Chiar si în tarile cele mai dezvoltate si cu traditie democratica, dominatia unei culturi a fricii si a insecuritatii va favoriza liderii si politicile liberticide, indiferent de ideologia de la care se revendica acestia. Vom fi cu totii, ma rog, marea majoritate de fapt, mai putin pretentiosi cu privire la drepturi si libertati si mai predispusi la a le ciunti pe altarul securitatii si sigurantei zilei de mâine. De unde pornim. Sau, ce s-a întâmplat în ultimii douazeci de ani. Zeci de milioane de oameni au iesit din saracie, multe tari din zone mai putin dezvoltate, cum ar fi sud-estul Asiei sau Africa, au înregistrat cresteri de câteva ori ale PIB-ului pe cap de locuitor. Dar chiar si România e un exemplu foarte bun: între 2000 si 2020, PIB-ul per capita a crescut de peste sapte ori, de la 1600$/loc. la 12900$/loc. A existat si un val al democratizarii în întreaga lume, multe tari au trecut de la regimuri autocratice la democratii, multe înca fragile, dar cu alegeri libere si alte libertati si drepturi fundamentale, inclusiv cele privind diverse minoritati. Pe lânga toate astea, globalizarea, pentru ca despre globalizare este vorba, ne-a schimbat si modul în care comunicam, stilurile de viata, ce consumam sau cum ne petrecem timpul liber. Dar toate aceste aparente beneficii au venit cu niste costuri. Unul, poate cel mai important, e o crestere fara precedent a inegalitatilor. Da, în medie, lumea a devenit mai bogata, dar diferentele dintre tari si, mai ales, în interiorul aceleiasi tari au crescut si ele, în unele cazuri la un nivel greu de imaginat. Or, asa cum stim, de multe ori diferentele dintre indivizii aceleasi comunitati din punctul de vedere al bunastarii, sunt mai importante ca indicator al „fericirii” si stabilitatii, decât nivelul ei general. Exemplele cele mai relevante: SUA si Rusia, unde nivelul inegalitatii veniturilor e fara precedent. Referitor la SUA, un economist american, Mike O'Sullivan, spunea recent ca nivelul inegalitatilor e mai crescut decât cel din timpul Imperiului Roman. Si datoriile publice au crescut la un nivel istoric, unii vorbesc de un record al ultimelor doua secole. Aceste costuri ne pot conduce la concluzia ca în tot acest proces al globalizarii ceva a fost gresit si ca revenirea în forta, în ultimii ani, a populismului, a discursurilor anti-globaliste, a liderilor nationalisti, e strâns legata de acestea. A venit apoi pandemia si lucrurile s-au înrautatit si mai mult. Au crescut si mai mult inegalitatile, de data asta însa pe fondul unei încetiniri a cresterii economice la nivel global si nu a unei cresteri ca pâna atunci. Iar acum avem si razboiul din Ucraina, care pune capac la toate. Globalizarea despre care mai toti credeam ca e de neoprit, ca e fenomen inevitabil, inexorabil, ca un fel de fatalitate careia n-ai cum sa i te opui, si-a cam trait traiul. Reculul e deja evident, dar consecintele, cel putin pe termen mediu si lung, abia încep sa se întrevada. Indiferent cum se va sfârsi razboiul declansat de Rusia împotriva Ucrainei, în fapt împotriva Occidentului ca tip specific de civilizatie, vom asista la câteva fenomene care ne vor schimba radical viata. În primul rând, nu va mai exista acea crestere economica de care mai toti economistii erau aproape siguri, cel putin pentru înca o perioada de timp. Toate previziunile de crestere economica au fost revizuite în jos, pesimistii sau scepticii vorbind chiar de spectrul unei noi mari recesiuni globale. Tradus, asta înseamna saracire generalizata. Al doilea fenomen de care se vorbeste deja se refera la o crestere masiva a rivalitatilor atât dintre state, cât, mai ales dintre diverse regiuni sau tipuri de regim politic. Marginalizarea economica fara precedent a Rusiei cauzata de sanctiunile impuse de Occident si SUA, dar nu numai, va arunca tara condusa de Putin în bratele Chinei, iar aceasta din urma va profita din plin în rivalitatea ei istorica deja cu SUA. Dar reculul globalizarii va însemna si o restrângere drastica a cooperarii economice, politice si a schimburilor comerciale trans-frontaliere sau trans-regionale. Statele vor încerca tot mai mult sa gaseasca solutii locale sau regionale, fie ca vorbim de productie, de servicii sau de logistica. Asta înseamna costuri mai mari pentru toata lumea, deci scumpiri ale tuturor produselor si serviciilor. Si nu în ultimul rând, vom asista la un recul al culturii democratice, o restrângere a drepturilor si libertatilor fundamentale. Chiar si în tarile cele mai dezvoltate si cu traditie democratica, dominatia unei culturi a fricii si a insecuritatii va favoriza liderii si politicile liberticide, indiferent de ideologia de la care se revendica acestia. Vom fi cu totii, ma rog, marea majoritate de fapt, mai putin pretentiosi cu privire la drepturi si libertati si mai predispusi la a le ciunti pe altarul securitatii si sigurantei zilei de mâine.
