La ce ne foloseste inteligenta, daca lumea construita de ea ne induce în eroare? *** Recent, Elon Musk, cofondatorul companiei Tesla, si-a exprimat opinia ca într-un viitor nu prea îndepartat oamenii vor deveni simple animale de companie ai robotilor. Conform lui Musk, acesta e viitorul care ne asteapta. Cu alte cuvinte, robotii vor poseda un grad de inteligenta atât de avansat încât omul nu va mai avea posibilitatea sa comunice cu ei. Pornind de la previziunile lui Musk, inteligenta artificiala ar trebui sa dobândeasca puteri sporite în viitor, astfel încât omul va deveni atât de dependent de masinile hiperinteligente create de el, încât întreaga lui existenta va depinde de ele. El va deveni o simpla jucarie în mâna robotilor creati de el. Dar ce grad de inteligenta vor poseda robotii? De câte ori inteligenta lor va fi mai mare decât cea a omului? De zece, de douazeci, de o suta, de o mie de ori sau chiar mai mult? Între noi si roboti va fi o diferenta probabil la fel de mare ca între un câine, o pisica si un om. Sau poate ca între o insecta si un om. Având astfel de capacitati, cum se vor raporta robotii la civilizatia si istoria umanitatii? La cultura noastra si bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început sa le ignoram? La limbajul, la traditiile si la trairile noastre? Vom putea comunica într-un fel cu ei altfel decât formal? Cum li se vor parea operele lui Homer, Dante, Petrarca, Shakespeare? Cum vor percepe, de pilda, Simfonia a 9-a si întreaga muzica a lui Beethoven? Poate ca aceasta, în urechile lor, nu va suna diferit decât suna astazi un târâit de greier. *** Cu cât îsi dezvolta tehnologiile de vârf, si ma gândesc aici în special la industria IT, la domeniul informaticii si la cel al inteligentei artificiale, cu atât lumea se îndeparteaza de tot ce înseamna vechea, dar si noua spiritualitate. Noua, vine vorba. Caci, cel putin deocamdata, aceasta spiritualitate nu se întrevede la orizont. Se întrevede doar o lume abisala, o lume a halucinatiilor. Prin acest gest, lumea tehnologiilor de vârf îsi neaga scopul si esenta. Si neaga si legile universului, care sunt profund spirituale. Caci universul e, înainte de toate, spirit si apoi materie. *** În curând, ca sa poti veni pe lume, îti va trebui certificat verde de trecere, asta ca sa poti arata vamesilor ce vor pazi portile trecerii din nonexistenta în existenta, ca din punct de vedere fizic si psihic, vei fi în regula sau te vei alinia, fara sa crâcnesti, regulilor noii ordini mondiale si ale structurilor sale de putere. Vremea aceasta se apropie. Înainte de a te naste, cei care vor veghea la granita dintre lumi te vor chestiona în felul urmator: „Ia sa vedem, matale, ce hram porti, esti de-ai nostri sau nu esti?” Si apoi scanând înca inexistentul embrion, vor spune: „Nu, nu, dragutule, nu avem nevoie de cei ca dumneata aici. Pentru noi esti un potential instigator. Dumneata încerci sa te strecori aici, cu gânduri necurate. Nu avem nevoie nici de literati, nici de oameni de arta, nici de oameni cu idei. Dumneata, dupa cum vedem, vrei sa destabilizezi lumea pe care tocmai, dupa atâtea sacrificii, foame, pandemii, razboaie fratricide, revolutii, am construit-o. Nu, dragutule, te vedem dupa ochii ce înca nu ti-au aparut pe fata, esti inadecvat si poti deveni periculos pentru orice sistem, inclusiv pentru cel pe care-l construim. Asa ca treci, dumneata, înapoi de unde înca nu ai venit, si asteapta. Poate cândva o sa-ti vina rândul si tie sa vezi lumina zilei, dar într-o altfel de lume, nu cum e a noastra!” Va dati seama ca eu, cu ideile mele, nu as fi avut niciodata sansa sa ma nasc. M-ar fi respins din start, cum m-au respins, de altfel, si la recrutare. Lumea aceasta va fi în curând aici. Voi trai în mijlocul ei. Schimbati usor la chip. Se va auzi mai întâi un vuiet. Urmat de alte zgomote, cum ar fi mieunat de pisici, si latrat de câini. Marturisesc ca eu, de pe acum, aud cum „nenascutii câini”, de care vorbea Nichita Stanescu, pe „nenascutii oameni” îi latra. *** Printre nenumaratele calitati ale reginei Elisabeta a II-a a fost faptul ca avea simtul masurii, dar si al umorului în stil pur englezesc. Simtul masurii crea o stare de echilibru în rândul natiunii, pe când cel al umorului o facea sa iasa cu bine din anumite situatii delicate. De pilda în timpul vizitei lui Boris Eltîn la Platul Buckingham, la cina oficiala, regina l-a întrebat pe presedintele rus cum i se pare friptura de berbec si cartofii, iar Boris Eltîn dupa ce si-a mai turnat un pahar de votca si l-a dat peste cap, i-a spus strâmbându-se în felul lui: „Draga maiestate, pentru friptura si cartofii dumneavoastra mi-ar mai trebui un rând de masele. Cartofii Engliterei sunt mai tari decât castanele...” Regina nu s-a ofuscat, ci doar i-a zâmbit, ridicând un pahar de vin în cinstea sa. *** Genialul Plan Marshall initiat de guvernul Statelor Unite în anul 1947 având drept scop refacerea tarilor Europei occidentale afectate de razboi, stoparea expansiunii comunismului si asigurarea de aliati strategici pentru Statele Unite ale Americii pe continent, trebuia sa aiba un recul în timp. Planul Marshall a avut menirea sa relanseze economiile tarilor Europei occidentale, tari care pâna în anii 1970 au cunoscut o dezvoltare fara precedent, Germania de Vest situându-se în fruntea clasamentului, fiind urmata de Italia si Franta. Reculul se produce acum, odata cu începerea razboiului din Ucraina si decuplarea Germaniei, dar si a altor tari de la cordonul ombilical al resurselor de materii prime ieftine ale Federatiei Ruse. Într-un fel, America trebuia sa-si ia revansa. Prosperitatea si dezvoltarea de atunci au o corespondenta biunivoca cu recesiunile si crizele de azi. În economie, ca si în politica totul are pret. Datoria de atunci e decontata azi. *** Traim într-o democratie care îsi calca în picioare (deja încaltate în bocanci cu senile!) toate regulile si preceptele democratice, ramânând, cel putin la nivel formal, democratie. Alegerile sunt masluite, hotarâte în alta parte si aduse din condei la fata locului. Justitia e folosita ca instrument de intimidare si de lichidare din viata publica a celor care nu se pliaza si nu executa ordine primite nu se stie exact de unde. Apoi mai e si manipularea. Manipularea prin mass media si manipularea prin intermediul retelelor de socializare care au atins cotele neverosimilului, transformând neverosimilul în verosimil. Mai e nevoie si de alte exemple? Mai putem vorbi de democratie în momentul în care ne-au fost induse teama, pandemia, crizele si înarmarea pâna-n dinti? O astfel de lume democratica nu face decât sa stoarca din ce în ce mai multi bani si vlaga de pe urma terorii în care traim. *** „Democrat înseamna cineva care vrea sa înalte poporul pe umerii sai - spunea foarte frumos istoricul si politicianul Nicolae Iorga, nu cineva care vrea sa se înalte el pe umerii poporului.” Marturisesc ca niciodata nu am vazut un politician care sa tina poporul pe umerii sai. Si asta dintr-un motiv simplu, odata catarat pe umerii, poporul i s-ar urca în cap. De aceea politicienii prefera sa se urce ei pe umerii poporului. Si pentru asta ne îmbrobodesc cu tot felul de vorbe si ne câstiga încrederea. Ce-i drept, pentru scurt timp. Exista însa, desigur, si marile, si micile exceptii. Momente faste din istoria omenirii. Unul dintre ele fiind semnarea pe 28 iunie 1776 a Declaratiei de independenta a Statelor Unite ale Americii de catre parintii fondatori ai SUA, precum: Alexander Hamilton, George Washington, Benjamin Franklin, John Jay, John Adams, Thomas Jefferson si James Madison. Un alt moment fast - promulgarea Consitutiei Satelor Unite, conceputa între 21 februarie si 17 septembrie 1787, si intrata în vigoare în ziua de 4 martie 1787. Preambulul Constitutiei are un aer biblic, prefigurând, prin coerenta sa, parca poezia lui Walt Whitman: „Noi, Poporul Statelor Unite, în vederea realizarii unei Uniuni mai strânse, asezarii dreptatii, asigurarii Linistii interne, înzestrarii pentru apararea obsteasca, promovarii Prosperitatii generale si asigurarii Binecuvântarilor Libertatii pentru noi însine si pentru Urmasii nostri, decretam si promulgam Constitutia de fata pentru Statele Unite ale Americii.” Textul Constitutiei e ca un poem de o coerenta si o precizie mistica, având ca model Legile lui Moise. Unde mai întâlnim astazi, în politica, barbati de stat cum am fost George Washington, Benjamin Franklin sau Thomas Jefferson? Azi, desigur, America, si nu numai America, ci întreaga lume trece printr-o criza de sistem. Si aceasta deoarece s-au îndepartat prea mult de principiile democratice pe care parintii fondatori le-au promulgat în urma razboiului de independenta. Dupa cum s-au îndepartat si de poezia lui Whitman. Azi, America si întreaga lume sunt mai apropiate de atmosfera apocaliptica din poeziile lui Carl Sandburg. Citez din „Fum”: Stau în fotoliu si citesc ziarul./ Milioane de oameni s-au dus la razboi/ mormintele lor ocupara/ hectare întregi, uneltele si navele zac sfârtecate,/ orasele arse, asezarile rase de pe fata pamântului,/ copiii în abatoare se mistuie ca inele de fum/ în rafalele vântului./ Stau în fotoliu si citesc ziarul.” „Când o natiune decade sau o societate dispare - spune Sandburg -, una din conditii este mereu aceeasi; au uitat de unde au venit. Au pierdut din vedere ce i-a adus împreuna”. *** La ce ne foloseste inteligenta, daca lumea construita de ea ne induce în eroare? Nichita Danilov este scriitor si publicist
