Atunci când tarile în care se aplica politicile socialiste intra invariabil într-o criza profunda, ajung în ruina economica si la proteste reprimate brutal, ampla falanga progresista din zona politica, academica si din mass media din Occident ne explica ca motivul este ca acolo nu se aplica cu adevarat socialismul. Generatia Millenials are o perceptie pozitiva despre Socialism si, spre deosebire de trecut, a devenit activa în plan politic, un efect al atmosferei culturale din campusuri care sta la baza popularitatii unor miscari radicale de stânga ca BLM sau Extinction Rebellion si a unor fenomene ca Greta Thunberg Effect sau Cancel Culture. În 2019 Telegraph a publicat o serie de interviuri cu tineri conservatori în care acestia se plângeau ca sunt ostracizati de colegii lor pentru ca nu au simpatii de stânga, asa ca "tinerii normali". În "Generation Left" (2019), Keir Milbum scrie ca actuala generatie este cea mai radicalizata, spre stânga, din ultimele decenii. În opinia lor, fara îndoiala indusa în scoala si în facultate, doar Socialismul poate rezolva probleme precum "Schimbarile Climatice" sau "Rasismul". Iar mass media da o consistenta mâna de ajutor. De pilda "Teen Vogue", editia pentru tineri a magazinului "Vogue", care de regula aborda teme legate de moda si bârfe mondene, a facut în ultimii ani o schimbare de politica editoriala de 180 de grade publicând articole critice fata de capitalism si laudative fata de activistii si ideile socialiste si comuniste. De exemplu, în editia din 20 noiembrie 2019, gasim un text cu titlul "Bernie Sanders îsi împartaseste planul sau pentru o revolutie a clasei muncitoare". Alte titluri: "Cum pot critica capitalismul chiar si de pe iPhone", "Cine este Karl Marx: sa facem cunostinta cu savantul anti-capitalist" (10 mai 2018), "Pandemia de coronavirus ilustreaza esecul capitalismului" (24 martie 2020). Asa ca nu este deloc surprinzator ca într-o cercetare sociologica întreprinsa în Marea Britanie de Kristian Niemetz, de la Institute of Economic Affairs, cei din generatiile Millenials si Zoomers asociaza socialismul cu cuvinte precum "egalitate", "echitate", si "oameni", în timp capitalismul este asociat cu cele ca "exploatare", "inechitate", "corporatii". Tinerii sunt în proportie masiva, 72 de procente, favorabili nationalizarii industriilor importante si pentru o interventie masiva a startului în societate. În plus, iata un detaliu semnificativ, ei cred ca socialismul este o idee buna care a esuat în trecut, de exemplu în Venezuela, doar pentru ca nu a fost implementat asa cum trebuie. În ceea ce priveste Cuba, suntem probabil exact în acest punct ca motivatie, din cauza ultimelor proteste si reprimarii lor brutale. Este etapa finala a unui ciclu descris de acelasi Kristian Niemietz în volumul "Socialismul: o idee esuata care nu moare niciodata" în care trece în revista maniera în care politicienii si intelectualii progresisti s-au raportat si se raporteaza la evolutiile din tarile comuniste. Prima etapa este cea a "lunii de miere", aceea în care la debutul perioadei lucrurile par sa mearga bine, în ciuda "criticilor rau-voitoare" ale neo-liberalilor. Asa s-a întâmplat în URSS, care a cunoscut la început rate mari de crestere sau în Coreea de Nord care a avut si ea un ritm de crestere economica superior celui din Coreea de Sud. În faza a doua, când încep sa apara problemele acestea sunt puse pe seama unor accidente nefericite sau interventiei unor forte ostile. De pilda vremea nefavorabila este vinovata pentru esecul reformelor agricole sau, în cazul Cubei, de vina nu ar fi gestiunea economica dezastruoasa a economiei de catre Partidul Comunist, ci embargoul instituit de Statele Unite, o retorica marca BLM. Problema este însa ca, la un moment dat, criza sistemului capata amploare. Economia literalmente se prabuseste, se ajunge la ruina si mizerie sociala, asa cum s-a întâmplat în Zimbabwe sub conducerea lui Robert Mugabe sau în Venezuela în perioada regimului Chavez-Maduro. Ei bine, în acest punct, solutia miraculoasa este sa se spuna ca de fapt socialismul nu a esuat, pentru ca nu a fost în realitate implementat. Asta începem sa auzim acum si în ceea ce priveste Cuba si este ceea ce am auzit si în cazul Venezuelei. Desi cei care avanseaza aceasta teorie salutau cu entuziasm doar cu câtiva ani în urma politicile implementate în tarile cu pricina. În fapt, dupa cum scrie Niemietz, chiar "stalinismul" nu a mai fost "cu adevarat socialism" decât destul de târziu, când esecurile sale erau prea evidente. Apologetii stalinismului, precum Upton Sinclair sau Jean-Paul Sartre, ai carui discipoli, în frunte cu Pol Pot, sunt responsabili cu genocidul cumplit din Cambodgia, nu au ezitat sa justifice chiar crimele facute în numele "edificarii societatii socialiste". De pilda, în opinia primului, întotdeauna în istorie perioadele de mari schimbari sociale au fost însotite de crime. În timp ce Sartre era de parere ca "orice regim trebuie sa-i elimine pe cei care i se opun si nu vad alta cale decât moartea, pentru ca întotdeauna poti iesi viu din închisoare". Adaugând cu un cinism socant ca "revolutionarii francezi din anul 1793 nu au omorât probabil destui oameni". Retorica si pozitionarile progresiste sunt în buna masura similare celor din perioada comunista. Si atunci se mergea pe ideea internationalismului proletar (un fel de globalizare cu o ideologie comuna comunista, la fel ca si ideea de lume globala liberala de astazi) si pe discreditarea ideii de natiune. Se aplica, de asemenea o riguroasa politica de cadre, pentru eliminarea "elementelor dusmanoase", singura diferenta fiind aceea ca acum criteriile aplicate fac trimitere la "rasism", "suprematie alba", trans-fobie" sau orice alte acuze similare. Alexandru LAZESCU
