Oare între saracie, analfabestism functional si parasirea timpurie a scolii este vreo legatura? Dar între cheltuielile pentru educatie ca pondere în PIB si performantele scolare ale elevilor? Stirea saptamânii trecute a constituit-o rezultatele obtinute de elevii din România la ultimele teste PISA, comparativ cu cele din anul 2018. Programul PISA (Programme for International Student Assessment) este un studiu realizat de catre OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) care îsi propune sa evalueze sistemele educationale prin masurarea performantei elevilor de 15 ani la trei domenii principale: citire, matematica si stiinte. Vârsta de 15 ani este aleasa deoarece, în majoritatea tarilor OECD, elevii se afla aproape de finalul învatamântului obligatoriu, dupa parcursul a zece ani de scoala, când sunt dobândite cunostinte, competente, deprinderi si atitudini necesare dobândirii autonomiei personale, a învatarii continue si insertiei pe piata muncii. Învatam nu numai de placere, ci ca sa obtinem si un loc de munca, eventual generator de venituri decente, sa traim bine. Scorurile obtinute de elevii români nu difera prea mult fata de evaluarea din 2018, fiind mai slabe în ceea ce priveste Matematica. Astfel, 51- dintre elevii români au putut atinge un nivel de baza la matematica, comparativ media OCDE de 69-. În ceea ce priveste lectura, 58- dintre elevii români au atins nivelul de baza, adica întelegerea unui text citit, în timp ce media OCDE e 74-. La Stiinte, 56- dintre elevii români au atins nivelul de baza, media OCDE fiind de 76-. Exista si rezultate exceptionale pentru elevii români, 1-4- dintre acestia au atins cel mai avansat nivel la fiecare din cele trei competente. Ultimul raport PISA a fost în 2018, când România se plasa pe ultimele locuri în rândul tarilor membre UE în ceea ce priveste calitatea educatiei (preluare date de pe platforma Euronews România). Publicarea rezultatelor la testele PISA a stârnit polemici, controverse, discutii între autoritati, cadre didactice, parinti, elevi, purtate în mass-media si pe platformele online. Am remarcat voci care contesta metodologia PISA pe motiv ca nu este potrivita/adaptata la curriculumul românesc, ca la noi se învata altceva si cu alte metode, ca totusi avem elevi cu performante exceptionale la olimpiadele nationale si concursurile internationale. Alte voci au fost ceva mai reflexive si au admis faptul ca avem o problema cu sistemul de învatamânt, cu scoala în general, cu rezultatele copiilor la evaluarile scolare si perspectivele lor pe piata muncii. În rest, avem masa mare de parinti si elevi, tacuta, resemnata, pasiva care stie ca salvarea este individuala, în functie „de cât te tine buzunarul propriuˮ sa investesti în pregatirea suplimentara a copiilor. Cine nu are bani, nu prea are parte de educatie de calitate. Am retinut si pozitia unui fost ministru al Educatiei, intervievat pe marginea rezultatelor la testele PISA, care a spus ca parintii si elevii sunt pe cont propriu, ca statul nu are un raspuns în materie de politici publice viabile la toata aceasta situatie, solutia fiind meditatiile. Iata care este si pozitia actualului ministru al Educatiei, doamna Ligia Deca: „Avem si copii exceptionali care câstiga în competitiile nationale si internationale si avem si o proportie mult prea mare de copii, de tineri de 15 ani care nu trec de nivelul 2 în testele PISA ceea ce înseamna ca nu pot utiliza în viata reala cunostintele teoretice pe care le capata în scoala. Ceea ce trebuie sa facem este sa învatam din aceste constatari ale testului PISA, sa vedem care sunt factorii corelativi, pentru ca nu avem factori cauzali. PISA ne indica niste potentiale piste pe care ar trebui sa le investigam si zona în care am putea sa luam masuriˮ. (Declaratie de la conferinta de presa sustinuta împreuna cu directorul OCDE pentru educatie si competente, Andreas Schleicher - preluata de pe platforma DIGI24.) Pentru mine, ca parinte si profesor, problema educatiei si a învatamântului este una „structuralaˮ cu cauze multiple, interdependente si cu consecinte care nu pot fi tratate separat. Sa le luam pe rând, începând cu elevii – beneficiarii directi ai sistemului de învatamânt. În proportie de 41- copiii din România sunt în risc de saracie sau excluziune sociala, unii merg la culcare flamânzi, parcurg kilometri întregi pâna la scoala din mediul rural sau petrec ore întregi în traficul urban, sunt dependenti de jocurile de noroc, stupefiante, tutun, alcool, cu unul sau ambii parinti plecati la munca în strainatate. Cum sa faci scoala cu niste copii saraci si cu profesori prost platiti? Rata parasirii timpurii a scolii în România este de peste 16-, situatie care ne plaseaza pe locul I la nivel european. Rezultatele la evaluarile nationale confirma situatia problematica a nivelului de pregatire scolara a elevilor din România. În fiecare an, dupa publicarea rezultatelor la Bacalaureat, aflam despre licee în care niciun elev nu a promovat acest examen. Un raport publicat în mai 2022 de Platforma Digitala pentru Îmbunatatirea Performantelor Scolare arata ca 42- dintre elevii români sunt analfabeti functionali. Oare între saracie, analfabestism functional si parasirea timpurie a scolii este vreo legatura? Dar între cheltuielile pentru educatie ca pondere în PIB si performantele scolare ale elevilor? Un sondaj INSCOP Research (2022) a aratat si alte probleme cu care se confrunta elevii din tara noastra: accesul dificil al copiilor din rural la educatie de calitate este mentionat de 35,4- dintre participantii la sondaj, programa scolara încarcata de 33,2-, iar lipsa dotarilor din scoli de 26,1-. Cercetarea INSCOP Research a conturat o lista întreaga de probleme cu care se confrunta Educatia din România: încurajarea meditatiilor private (19,7- dintre respondenti alegând aceasta varianta de raspuns), numarul mare de elevi dintr-o clasa (17,5-) si modul de evaluare a elevilor (15,3-). La acestea se adauga si lipsa de atentie acordata de parinti educatiei copiilor la scoala (mentionata de 61,6- dintre respondenti). Parintii care lucreaza în mediul privat, persoanele ocupate în agricultura, lucratorii neremunerati în gospodaria proprie au prea putin timp si disponibilitate de a se ocupa de pregatirea copiilor. Multi dintre acestia nu dispun de resursele intelectuale si culturale pentru a-si sprijini copiii în efectuarea temelor, nici nu au resursele financiare pentru a plati contravaloarea meditatiilor private. Educatia reprezinta domeniul cel mai putin finantat în România, în raport cu prevederile legale (6- din PIB). Pentru anul în curs, a fost alocat pentru Educatie un buget de 49.509 milioane de lei, respectiv 3,2- din PIB. Potrivit reprezentantilor Ministerului Educatiei, bugetul învatamântului pentru anul 2023, pe toate sursele de finantare, este mai mare cu 6.032 milioane de lei fata de executia preliminara pentru anul 2022. Cu toate acestea, datele Eurostat arata cu ponderea cheltuielilor pentru educatie în PIB plaseaza România pe penultimul loc în Uniunea Europeana, media UE-27 fiind de 5- din PIB, cel mai ridicat nivel fiind în Islanda de 7,7- din PIB, iar cel mai scazut în Irlanda de 3,1- din PIB. Scoala româneasca este extrem de polarizata între scolile de prestigiu ale marilor orase frecventate de copii care provin din familii cu un nivel de bunastare care îi plaseaza cu mult peste media societatii si scolile din orasele mici, zonele periurbane sarace si de la sate. Sa fim atenti la consecintele acestei situatii complicate, la faptul ca 22- dintre tinerii cu vârste între 19 si 25 de ani sunt în somaj, unii nu urmeaza niciun fel de pregatire profesionala. Si la acest capitol ocupam locul I la nivel european. În situatia de fata este foarte greu de spus cum se pot ameliora problemele din domeniul Educatiei. Cele mai simple idei care îmi vin în minte sunt urmatoarele: depolitizarea completa a sistemului de învatamânt, descentralizarea sistemului de învatamânt, cresterea alocarilor bugetare ca pondere în PIB, ducerea la îndeplinire a acordului dintre Guvern si sindicatele din învatamânt asa cum au fost convenite în urma protestelor si grevei generale din vara acestui an, rezolvarea problemelor sociale (saracia sau excluziunea) cu care se confrunta copiii, implementarea unui sistem motivational bazat pe recompense sociale si financiare pentru prevenirea si combaterea abandonului scolar si a parasirii timpurii a scolii, dezvoltarea sistemului de învatamânt dual si a parteneriatelor dintre scoala - autoritati locale - mediul de afaceri pentru cresterea ocuparii în munca a tinerilor si retentia fortei de munca în tara. Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Directia Judeteana de Statistica Iasi si lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie si Stiinte Social-Politice a Universitatii „Al. I. Cuza” din Iasi
