Muzica pe care o persoana alege sa o asculte tine de preferintele sale personale si de rezonanta pe care o are aceasta în interioritatea sa. Acest lucru duce la concluzia ca influenta muzicii asupra psihicului uman depinde, în primul rând, de persoana însasi, de caracterul sau, de calitatile sale, de istoria sa interioara si, bineînteles, de personalitatea sa. Asa ca trebuie sa alegi si sa asculti o muzica care este întotdeauna pe placul tau, si nu cea care este impusa de altii ca fiind cea mai potrivita pentru tine. Aristotel, care credea ca muzica ar trebui sa aduca omului bucurie si satisfactie, a sustinut ca arta guvernata de muza Euterpe este capabila sa influenteze latura estetica a sufletului, modelând personalitatea umana. Aceasta idee a stat mai târziu la baza teoriei afectelor. Înaintea lui, Platon sustinuse o ipoteza similara, afirmând ca un caracter poate fi judecat dupa gusturile sale muzicale, iar mai târziu, în zilele noastre, psihologul ceh J. Shvantsara a mers mult mai departe, afirmând ca muzica are o influenta majora asupra dezvoltarii personalitatii ca si ereditatea, mediul si educatia. Stiinta cunoaste deja „efectul Mozart”, care demonstreaza ca bebelusii care asculta frecvent, de pilda, Flautul fermecat se dezvolta din punct de vedere intelectual si psihic mult mai repede decât copiii de aceiasi vârsta cu ei. De curând, însa, a fost introdus în circuitul stiintific si termenul „efect Vivaldi”, descoperit de cercetatorii italieni care, în urma investigatiilor facute, au demonstrat ca ascultarea regulata a celebrei lucrari simfonice Anotimpurile îmbunatateste proprietatile memoriei la persoanele în vârsta si alina durerile fizice. Un alt studiu efectuat în Leipzig, Germania, de catre cercetatorii Institutului Max Planck, a demonstrat ca subiectii au prezentat, în urma unei auditii muzicale, mai multi anticorpi si mult mai putini cortizoni. Mai mult decât atât, unii cercetatori afirma ca muzica contribuie si la prevenirea bolilor cardiovasculare, prin reducerea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace. Un efect demonstrat al muzicii este cresterea nivelului de hormoni si al altor substante din organism, esentiale pentru energia psihica si pentru concentrarea mentala. Dupa cum vedem, muzica aduce cu sine multe beneficii omului si multe dintre acestea cititorii deja le cunosc, prin urmare, nu vom insista asupra lor. Genurile muzicale, dupa cum ne spun unele studii, au, se pare, si o influenta negativa, în special asupra copiilor si adolescentilor si astazi încercam sa vedem cât e de adevarata aceasta afirmatie. În anii adolescentei, exista o lupta acerba între parinti si copii pentru dreptul de a asculta muzica pe care si o doresc. Multor parinti nu le plac stilurile de muzica cu care nu sunt familiarizati – rock, heavy-metal, rap, trans, house, manele. Îmi amintesc cât de placut surprinsa am fost când o amica ne-a spus ca mamei sale, în vârsta de 74 de ani, îi plac Rammstein si Jamiroquai. Majoritatea parintilor amicilor mei, oameni care au o vârsta respectabila, sunt obisnuiti sa asculte hituri românesti din perioada ceausista, dupa care, în tinerete, dansau la petreceri sau le ascultau la radio, televiziunea fiind aproape inexistenta atunci. Fireste, nu toti, printre ei se afla si nostalgicii dupa Beatles, Jimi Hendrix sau Morisson, Joplin etc. Noi, adolescenti fiind pe vremea aceea, împrumutam casete de la prieteni, pe care acestia le primeau din Occident de la rudele fugite din tara, le schimbam între noi, le-ascultam pâna li se rupea banda. O lipeam cu scoci, se rupea din nou, le copiam sa fim siguri ca nu pierdem melodiile preferate. Si parintii nostri ascultau, daca aveau ocazia, odata cu noi, altceva decât muzica care era difuzata la radio, chiar daca mai bolboroseau în sinea lor nemultumiti în aparenta de ceea ce ascultau progeniturile lor cu o ureche întoarsa mereu spre Vest. Cine cânta? m-a întrebat mama, într-o zi, stând proptita în usa camerei mele. Led Zeppelin, i-am raspuns. A ridicat o sprânceana. Ti-am luat pick-up sa asculti melodii serioase, ce melodie mai e si asta, doamne, iarta-ma!? Apoi, dupa nici o luna a venit acasa cu o caseta: Un coleg de birou a tras-o de la prietenul lui. I-am zis sa-mi dea si mie o copie, dar nu e cu Zepelinii. Dar e muzica din asta, mai zbuciumata, de-a voastra... Erau piese amestecate ale lui Jackson, Europe din albumul The final countdown, ACDC din For those about to rock we salute you, Prince, Pink Floyd, Scorpions, Bon Jovi, Bruce Springsteen. Da si tu mai tare, mi-a spus, prefacându-se ca aranjeaza niste pahare în vitrina, sa aud si eu când gatesc, la bucatarie, mândra de cadoul ei. De câte ori le reascult, îmi amintesc de mama, care, ca multi alti parinti, n-a putut recunoaste pe moment ca muzica generatiei mele, desi o blama, gasind-o a fi „neserioasa”, i-a stârnit curiozitatea. Fiecare persoana are propriile preferinte în muzica, în plus, exista preferinte muzicale pentru aproape orice ocazie din viata. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc aleg melodii diferite sau chiar stiluri muzicale diferite în timp ce fac lucruri diferite, cum ar fi atunci când fac curatenie, când conduc, când fac sport, când iau masa cu prietenii sau când vor sa danseze. Cred ca alegerea noastra de a asculta cutare sau cutare compozitie este importanta pentru lumea noastra interioara. Piesele muzicale pe care le alegem ne ajuta sa ne relaxam dupa o zi de munca, sa uitam de probleme sau sa ne înveselim, sa ne imaginam si sa traim în interiorul nostru, prin imaginatie, ceea ce nu putem trai în viata reala. Perioadele, evenimentele din istoria noastra personala pot fi asociate cu o anumita melodie, iar gusturile, nu-i asa?, ar trebui sa nu se discute. Astazi, muzica exprima, adeseori, subiecte care anterior erau considerate tabu, cum ar fi drogurile, sexul timpuriu, crima, alcoolismul, satanismul, violenta si multe altele. De ce aceste subiecte? Din cauza societatii, am spune, aflata într-o schimbare rapida în ultimele decenii, ceea ce era interesant ieri, azi nu mai e, invadata de prea multe informatii, tehnologie, lucruri incitante, provocatoare, mai ales pentru tineri, o schimbare care face sa interfereze prea usor moralul cu imoralul, binele cu raul. Aproape ca nu mai avem timp sa le deosebim, vin peste noi alte si alte provocari. Însa, societatea nu este singurul lucru care influenteaza piesele muzicale. Responsabile sunt si mass-media sau social media care manipuleaza pentru a genera consumul de produse, de pilda. Dorinta de a acumula bani, de a trai în opulenta, de a fi baiatul rau, netemut de pe strada, vesnic certat cu fortele de ordine si autoritatile, dorinta de a ne etala corpul si intimitatea, libertinajul – nu doar cel sexual, ci si cel al consumului de droguri, toate sunt subiecte pe care le regasim, de multe ori, în versurile melodiilor pe care le ascultam. Practic, melodiile reflecta societatea în care traim. Nu aduc cu sine nimic nou, asa cum s-ar crede, nimic mai mult decât ofera social media sau strada, de exemplu. Din dorinta ca piesele lor sa devina cât mai comerciale, iar ei cât mai vizibili din marea masa de cantautori care a invadat scena, unii se folosesc de versuri degradante, rasiste, xenofobe, obscene, scopul fiind acela de a face orice pentru a putea sa capete recunoastere printre tineri. Bazându-se pe insecuritatile psihice ale publicului tânar, solistii, multi dintre ei efemeride fara voce si cultura artistica, capata valoare, creându-le tinerilor falsa impresie ca „starurile” ce se perinda pe scena empatizeaza cu modul lor nonconformist de a gândi. De exemplu, în melodiile hip-hop se idealizeaza, de cele mai multe ori, un comportament bazat pe consum excesiv de droguri, agresiune si comportament sexualizat, manelele aduc ca model de viata abundenta banilor, a „mertanelor”, a barbatului în jurul caruia graviteaza doar femeile sexy, asa, „ca sa moara dusmanii”, acestea reprezentând un stil de viata ce pare perfect în ochii tinerilor care se confrunta, în vulnerabilitatea specifica vârstei lor, cu întrebari multiple privind propriul sine si propriul lor drum în viata si care îsi testeaza limitele sociale în vederea stabilirii propriei identitati si independente. O problema, într-adevar, care poate fi luata în serios este segregarea sociala ca urmare a influentei extrem de mari pe care muzica o exercita asupra tinerilor, acestia tind sa se alature unui grup ce are aceleasi gusturi muzicale, pentru ca împartasesc aceleasi principii asupra modului în care trebuie traita viata. Principala problema consta în faptul ca aceste segregari apar la nivel social, bazându-se pe un criteriu pur subiectiv, anume cel al preferintelor muzicale. Mai mult decât atât, se naste si o discriminare între grupuri, fiecare considerându-l pe celalalt ca fiind inferior si având principii de viata ori prea vetuste, ori prea excentrice, de la caz la caz. În final, acest lucru poate duce la o slaba comunicare între indivizii ce apartin aceleiasi comunitati. Un tânar caruia îi place muzica heavy-metal nu va petrece prea mult timp alaturi de cineva caruia îi plac manelele lui Salam sau Jador. Si nu doar ca nu-l va accepta în grupul sau, dar se va crede net superior acestuia, desi faptele lui, daca îl luam la scuturat, nu certifica asta. Adolescentii au o înclinatie naturala pentru muzica moderna si nu pot întelege pe deplin care sunt efectele fiecarui gen muzical. Este normal sa se întâmple asta. Nimeni nu sta sa despice firul în patru când participa la un concert sau când merge în club, despicatul în patru e, de regula, treaba psihologilor, nu? Si nu doar a psihologilor, ci ar trebui sa fie, mai ales, a familiei si a profesorilor. Dupa cum stim din afirmatiile celor care au copii elevi, în scoala exista o limitare a predarii muzicii din partea profesorilor de specialitate. Când eram eleva în scoala generala, profesorul nostru de muzica obisnuia ca pret de jumatate de ora sa ne familiarizeze cu diverse piese din repertoriul clasic, apoi în minutele ramase sa ne explice ceea ce audiasem. Scoala ne ducea la Filarmonica si Opera, în fiecare sapamâna aveam bilete la spectacole. Acolo am aflat de Paganini, Wagner, Debussy, Gershwin. Generatia mea a avut, asadar, acces, de timpuriu, nu doar la muzica pop, heavy metal sau rock, pe casete împrumutate, dar si la muzica clasica, culta. O buna educatie muzicala stim ca produce sentimente si emotii corespunzatoare, nu doar o mare deschidere spre toate genurile muzicale. De aceea, elevii ar trebui sa fie educati ca, atunci când asculta o piesa, sa descopere modul cum se exprima sentimentele si emotiile prin muzica respectiva. Adolescentii, în general, manifesta o preocupare pentru raportarea muzicii la efectele pe care aceasta le produce asupra starilor lor emotionale, situatiile reflectate în melodii devin parte a experientei de viata a adolescentului, la trairile lui, acesta raportându-le permanent la nivelul registrelor sale interioare. Trecând treptat de la emotie la sentiment, adolescentul priveste muzica nu numai ca posibilitate de a-si petrece timpul cu placere ascultând-o în casti, ci si de a reda propriile lui gânduri, nazuinte, dorinte sufletesti. Si cum o poate el sa gaseasca ceva potrivit, o oglinda perfecta a propriilor trairi, daca în familie se asculta, de pilda, doar manele, iar familia si scoala nu-i ofera nimic în plus? Se tot spune ca muzica rock are un impact negativ asupra psihicului unui tânar din cauza „distructivitatii” stilului în sine. Muzica rock, ca si heavy metal, a fost acuzata, credem noi, în mod fals, ca produce tendinte suicidare la adolescenti, oricât de sanatosi mental ar fi ei. Sa clarificam: aceasta tendinta nu este cauzata de ascultarea muzicii rock. Unele probleme ale unui adolescent, cum ar fi lacune în educatie, lipsa atentiei si iubirii din partea parintilor, abuzul de orice fel, disfunctionalitatea familiei, bullyingul, consumul de alcool si droguri, acestea pot conduce, în amestec cu alti factori externi, tânarul fragil din punct de vedere psihologic spre actul suicidar, nicidecum muzica rock. Un spirit fragil, neînteles si ignorat va gasi în orice melodie, fie ca e una rock, fie ca e pop, populara sau manea o rezonanta a propriei suferinte, iar daca melodia impune un anumit mesaj, desigur, el poate fi un receptor perfect pentru a duce la îndeplinire un act sumbru. Problema nu e rock-ul, muzica, ci istoria sa personala, si daca nu va fi o melodie care sa-l conduca spre acte teribile, atunci va fi o poezie citita pe facebook, o replica rautacioasa a unui prieten, o atitudine zeflemitoare sau violenta a unui coleg de clasa. Dupa cum am mentionat, muzica pe care o persoana alege sa o asculte tine de preferintele sale personale si de rezonanta pe care o are aceasta în interioritatea sa. Acest lucru duce la concluzia ca influenta muzicii asupra psihicului uman depinde, în primul rând, de persoana însasi, de caracterul sau, de calitatile sale, de istoria sa interioara si, bineînteles, de personalitatea sa. Asa ca trebuie sa alegi si sa asculti o muzica care este întotdeauna pe placul tau, si nu cea care este impusa de altii ca fiind cea mai potrivita pentru tine. Pentru tine acea muzica pe ritmul careia plutesti îti este utila si necesara, te regasesti în armonia sunetelor ei, te energizeaza, fie ca e vorba de jazz, culta, electronica, heavy metal, populara, indiferent ce gen este, acea muzica este oglinda în care emotiile si sentimentele tale se reflecta. Si, da, vorbim de muzica, nu de subproductii cu iz rasist sau obscen. Si, da, vorbim de muzica, nu de concertele unde se vând tinerilor, sub nasul si cu îngaduinta autoritatilor, droguri, cu care, mai apoi, este asociata, de catre societate, pe nedrept, muzica. Iar ca un tânar sa poata face diferenta si sa aleaga ceva potrivit pentru el, sa gaseasca oglinda în care sa-si reflecte interioritatea, sa gaseasca ritmul care sa-l modeleze, e nevoie de cunoasterea diversitatii si de educatie. Acesta este rolul familiei si al scolii, nu al producatorului de spectacole care vinde bilete online si care traieste din afacerea asta, nu al amendatului Gheboasa, sau cum l-o mai chema pe individul, de altfel frumusel, ratacit, credem, dintr-o întâmplare, pe scena Untold. Cristina Danilov este psiholog
