratul si cu temele copiilor. Si am mai avut un noroc, de sotia mea, care nu s-a mai înscris la doctorat, desi lucrarile publicate si cercetarile la care a participat o recomandau pentru acest nivel de studii. Ce nu face o mama pentru copii, la câte nu renunta ea, în favoarea celorlalti! Va mai aduceti aminte de concursurile scolare organizate la matematica si limba româna prin diverse unitati de învatamânt? Câti dintre noi nu au rupt din timpul lor sa mearga la secretariatele scolilor, sa încrie copiii la competitiile scolare de peste an, sa achizitioneze culegerile cele trebuitoare, sa plateasca taxe de participare, ulterior sa vizualizeze liste cu repartitia pe sali de clase si, în final, cu rezultatele obtinute? Si acum fac teme cu cel de-al doilea copil. Stiu exact unde a ramas cu materia la disciplinele din curricula scolara. Si cu toata implicarea noastra, tot este nevoie de meditatii. De ce? Pentru ca elevii nu reusesc sa aprofundeze materia la clasa, la disciplinele pentru examene, pentru a se familiariza cu subiectele din culegerile „speciale”, dedicate admiterii la scolile prestigioase. Asa-i sistemul, asa functioneaza lucrurile la noi, asa suntem obisnuiti, practicile se reproduc de la sine, deoarece nu vrem sa facem altfel, rezistenta la schimbare e mare, costurile psihologice si educationale de împotrivire la „sistem” sunt mult mai mari decât aderarea la „regulile” aceastuia. Dar ce se întâmpla cu copiii ai caror parinti nu au pregatire superioara, care muncesc din greu în ture, în comert, constructii sau agricultura, care au venituri precare, orientate spre minimul de subzistenta, din cauza carora altii au plecat la munca în strainatate. Conform datelor INS, de la recensamântul de anul trecut, doar 16- dintre români au studii superioare! Cum se descurca la scoala copiii ai caror parinti nu sunt absolventi de facultate, care nu se pricep la materiile scolare, sau poate nu au timp si nici venituri sa-i mediteze? Ce se întâmpla cu copiii afectati de saracie, care merg la culcare flamânzi, cu cei din mediul rural? Au tot ce le trebuie pentru scoala, carti, calculatoare, imprimante? Au posibilitatea sa mearga la meditatii platite de parintii care în majoritatea cazurilor sunt lucratori neremunerati în gospodaria proprie, sau muncesc ca zilieri, sau sunt salarizati precar? Ce educatie primesc cei 41,5- din copiii României care se afla în risc de saracie sau excludere sociala? Poate ca se vor gasi resurse financiare pentru rezolvarea problemelor legate de salarizarea decenta a profesorilor si personalului auxiliar din învatamânt. Însa, respectul profesional, prestigiul în comunitate, se câstiga de fiecare dintre noi. Un salariu oricât de mare ar fi nu te face nici mai bun, nici mai destept, nici mai harnic. Pe final, sa meditam cu totii la ce a însemnat acest semestru de scoala pentru copii: de la vacanta intersemestriala, „scoala altfel”, vacanta de Pasti, „scoala verde”, trei saptamâni de greva, dupa care urmeaza vacanta cu trenul din Franta! Potrivit platformei Edupedu, România este una dintre cele trei tari europene care au cele mai putine zile de scoala din Europa (165), la fel ca Malta si Albania, pe baza datelor din raportul The organisation of school time in Europe, realizat de Agentia Executiva pentru Educatie a Comisiei Europene (EACEA/ Eurydice). Probabil, se vor face grafice de recuperare, se vor semna hârtii, dar copiii sunt deja cu mintea-n vacanta. Din pacate, la nivel societal ne scufundam cu totii, salvarea pare sa fie individuala. Traim într-o societate polarizata socioeconomic, individualista, inechitabila, confuza valoric, în care cine poate oase roade, ci nu, nici carne macra. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
