Politehnica Iasi a încheiat anul pe locul II al clasamentului Ligii a II-a de fotbal. Pozitionarea trupei pregatite de Leo Grozavu a fost posibila ca urmare a rezultatelor înregistrate de echipele fruntase în runda a XVI-a, din nou avantajoase pentru Poli, si a succesului obtinut de ieseni pe un teren neutru, la Clinceni, în disputa cu “lanterna” clasamentului, Unirea Constanta. Dupa cum am precizat si în cronica partidei, succesul a fost nemeritat, jocul oaspetilor nemultumindu-i pâna si pe conducatorii clubului si pe antrenorul Leo Grozavu. Poli s-a impus doar la capitolul dominare, sterila însa în multe minute, si suturi în afara portii (6-2). La suturi pe poarta a fost egal, 4-4, iar gazdele au câstigat la bare, 1-0, si la scor la celelalte capitole statistice: 6-0 (!) la ocazii, 8-5 la cornere. Cifrele sunt surprinzatoare, uluitoare chiar daca punem fata în fata cele doua echipe. Unirea a avut un lot cu o medie de vârsta de 19,6 ani (!), platit simbolic, care, în conditiile în care clubul nu are o baza proprie, joaca pe unde apuca. Poli, cu 2 milioane de euro în 2022 numai de la bugetul local, buget de aproape sapte ori mai mare decât al adversarului, a fost ticsita de jucatori cu salarii gigantice pentru nivelul la care joaca, cu experienta în esaloane de elita. Diferente mari au fost si pe banca tehnica. John Ene este un antrenor de portari care este mai mereu o mantie de vreme rea, în timp ce Grozavu are în palmares si meciuri în cupele europene ca tehnician. Mai trebuie precizat ca retributiile tehnicienilor gazdelor sunt, cumulate, sub cea a preparatorului fizic al Politehnicii. De ce s-a chinuit atunci Poli sa transleze pe tabela de marcaj diferentele uriase dintre cele doua echipe, oaspetii apelând chiar si la trageri de timp pentru a câstiga la limita? Raspunsul este simplu. Iasul a subestimat adversarul, atitudinea oaspetilor fiind la ani lumina de cea etalata în meciul cu Dinamo, când trupa lui Grozavu a pus serios osul, ducând agresivitatea la limita maxima. Elocvente pentru lipsa de concentrare si relaxarea totala a iesenilor au fost doua momente din defensiva gestionate de stâlpi ai echipei. Este vorba de modul în care Tincu si Plamada au gestionat fazele care au generat golul gazdelor si una dintre cele mai mari ocazii ale Unirii, din minutul 76. Tabloul superficialitatii a fost completat de organizarea de la fazele fixe, care spune multe despre cât de conectati au fost rutinatii jucatori ieseni la meci. Sansa faptului ca Politehnica a primit un singur gol a fost ghinionul si imprecizia gazdelor, precum si inspiratia lui Brînza, care a avut o interventie de exceptie. Pentru a încheia tusele legate de aparare, mai trebuie precizat faptul ca protectia oferita de închizatorul Telcean a fost mai mult decât simbolica. Nici pe faza ofensiva lucrurile nu au stat conform asteptarilor la Poli, în ciuda celor doua goluri marcate. Vasvari, plasat, la fel ca la meciul cu Dinamo, putin mai avansat, usor lateral dreapta, locul lui obisnuit, din fata stoperilor, fiind ocupat de Telcean, a fost lipsit de viteza, iar aripile Hlistei si Dumitru au fost boante. Politehnica a avut noroc ca Roman a început bine meciul, cu gol si pasa de gol, “creierul” oaspetilor stingându-se însa apoi si ca Harrison a fost mobil si inspirat la finalizare. Tragând linie, un meci de uitat repede pentru o trupa ieseana care ar trebui sa arate cu totul altfel pentru a justifica investitiile uriase facute în ea într-o competitie modesta, în care are de-a face cu adversari de mâna a treia.
