Bun, de ajuns în Germania am ajuns cu masina la scara. Ia sa vad cum ajung înapoi. Prima problema, firma cu care calatoream de obicei în ultimii ani nu are curse decât martea si sâmbata, cel putin de la Stuttgart. Pandemia, probabil, are rolul ei. Poftim, eu însumi pur si simplu n-am mai iesit din România timp de trei ani! Gasesc alt transportator de persoane. Sun la Nürnberg, fac rezervare pentru joi, 8 iunie. Cica sa fim la 10 la SAB (Stuttgart Airport Busterminal), plecarea fiind la 10.30. Ajung la 9.35, nu cu S-Bahn, pentru ca, fiind sarbatoare, se lucra undeva si nu circula decât limitat (trebuind sa iei nu stiu ce autobuz pâna la aeroport), asa ca m-a dus cumnatul cu masina. Îmi pun bagajele jos, apoi caut sa identific la ce peron vine autocarul. Nimic. Singura firma spre România (Lauer) are cursa la ora 11!? Se face 10, niciun Pletl. La 10.05, hopa, apare anuntat pe peronul cutare – macar atât! Era cât pe ce sa sun si sa întreb ce se întâmpla! Se face 10.30 (ora plecarii), autocarul ioc. Pe la 10.40, în sfârsit, apare. Ne îmbarcam, îmi ocup locul – la geam. Pornim pe la 11.05 – cu o peste o jumatate de ora întârziere. Vecinul meu ma întreaba daca-s fumator. Da, zic. Daca nu vreau sa facem schimb de loc… Pai, eu mai fac poze, îi explic de ce prefer sa-mi pastrez locul. Fac si prima poza, dar cu mobilul: pe spatele fiecarui scaun, un abtibild lamuritor: „ATENTIE LA HOTI! Pe parcursul calatoriei, firma NU organizeaza jocuri de noroc (alba-neagra), loterie si nu ofera premii în bani.” Ha, ce chestie. Dar lasa ca am vazut doi tipi cu alba-neagra si la picioarele Turnului Eiffel! Dupa o bucata de A8, vad ca autocarul paraseste autostrada. Ha? Aveam sa aflu la Ulm ca soferul sperase sa evite stauul, dar am avut parte de stau si pe Bundesstrasse, cred ca numai ca sa trecem prin orasul Geislingen am facut juma‘ de ora. În total, deci, aveam deja o ora de întârziere (soferul: „Ati vazut ca-s numai stauuri!”). Deci, desi era sarbatoare (Fronleichnam – Corpus Christi) si nu exista trafic de lucru, pare-se ca tot neamtul a pornit fix joia asta (având si copiii vacanta) spre undeva: Bavaria, Austria etc. În fine, alta noutate e ca am mers via Passau, ocazie cu care am mai vazut si alta bucata de Bavarie, Landshut si Deggendorf fiind ultimele statii din care au urcat niscaiva calatori de România. La un moment dat, ciulesc urechile: barbatul din spatele meu, la telefon: „Multa sanatate si mai ne auzim!” Prima oprire mai mare are loc în Austria, la o benzinarie Shell. Mi-am pierdut rutina calatoriilor cu autocarul: desi scrie clar pe tichetul de la WC Wertbon (50 de centi), uit sa-l folosesc când îmi iau un Ottakringer Helles (2,59 euro)! Bine macar ca are o valabilitate de un an… Fac prin geam poza cu suma de plata pentru alimentarea cu Diesel a autocarului: 890 de euro pentru 436 de litri, 2.039 litrul de motorina! Scump, frate! Prin Germania (ce-i drept, nu pe autostrada), dieselul costa între 1.55-1.57 de euro litrul. Înainte sa ne continuam drumul, unul dintre soferi ne anunta: - În Ungaria nu mai oprim, avem interzis de la firma, explicându-ne ca mereu apar unii cu alba-neagra, tipii ar fi foarte agresivi, s-ar deda si la tâlharii… De oprit, însa, mai oprim odata în Austria. Coborâm mai toti, pentru ca soferul a revenit cu anuntul privind Ungaria: - Asta a fost ultima oprire, urmatoarea va fi la frontiera României! Ca, daca tine cineva neaparat sa mai opreasca, ei o vor face, dar apoi sa nu se mire daca ramâne fara geanta ori se trezeste cu un cutit între coaste! Primim o cafea din partea firmei, ma duc sa fumez. În jurul scrumierei cu nisip, mai multi calatori. Un tip negricios rau si laudaros nevoie mare îsi etaleaza filozofia lui de viata: - Manânc si beau si ce prind f*t! Asa o fi zis? Sau a zis „Manânc, beau si f*t ce prind!”... Prejudecata mea: asta sigur e regatean! Ei as, tipul avea sa coboare la Sibiu (pentru Medias)! - Doi ochi albastri... Ochii lui Dobrin! Era ala... Alta frântura de conversatie, apoi pornim sa trecem fara oprire prin Ungaria cea plina de alba-neagra. Înainte sa parasim Austria, mai remarc un nume de firma (si patron, probabil): Schneckenreither. Poftim? Cum sa te numesti, frate, calaret de melc(i)? Pe la 5.30, ajungem la frontiera României. Dupa o jumatate de ora, intram în tara. Vreme urâta. Opriri la Arad, Lipova, Deva. La Lipova, restaurant cu autoservire al firmei, în (ca si la Arad, si la Sibiu) autogara proprie. Preturile? Cam ca la un restaurant cu servire la masa… O chiftea, niste pilaf, o salata de varza si o felie de pâine: 27 de lei. Pe la Deva, îmi dau seama ca suntem nu în grafic, ci avem avans. Fiind ora noua, era limpede ca la Sibiu vom ajunge binisor înainte de ora 12.00. Si asa a si fost: la 10.30 am coborât, am comandat un taxi si la 11.00 am intrat în curte la Amnas. Pe care am încercat sa-l fotografiez, iar, dinspre autostrada. Doua, trei poze or iesit binisor, în ciuda facutului din mers. Michael Astner este poet, traducator si publicist
