Înfruntarea ideologica dintre „lagarul socialist” si „lagarul capitalist” a durat mai multe decenii si s-a încheiat cu victoria celui din urma. Putin vrea acum sa-si ia revansa. E vital pentru societatile democratice ca el sa fie învins si pe acest plan. Recentul discurs al lui Vladimir Putin s-a remarcat prin atacuri virulente la adresa societatii occidentale. Au fost diatribe demne de anii ’50, caci am regasit teme consacrate - imperialismul american în expansiune si împingând omenirea la razboi, tarile europene ca slugi ale Americii, decaderea spirituala a societatii occidentale etc., etc. Evident, prima observatie care se impune este ca Putin nu are îndreptatirea morala sa zugraveasca un tablou atât de negru atâta vreme cât Rusia ramâne o tara cu un nivel de trai inferior statelor occidentale, coruptia este endemica, oligarhii au adunat averi fabuloase, numarul întreruperilor de sarcina este foarte mare ca si numarul divorturilor s.a.m.d. Liderul de la Kremlin are însa un mare avantaj: toate argumentele de care se serveste îi sunt oferite chiar de catre cei pe care îi considera dusmanii sai de moarte. Lenin a avut o intuitie remarcabila: capitalistii însisi, a spus el, ne vor vinde funia cu care îi vom spânzura. Ceea ce a debitat Putin despre Occident este ceea ce se vântura în universitatile americane, precum si, din ce în ce mai mult, în universitatile europene. Cu un soi de frenezie sinucigasa, Occidentul - prin intelectualii sai - a ajuns sa se acuze de toate relele din lume. A fi alb a devenit o culpa pe care nu o poate sterge nimic. Trecutul colonial este mereu adus în discutie, se considera ca „decolonizarea” e abia la început. Neo-feminismul e de o agresivitate paralizanta, ni se aminteste mereu ca am trai într-o societate patriarhala. Orice abatere de la corectitudinea politica e grabnic semnalata si sanctionata. Daca emiti rezerve în ce priveste înmultirea cazurilor de schimbare a identitatii de gen (în fapt, de sex) se cheama ca esti „transfob”. La fel, daca aduci critici islamismului si practicilor prin care femeia este devalorizata esti taxat de „islamofob”. Antirasismul s-a transformat într-un instrument de presiune si de santaj. Dat afara pe usa în democratiile liberale, rasismul reintra pe fereastra, îl stigmatizeaza pe individul alb care, chipurile, se complace în suprematia pe care a cucerit-o în urma cu secole. Sclavia e atribuita, în primul rând, tot europenilor, omitându-se atrocitatile comise în comertul cu sclavi practicat de arabi si de africanii însisi. Cum sa n-aiba Putin tupeul sa-i învinovateasca pe occidentali de neo-colonialism, desi stie bine ca Uniunea Sovietica a construit, în secolul XX, un urias imperiu colonial (pe care ar vrea sa-l refaca)? Despre noul antirasism, ca practica masochista si dizolvanta, a scris o excelenta carte, proaspat aparuta, eseistul britanic Douglas Murray, cu titlul A distruge Occidentul si în care vedem „cum antirasismul a devenit o arma de distrugere masiva”. Voi reveni într-un articol viitor. Propaganda Kremlinului e rudimentara, dar eficienta. În mai multe tari europene, în Franta cu deosebire, putinofilia este si o consecinta a unui antiamericanism violent, „visceral” cum se spunea odinioara. Tot raul vine din America, asta e convingerea multora. De acord, ideologia woke s-a nascut peste ocean, dar nimeni nu i-a obligat pe universitarii europeni sa se alinieze colegilor lor americani. Dupa ce URSS a ocupat jumatate din Europa, ideologia comunista a fost impusa prin teroare - recalcitrantii erau arestati, condamnati, trimisi la Canal s.a.m.d. Nimic si nimeni nu-i obliga pe universitarii europeni sa faca studii „decoloniale” si studii „de gen”, a caror valoare stiintifica este cu totul îndoielnica. Fenomen la moda, veti spune, dar parca se pune prea mult zel în acest mimetism. Razboiul pe care îl duce Putin este, indubitabil, si unul ideologic. El se înscrie într-o lunga traditie de respingere a civilizatiei occidentale si de exaltare a valorilor autohtone. Înfruntarea ideologica dintre „lagarul socialist” si „lagarul capitalist” a durat mai multe decenii si s-a încheiat cu victoria celui din urma. Putin vrea acum sa-si ia revansa. E vital pentru societatile democratice ca el sa fie învins si pe acest plan. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
