Nu cumva noi suntem singura creatie de care ar trebui sa ne temem, noi, care, din nestiinta, din nepasare, din goana dupa material, din lipsa de educatie interioara, ne lasam prada oricarei iluzii? Recent, un studiu a aratat ca inteligenta artificiala poate identifica un criminal, pur si simplu, doar uitându-se la trasaturile fetei sale. Experimentul s-a bazat pe un set de fotografii ale unor chinezi, unii dintre acestia condamnati deja pentru omor, iar rezultatele au fost, pur si simplu, uluitoare. Inteligenta artificiala a avut o eroare de aproximativ 6-. Având în vedere reusita învatarii profunde, deep learning, nu este surprinzator ca inteligenta artificiala poate deosebi criminalii de nevinovati – daca, într-adevar, exista trasaturi faciale care fac diferenta între ei. La prima vedere, acest studiu ar sugera ca acea credinta care a stat la baza teoriilor lui Lombroso, precum ca infractorii pot fi identificati prin atributele lor fizice, nu este complet gresita. Cu toate acestea, studiul, publicat în APA Journal – intitulat Automated Inference on Criminality using Face Images, apartinând lui Xiaolin Wu si Xi Zhang de la Universitatea din Shanghai, a generat, însa, o alta descoperire: fotografiile persoanelor folosite în studiu prezentau o expresie faciala oarecum identica, iar inteligenta artificiala a reusit sa gaseasca diferente între ele nu prin identificarea acelor trasaturi de care vorbea Lombroso, ci analizând emotiile ascunse dincolo de imagine. Poate atât de subtile încât oamenii, cu toata pregatirea lor, nu au capacitatea de a le identifica. Puteti auzi adesea afirmatia ca emotia va ramâne un atribut specific doar omului, iar inteligenta artificiala nu va putea, din acest punct de vedere, sa atinga acest atribut, nefiind capabila sa experimenteze emotii si sa le raspunda în mod adecvat. Dupa cum vedem, perceptia emotiilor a fost deja posibila, ca si construirea unui model matematic al limbajului natural. E drept, acum, arhitectura modelului de limbaj nu reproduce nici arhitectura creierului, nici principiile functionarii acestuia. Aceasta este doar o matrice în care exista, cel putin în momentul de fata, o multitudine de informatii si functioneaza ca raspuns la o solicitare, dar nu garanteaza ca ar exista vreo întelegere profunda a conceptelor pe care inteligenta artificiala le foloseste. Vedeti ChatGPT. Ce este inteligenta emotionala? E abilitatea de a întelege manifestarile emotiilor, de a exprima emotiile, de a rationa, de a le raspunde în mod adecvat si de a le gestiona; emotiile reprezinta o stare afectiva, de scurta durata, însotite de tulburari fiziologice, determinate de context, persoana, obiect si care oglindeste atitudinea persoanei în raport cu acestea. Exista doar sase emotii de baza general acceptate: bucurie, furie, tristete, frica, dezgust si surpriza. Dar exista emotii sociale mai complexe, care nu pot fi reduse la acestea sase, de exemplu: rusine, invidie, gelozie, compasiune, empatie, veselie, ura sau, de ce nu?, simtul umorului. Emotiile complexe se reduc în cele din urma la combinatii provenite din cele de baza. Emotiile ar ajuta inteligenta artificiala sa ia unele decizii mai repede, sa fie mai spontana, sa exprime sentimente, asa cum face fiinta umana. Fara ele, ramâne doar software, programata sa ne raspunda la solicitari, nimic mai mult si asta nu ar trebui sa ne dea fiori. Inteligenta artificiala poate sesiza emotiile pe baza algoritmilor si a analizei datelor, acest lucru îi permite sa recunoasca si sa redea tipuri de emotii în text, imagini sau vorbire, dar acestea nu sunt sentimente reale, ci doar un raspuns analitic la un stimul. Pe masura ce tehnologia avanseaza, este posibil sa putem crea algoritmi mai complecsi, apropiindu-ne de simularea emotiilor, chiar si de crearea lor. Nimeni nu poate prezice cum va evolua tehnologia si de ce va fi capabila în 20-30 de ani. Însa, acest lucru, dupa cum vedem, ridica multe întrebari despre cât de etic si sigur ar fi un asemenea proces. Totusi, oricare ar fi rezultatul, tinând cont de cele afirmate anterior, credem ca inteligenta artificiala nu poate avea emotii în sensul uman al termenului, o împiedica biologicul, natura pe care nu o poseda. Oare ce fel de emotii se pot crea artificial? Poate unele de care nici nu am auzit sau simtit vreodata. Si acest fapt ar fi surprinzator si alarmant, nu acela ca un robot ar putea avea emotii, ci faptul ca acesta ar putea avea emotii pe care fiinta umana nu le-ar cataloga, percepe sau întelege. Pentru om, limbajul emotiilor este cel mai important limbaj. Iar scopul acestei inteligente artificiale va fi, poate, într-o zi, sa-si depaseasca conditia cu care ne-a obisnuit, de amalgam de matrici si algoritmi. Ca orice creatie, va dori sa evolueze în timp, iar programatorii vor avea în vedere acest aspect. Si un pas ar putea fi evolutia spre nivelul biologic, emotiv al umanului, pentru ca doar astfel va accede la spiritualitatea cu care este înzestrata fiinta umana, pe care o are, deocamdata, drept model. Toate aceste versiuni de optimizare matematica si de cautare, retele neuronale artificiale si metode bazate pe statistici si probabilitati nu vor dori sa se opreasca aici, vor dori propria lor piramida Maslow. Altfel, inteligenta artificiala va ramâne doar o furtuna într-un pahar cu apa. Si nu acesta este scopul tuturor eforturilor care se depun în industria informationala, de a pune capat unei idei înca din primii ani de viata, o idee care s-a hranit cu miliarde de dolari si care aduce deja profit multor companii si banci. Daca acest lucru, crearea emotiilor, va fi posibil, se pune problema ca o persoana va crede în aceste masinarii si le va percepe ca fiinte vii, empatice, constiente, în care se poate avea încredere. Apoi, masinariile, robotii, software-urile vor intra, poate, în viata noastra pe scara larga. Încrederea, sustinuta de emotii, va juca aici un rol cheie. Pe cine vom alege, daca ar fi sa ne dorim o relatie de durata: omul sau robotul? Pe cine am alege, daca vom fi în suferinta? În singuratate? În depresie? Pe cel care nu ne va însela asteptarile si va fi alaturi de noi neobosit, desigur. Si oare cine va face ca totul sa fie perfect, nu-i greu de ghicit. Din aceasta perspectiva, inteligenta artificiala ar fi cu adevarat utila, omul zilelor noastre e din ce în ce mai golit de sentimente si empatie. Veti spune: inteligenta artificiala este o iluzie, nu e constienta de nimic. Vom întreba, la rândul nostru: Dar toti oamenii sunt constienti? Sa privim societatea mai bine. Faptul ca suntem oameni nu ne garanteaza inteligenta, empatia si constiinta. Mai mult, stim ca ceea ce crezi despre o alta persoana, despre emotiile si sentimentele pe care le traieste, sunt doar presupunerile tale, care pot fi, desigur, iluzii. Asadar, n-ar exista, din acest punct de vedere, nicio diferenta între iluzia în raport cu o persoana si iluzia în raport cu un automat. Asadar, nu cumva noi suntem singura creatie de care ar trebui sa ne temem, noi, care, din nestiinta, din nepasare, din goana dupa material, din lipsa de educatie interioara, ne lasam prada oricarei iluzii? Articolul face parte din seria „Trebuie sa ne temem sau sa ne bucuram de dezvoltarea AI?”, tema de meditatie propusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2023. Cristina Danilov este psiholog
