Campioana mondiala nu trebuie în niciun fel aclamata, este suficient ca i se înmâneaza Cupa Mondiala, lasând pierzatorii cu un sentiment negativ de mâhnire neconsolata si gustul amar al înfrângerii. Jucatorii victoriosi trebuie sa se retraga în liniste, afisând posturi umile si cu figuri neutre pe fata care sa nu sugereze bucurie nemarginita, satisfactie, împlinire, sentimente care nu-si au locul într-o lume guvernata de fair play si de egalitate. Stimati cetateni, dragi camarazi, onorati tovarasi, doamnelor, domnilor si nongenderilor, iubitori ai sportului de orice fel, fani, spectatori, jucatori, antrenori, personal auxiliar din toate tarile, va invit sa ne unim pentru a protesta împreuna împotriva acestei incredibile indiferente care domneste la Campionatul Mondial de Fotbal aflat în plina desfasurare zilele acestea în Qatar. Asa ceva nu se mai poate, ceea ce se întâmpla depaseste orice limita. Aceste reguli învechite sunt si trebuie sa ramâna în trecut. În prezent, când omenirea a spart toate canoanele impuse de minti înguste trebuie sa vedem libertatea si egalitatea puse în aplicare asa cum ne tot laudam peste tot ca trebuie facut, asa cum democratia si drepturile omului o prevad. Nu se mai poate continua astfel, este imposibil sa ne mai prefacem ca nu observam, ca ignoram ceea ce ne irita ochii, ne ranesc mintile si ne întristeaza sufletele, ceea ce este mai evident decât stralucirea soarelui: fotbalul, asa cum îl stim, trebuie sa dispara! Este imposibil sa continuam cu aceste reguli nedrepte care sfideaza bunul simt. În primul rând trebuie schimbata din radacina componenta echipelor. Este inadmisibil ca în secolul XXI când propovaduim egalitatea între sexe si principiul paritatii peste tot sa mai acceptam ca dintr-o echipa sa faca parte doar barbati! E timpul ca femeile sa intre în joc asa cum merita. Haideti sa luptam ca acest campionat mondial sa fie ultimul la care sexul frumos sa fie doar spectator, sa faca doar prezenta în tribune, doar figuratie, în care fetele si doamnele noastre puternicesa fie doar niste papusi îmbracate frumos si parfumate care striga numele „eroilor” masculi. Ele trebuie sa intre în ring, sa îsi recapete demnitatea! Unde este egalitatea de gen daca milioane de oameni aplauda frenetic si cheltuiesc miliarde de dolari pentru a urmari si sustine un joc în care participa doar barbati? Nu înteleg cum nimeni nu protesteaza! E o sfidare pe fata, o aberatie, o absurditate! Din fiecare echipa de fotbal care participa la un campionat mondial sa fie macar 25- femei. Stim cu totii ca pot face fata cu brio la provocari si pot tine piept cu succes barbatilor, asadar, haideti sa le dam ceea ce li se cuvine. Dati-ne cel putin 2 jucatoare pe teren din cei 11 în total! Acceptam si rolul de portar. Acesta este un ultimatum, în caz contrar câteva reprezentante ale noastre vor intra pe teren la fiecare meci si vor dansa în fata tuturor complet goale pentru a oripila auditoriul prin gestul lor disperat si extrem. În continuare, nu trebuie sa uitam nici celelalte componente ale principiului paritatii, oameni buni. Daca e dreptate si egalitate, trebuie sa fie pentru toti, nu doar pentru unii. Vrem, asadar, ca din fiecare echipa sa faca parte, conform procentajului lor national, reprezentanti ai tuturor identitatilor etnice, religioase, sexuale, culturale, politice, educationale etc. Din echipa României, sa o luam drept exemplu - desi deocamdata nu e cazul pentru ca nu e calificata, dar o amintim doar de dragul principiului -, ar trebui sa faca parte, pe lânga 2 femei, si cel putin un ungur, un tigan, un grec, un turc, un aromân, un basarabean, un evreu, un chinez sau un filipinez, un transgender, un poet sau un prozator, un membru de partid, un profesor sau un student, un pensionar s.a.m.d. Dintre toti, trebuie sa fie obligatoriu jucatori din toate provinciile românesti, adica macar 2 moldoveni, 2 munteni, 2 ardeleni, un banatean, un oltean, un bucovinean, un dobrogean etc. Cu siguranta se poate gasi o solutie convenabila pentru toti. Sa nu uitam, în acelasi timp, de semenii nostri cu dizabilitati. Si ei au dreptul legal si uman de a participa la un asemenea campionat, si ei trebuie sa fie prezenti pe teren, de aceea, cel putin un jucator ar trebui sa aiba un handicap mediu spre ridicat, iar el trebuie sa fie tratat ca atare în timpul jocului. Nimeni nu are voie sa îl faulteze, sa îl atace direct, sa îl deposedeze de minge în timpul atacului. El trebuie abordat cu delicatete si grija. Doar atunci si numai atunci putem spune ca avem echipe cu adevarat reprezentative la nivel national. Nu cei mai buni trebuie sa fie alesi, nu e corect acest principiu, ci doar cei care reprezinta cu adevarat tara si umanitatea din care provin. 11 barbati perfect sanatosi, albi, hetero, crestini ortodocsi, talentati si muncitori care au experienta în domeniu nu pot niciodata simboliza România, ce este ea cu adevarat. Niciodata. Si nicio alta tara, de altfel. Trebuie sa respectam diversitatea si specificul national în toate privintele. Nici din punct de vedere financiar nu e corect ca doar cei 11 jucatori amintiti sa se bucure de salariile uriase oferite. Indiferent de realizari, banii trebuie împartiti în mod egal tuturor participantilor la actul sportiv, indiferent de rolul acestora pe teren, de la antrenori, la maseuri, doctori, femeie de serviciu, copii de mingi. De asemenea dorim sa se ia atitudine drastica pe viitor asupra spectatorilor care îsi manifesta prea direct si fara retineri pe stadioane sau în alte locuri publice bucuria, satisfactia sau dezamagirea pentru reusitele ori nereusitele echipelor preferate. Nu este corect fata de ceilalti participanti la evenimentul sportiv respectiv. Deci spunem un hotarât NU exhibarii desantate! Manifestarea bucuriei sau a frustrarii trebuie sa aiba un ton ponderat, în spiritul umanismului, sa respecte opiniile si simpatiile celorlalti din jur si sa nu provoace ofense de niciun fel. Cine urla de bucurie la un gol trebuie sa fie dat afara din bar sau din locul unde se afla în acel moment si, daca nu amendat, trebuie sa fie cel putin avertizat de politie pentru ca pe viitor sa învete sa-i respecte pe ceilalti. La fiecare punctare a unei echipe toti suporterii trebuie sa se felicite între ei, indiferent de simpatii, fara ura, fara prejudecati, pe stadioane trebuie sa fie o bucurie si o placere generale. Învingatorii trebuie sa paraseasca imediat terenul, fara a jubila în vreun fel pentru a nu crea un sentiment neplacut de inferioritate pierzatorilor care, la rândul lor, trebuie aplaudati frenetic si felicitati pentru realizarile lor, pentru faptul ca au participat, ca au reusit sa ajunga atât de departe, ca sunt în stare sa dea cât decât cu piciorul în balon. Trebuie sa li se aminteasca mereu ca sunt perfecti asa cum sunt. Ei sunt adevaratii eroi. Asta e normalitatea! Campioana mondiala nu trebuie în niciun fel aclamata, este suficient ca i se înmâneaza Cupa Mondiala, lasând pierzatorii cu un sentiment negativ de mâhnire neconsolata si gustul amar al înfrângerii. Jucatorii victoriosi trebuie sa se retraga în liniste, afisând posturi umile si cu figuri neutre pe fata care sa nu sugereze bucurie nemarginita, satisfactie, împlinire, sentimente care nu-si au locul într-o lume guvernata de fair play si de egalitate. Succes tuturor! Briscan Zara este scriitor si publicist
