Trebuie sa avem în vedere ca tot ce a produs omul de la începuturi pâna azi a fost bun si rau în aceeasi masura. Nelinistea existentiala vine de la posibila rupere a echilibrului spre partea raului. Principala însusire a inteligentei este priceperea esentialului, iar a artificialului, imitatia. Inteligenta artificiala ar fi artefactul capabil sa surprinda esentialul. Homo sapiens, în foarte scurta lui istorie, raportata la nesfârsirea spatiului si a timpului, instrumenteaza abilitati transmitând obiectelor propriile însusiri. Procesul, cu rezultate evidente în materialitatea vietii, este continuu. El goleste de sens, pierde din vedere esentialul. Daca fiinta naturala bâjbâie în aflarea chipului esential al lumii, aceasta aflare ar putea fi preluata de inteligenta artificiala? În fapt, robotul primeste informatii structurate strânse de oameni, generatie cu generatie din trairea, rationalizarea lumii vizibile. Cantitatea de informatii poate include tot stiutul umanitatii, cuprinde ea si esentialul? Din perspectiva pragmatica este posibil, în destule situatii, cantitatea sa depaseasca puterea calitatii. Cu acest principiu Stalin a câstigat un razboi mondial. Dar stapânirea lumii vizibile nu poate fi sensul adânc al împlinirii omului. Îmi place sa opun fortei brute, cantitative, poezia cautarii. „Presupuind, spune Eminescu în Sarmanul Dionis, lumea redusa la un bob de roua si raporturile de timp, la o picatura de vreme, secoli din istoria acestei lumi microscopice ar fi clipite, si în aceste clipite oamenii ar lucra tot atâta si ar cugeta tot atâta ca în anii nostri – anii lor pentru ei ar fi tot atât de lungi ca pentru noi ai nostri. În ce nefinire microscopica s-ar pierde milioane de infuzari ale acelor cercetatori, în ce infinire de timp clipa de bucurie – si toate acestea, toate, ar fi – tot astfel ca si azi... În fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu – ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut si viitor e în sufletul meu, ca padurea într-un sâmbure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instalat într-un strop de roua. Daca am afla misterul prin care sa ne punem în legatura cu aceste doua ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni si asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trai aevea în trecut si am putea locui lumea stelelor si a soarelui... În acest adânc de spatiu si timp, cât infinit! Daca as putea si eu sa ma pierd în infinitatea sufletului meu...” Este o certitudine capacitatea inteligentei artificale de a face arta, mai ales ca arta este un concept atât de deschis, de democratizat, încât arta este ce crede fiecare ca este. Altfel spus si-a pierdut calitatea de a exprima esentialul. Cu toate acestea nu-mi pot imagina un robot care se pierde în infinitatea sufletului lui artificial. Aventura sahului ilustreaza unde am ajuns. Pâna mai ieri, campionatele mondiale tineau prima pagina a ziarelor. Puterea de fascinatie s-a pierdut când campionii mondiali au fost învinsi, regulat, de computere. Prin urmare, ce este esential în povestea inteligentei artificiale, aflata la început, nu este dat de filosofie, de stiinta, de arta, de cunoastere în general. Un altfel de raspuns îl aflam de la Iosif Isihastrul (1894-1959), cunocutul calugar athonit. Când i se cereau raspunsuri la întrebari esentiale intra în rugaciune si post aspru de 40 de zile, cu 25 de grame de pâine pe zi. Raspunsul gasit îl transmitea cu urmatorul comentariu, „raspunsul nu e de la mine, m-am rugat lui Dumnezeu sa ma lumineze, raspunsul e de la El”. Poate ca Iosif Isihastrul ar fi raspuns la întrebarea ce este esentialul din viata, o inteligenta artificiala niciodata. În alt plan, robotii din ce în ce mai performanti vor înlocui oamenii în toate domeniile. Dar trebuie sa avem în vedere ca tot ce a produs omul de la începuturi pâna azi a fost bun si rau în aceeasi masura. Nelinistea existentiala vine de la posibila rupere a echilibrului spre partea raului. Articolul face parte din seria „Trebuie sa ne temem sau sa ne bucuram de dezvoltarea AI?”, tema de meditatie propusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2023. Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de solutii arhitecturale; a fost arhitect-sef al Iasului
