Coborât din sferele rarefiate ale preocuparilor sale de cercetator erudit al dialectelor limbii latine si al formarii limbii române literare, tânarul aspirant la gloria stiintifica, dar si doritor sa‑si asigure un camin si o familie începe un asiduu asalt sentimental. În plin „proces de cucerire” a fetei de care se îndragostise, Ivanescu, asistent universitar în vârsta de 29 de ani, îsi încredinteaza jurnalului inim, pe care îl tinea sporadic si nesistematic, temerile, suferintele, presupunerile, sperantele. Pe o foaie scrisa partial cu creionul si datata 19 Mai 1941 gasim urmatoarea notatie: Am vazut‑o la conferinta lui Petrovici, Duminica, 4 mai 1941, dupa conferinta. Ea m‑a vazut, cred, numai pe strada. Puterea si limitele traditiei. S‑a dus acasa. Eu m‑am plimbat cu Varzaru pe strada. [Dupa amiaza a fost conferinta lui Radu Vulpe, despre Moldova în antichitate. A venit mai târziu. Totusi, conferinta nu începuse. M‑a zarit, cred, dupa ce s‑a asezat. Dupa conferinta n‑am vorbit cu dânsa. Ne‑am vazut unul pe altul, dar am evitat sa ne uitam unul la altul. A fost Duminica, 11 mai 1941] Luni dimineata (5 mai) am fost la lectia de deschidere a lui Bacinschi, unde m‑am întâlnit cu Scorpan. M’a vazut, a plecat si a intrat în sala la câtva timp dupa ce Bacinschi începuse lectia. Dupa curs un student a strigat‑o pe nume, tare. Se uita râzând la mine, cu studentul alaturi. N‑am fost la lectia de Marti a lui Calinescu. Am fost Miercuri, când am stat alaturi de Chirnoaga. Am vazut‑o pe urma tocmai Duminica viitoare, pe 19 mai 1941, la Conferinta lui Vulpe. A doua zi dupa conferinta, Luni sau pe 6, cred, iesea de la Biblioteca Seminariilor, am vazut‑o pe sala. Vorbea cu un student pe care l‑a chemat sa mearga cu ea. El n’a vrut, ci a ramas cu alte doua fete pe sala. Am mai vazut‑o miercuri la cursul lui Calinescu. Tot atunci am copiat scrisoarea si am pus‑o la posta. A patra scrisoare catre dânsa. M‑am întâlnit cu dânsa abia astazi, la 10 si jumatate, când veneam la Universitate. Vorbea pe sala cu acelasi student cu care vorbea lunea trecuta. Era în picioare. Când m’a vazut pe mine s’a asezat lânga el. Am salutat‑o, dar n’a raspuns la salut. S‑a facut ca nu aude. Se uita râzând la mine cu studentul alaturi. Au urmat pentru mine vreo 3 zile de mare suparare. Nu‑mi pare asa de rau, caci sunt sigur ca nu este nimic. A vrut sa încerce ce este cu mine. M‑am dus la Institut, unde era Pascu cu studentii. M‑am întors înapoi. Era iarasi în picioare si a plecat dupa câteva clipe, probabil la curs, singura. Am vazut‑o o data si mai înainte de conferinta lui Petrovici, pe sala Facultatii, plecând acasa, dupa 12, dar nu sunt sigur daca era ea. Universitatea din Iasi în prima jumatate a secolului trecut Observam cum, în ciuda semnalelor sale explicite, fata nu da nici un semn ca ar întelege continutul mesajelor. Fire întortocheata si temperament dominat de constiinta propriei valori spirituale, George îsi noteaza cu acribie de filolog prezentele si miscarile, gesticulatia iubitei, în spatiul securizant al almei mater: profesori de autoritate, studenti si studente interesati de cursuri si seminarii, dezbateri multiple, oaspeti, reputatii etc. Un aer vag de iritare poate fi totusi descifrat printre rânduri! Apar rivalitati închipuite sau reale. Gelozia nu întârzie nici dumneaei sa‑si arate coltii. Caci, pe aceeasi pagina, cu creionul, îndragostitul îti noteaza evolutia lucrurilor în zilele urmatoare: 22 Mai 1941 Marti am fost la curs la Calinescu. Am fost foarte turburat. Ea a venit mai târziu si, vazându‑ma în sala, a esit. Dupa curs m’am întâlnit cu ea pe Lapusneanu. Tinea de mâna un copil pe care cred ca l‑am vazut intrând odata acasa la ei. Când m‑am apropiat, n’a vrut sa se uite la mine. [Taiat cu o linie în manuscris: În seara aceia si a doua zi am simtit în mine o mare bucurie.] Imaginea ei mi‑a dat o stare de fericire care mi‑a potolit turburarea sufleteasca de pâna atunci. Gândul ca e frumoasa m‑a facut sa uit totul. Urmeaza câteva saptamâni de acalmie aparenta, caci însemnarile jurnaliere atesta ca eforturile îndragostitului de a o aduce pe aleasa inimii sale la sentimente mai bune nu au prea avut succes. Ba, dimpotriva, sunt de presupus din partea fetei unele gesturi sau atitudini suparatoare, care au putut declansa furia tacuta, poate chiar disperarea celui care îsi vedea orgoliul ranit. Umilit si cu sufletul ranit, George încredinteaza jurnalului sau urmatoarele gânduri care contureaza, la tânara studenta, pentru observatorul obiectiv, imaginea unui suflet feminin rece si nepasator, ba chiar cinic. Este aproape sigur ca misiva nu a fost expediata catre destinatara. 18 Iulie 1941 Ti‑ai batut joc si ai crezut ca trebue sa‑ti bati joc cu atât mai tare, cu cât aflai ca mândria mea este mai mare decât a tuturor oamenilor pe care‑i întâlnesti de obicei. Daca în timpul acestui razboi si al bombardamentelor aeriene si alarmelor nu te‑ai gândit la mine, nu ma iubesti. Ai vrut sa faci experiente cu mine. Nu accept sa fiu obiectul unor experiente. Am gasit continutul scrisorii pe care ti-am trimis‑o dupa vacanta la vreo doua saptamâni. Iar eu trebue sa te caut si sa te rog sa nu ma chinui, sa nu încerci a ma chinui. Poate daca m‑ai fi observat si astazi, nu s‑ar fi ajuns acolo unde am ajuns. Poate n‑ai mai fi încercat sa faci experiente cu mine. Caci le‑ai facut din placerea de a‑mi încerca iubirea. Poate ti‑ai fi dat seama doar si asa, fara sa‑ti scriu amanuntit despre asta, ca eu ramâneam în asteptare numai din cauza timiditatii mele. Astazi am înteles ca s‑a produs ceva ireparabil si care va împiedeca pe totdeauna ca între noi sa mai poata fi clipe de duiosie. Cum de ti‑ai format o astfel parere despre începutul unei iubiri? Vom vedea în episodul urmator cum vor evolua lucrurile. Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
