Am crezut mereu ca cei nascuti în 25 decembrie, de Craciun, sunt binecuvântati si poarta în faptura lor ceva din harul si magia acestei zile sfinte, care de peste doua milenii cheama sub aceeasi cupola pe toti cei în Hristos botezati. De buna seama ca nu toti dintre acestia, crestini fiind, îsi rostuiesc existenta sub semn binecuvântat. Dar cei mai multi îndreptatesc prin faptele lor credinta ca a te ivi pe lume într-un asemenea timp e un privilegiu. Cel pogorât atunci pe Terra, „Mititel, înfasetel...”, cum glasuieste colinda, a lasat urme de nesters si de le iei în seama ti-e sortit sa plinesti vestirea cea fagaduitoare. Între semenii nostri ieseni, carora li s-a harazit sa apara pe lume de Craciun este si o personalitate aleasa a umanioarelor. Prin lucrarea sa ziditoare ne demonstreaza smerit, dar statornic, ca duhul Craciunului, vremea Nasterii Domnului si a craiestilor calatorii ale Magilor au gasit în fiinta ei pamântul primitor. Trebuia grijit pentru rodire. Nu i-a poruncit nimeni sa fie lucratoarea de isprava pe ogoarele binelui. S-a rânduit de la sine. Cei din preajma, parintii, actori, colegii lor, tot actori, învatatorii, profesorii si prietenii au stat de veghe ca planta iubirii, ce tocmai rasarise, sa creasca în voia cea buna. Au proteguit-o pentru anotimpul înfloririi si rodului. Alaturi, tot sfioasa, dar dârza, s-a mai itit una, cea a frumosului ca norma de vietuire. Iubire de oameni, de facere, dragoste niciodata ostoita de minunatia vietii. Cu aceste daruri primite ca dupa un colind de Craciun a pornit pe drumurile întortocheate ale vietuirii, apucând-o pe calea dreapta, înspre Soare Rasare, un semen al nostru, pre prenume Sorina si pre nume de familie Balanescu. Distinsa noastra concitadina e cunoscuta si pretuita în mediile culturale iesene si nationale. Este poate mai putin stiuta de opinia publica, pentru ca nu-i place sa iasa în lumina reflectoarelor. Cu o nobila umilinta, ce-i a alcatuirilor umane aristocratice prin fibra launtrica, Sorina Balanescu si-a durat o cariera academica a excelentei, consacrându-se ca eminent profesor universitar de Istoria literaturii ruse si de teatru. În teatru, ca dascal, cronicar subtil, cunoscator de profundis al artei teatrale, si mai ales ca spectator veritabil, n-a ajuns gratie întâmplarii, ci respirând din pruncie aerul scenei si al institutiei teatrale, cu miresmele lor unice. Teatrul National din Iasi a reprezentat, s-ar putea zice, chiar prima sa casa, fiind fara exagerare un copil al trupei actoricesti. Dar îmbratisarea celuilalt domeniu, care din punct de vedere al traiectului profesional a avut primatul, studierea si predarea literaturii ruse la Universitate, a fost întru totul rezultatul hazardului. În 1959, având vadite înclinatii pentru stiintele exacte, a dat admitere la Politehnica, însa prevalând la examen dosarul de cadre, n-a intrat. Ca sa nu piarda anul s-a înscris toamna acolo unde mai ramasesera locuri dupa sesiunea din vara, la Facultatea de Filologie, Istorie si Filosofie, Sectia de Limba si Literatura Rusa, principal, Limba si Literatura Româna, secundar. A luat cu brio acest test, deloc usor, pentru ca fusese o concurenta de 5 candidati pe loc. Destinul, prin jocul dragostei si al întâmplarii, o adusese aici unde îi era cu adevarat ursita. Cu pretuirea lucrului bine facut, cu putere de munca si dragoste parca necuprinsa pentru frumos si-a croit cararea, una ce merita deplin respect si admiratie. S-a manifestat cu pregnanta si autoritate în slavistica si teatru, ce au devenit fatetele definitorii ale personalitatii sale proteice. Cum a fost cu putinta? Nu-s taine de nepatruns. A propasit urmând neabatut câteva pravile simple, dar fundamentale pentru progres. A muncit fara preget, iubind ceea ce-i fusese harazit. S-a daruit, cum îmi marturisea în emisiunea de televiziune „Divanuri duminicale” din 2002, spre a-si plati datorii. M-a rugat, îmi amintesc, înainte de a purcede la convorbirea noastra, sa vorbim mai mult de ceea ce ea datoreaza decât despre dânsa. Întelegând astfel rosturile, Sorina Balanescu a devenit unul dintre acei rari profesionisti care stiu sa adauge harului darul, adeseori cât un munte, darul trudei. A savârsit daruirea aidoma eremitului. Altfel cum sa te încumeti sa editezi critic un scriitor genial, cu o opera întinsa si încorporând genuri dintre cele mai diferite, cum a fost Cehov. O asemenea întreprindere, ce presupune eforturile unei institutii, urma sa ofere publicului românesc creatia cehoviana în 10 volume. Realizarea monumentalei editii critice i se încredintase de Editura Univers, care luase în consideratie în alegerea sa prestigiul dobândit de Sorina Balanescu ca cel mai bun cunoscator din spatiul românesc al acestui urias scriitor, cel mai european dupa Turgheniev dintre rusi, cum a tinut sa mentioneze în „Divanul duminical”, la care m-am referit. A conceput lucrarea aceasta de anvergura alaturi de Mircea Aurel Boiciuc, redactor la Univers, si a reusit sa tipareasca cinci volume. Al saselea cu bun de tipar era cât pe ce sa se piarda odata cu disparitia editurii. Poliromul de la Iasi i-a acordat sansa sa scoata o editie în trei volume, dar una ce nu întrunea exigentele celei critice. Dar a fost o restituire împlinitoare. Editura ieseana i-a publicat si un tom cu bogata si graitoarea corespondenta cehoviana. Din pacate n-a putut duce pâna la capat acest demers considerat de ea însasi a fi cel mai important al lucrarii sale carturaresti. Modestia si recunostinta au fost calauzele existentei sale. Rânduindu-si viata pe acesti piloni a avut energia sa plateasca macar parte din datoriile morale, ce-au reprezentat ceva sfânt pentru ea. Cu acest imbold a editat mostenirea pretioasa a celor doi profesori Vasile Harea si Alexandru Zacordonet. Dar nu doar pe tarâm universitar si-a îndeplinit exemplar misiunea Sorina Balanescu, ci si pe cel teatral. A slujit Thalia ca la altar. A consacrat carti de referinta marilor actori ai Nationalului iesean, precum Margareta Baciu si Miluta Gheorghiu, a scris cu pasiune despre spectacolele de pe scena mitica a Iasilor, dar n-a facut rabat la calitate. Inima ei a batut si bate pentru teatru în general si pentru cel iesean în chip special. O devotiune pe care universitarul si omul de teatru o înscrie, potrivit modului sau comportamental, în registrul modestiei, una proverbiala, cum cuviincios mi s-a destainuit în cadrele acelei desfatatoare vorbiri televizate din 2002: „Sunt ceea ce se numeste o mare iubitoare de teatru si scriu despre teatru atâta cât pot si ma pricep.” Din fericire stradaniile ei s-au bucurat de recunoastere, de gratitudinea protagonistilor scenei, dar si de încununarea prin prestigiosul Premiu de critica teatrala al U.N.I.T.E.R. De multe ori, Sorina Balanescu si-a dat si ultima picatura de putere spre a spori corolele de minuni ale istoriei literaturii ruse si teatrului cetatii noastre. Numele sau se graveaza cu litere de nesters în aceste importante capitole ale spiritualitatii românesti. Merita, urându-i Craciun cu pace în suflet si sanatate, sa-i dorim sa adauge ani multi si spornici la cei 80 ce se rotunjesc de ziua Nasterii Domnului, 2021. Acea zi de 25 decembrie 1941 a fost una binecuvântata si de venirea ei pe lume în Iasi, cetate pe care o onoreaza prin vrednicia si slavita sa lucrare. La rându-i, comunitatea e datoare sa o cinsteasca ca pe un vlastar care o înnobileaza. Grigore Ilisei este scriitor, critic de arta si publicist
