În “România Educata”, situata la coada clasamentului la testele Pisa, cu cifre mari de abandon scolar si cu sporadice vesti despre concursuri internationale câstigate de doi – trei olimpici români sau despre o mica fractiune de “decaristi” care ne fac sa uitam pentru câteva zile de miile de elevi si studenti care nu reusesc sa-si finalizeze studiile, exista o categorie aparte de studenti: candidatii admisi la studii de licenta sau de masterat care au vârste de peste 50 de ani si care învata cu o placere molipsitoare. Iasul, unul dintre cele mai importante centre universitare din România, nu duce lipsa de astfel de studenti. Care sunt motivatiile lor si cum este sa fii student dupa 50 de ani? „Vreau sa le las copiilor o alta imagine despre mine decât cea de om trântit si în depresie” Pâna în vara acestui an, Valentina Juravle (56 ani), se descria ca o casnica deprimata, fara niciun scop si fara nicio bucurie. A încercat sa-si sustina familia muncind în Italia, la fel ca mii de femei din România. Avea grija de niste batrâni, în timp ce acasa, cei trei copii ramasesera în grija sotului. “Copiii erau mici, nu am nimerit un loc bun de munca, ma trezeam si o cautam pe Sia în pat, nu întelegeam de ce nu e cu mine”, îsi aminteste Valentina – Vali, cum o numesc apropiatii. Vali Juravle (56 ani) – studenta, anul I, Facultatea de Arte Vizuale si Design, specializarea Arte Murale si Ceramica Sia (Anastasia), mezina familiei, avea 2 ani atunci când Vali si-a început munca în Italia. Sebastian, mijlociul, avea 7 ani, iar Sabina, prima nascuta, avea 9 ani. Dorul de copii a împins-o pe Vali într-o depresie din care parea ca nu mai are scapare. Patru ani mai târziu, în 2007, sotul ei si-a gasit de munca în Belgia, asa ca întreaga familie s-a mutat acolo. “În Belgia a fost nasol” – spune franc Vali – „Seba (Sebastian), care nu a vrut sa plece din România, suferea. Sufeream si eu, si s-au tot adunat lucrurile, pâna am cazut într-o depresie lunga, de peste zece ani. Sunt anii mei pierduti. Eu am încercat cândva sa dau la Istoria Artei, în Bruxelles, dar m-am îmbolnavit, am cazut în depresie, am devenit o casnica de aia care nu mai iesea nicaieri, nu mai socializa, nu mai facea nimic, si am renuntat la idee”. Anul trecut, dupa divort, s-a reîntors în România. Întâi la Radauti, orasul natal, iar din acest an la Iasi, orasul în care a visat întotdeauna sa locuiasca si care a ajutat-o sa renasca. „În 2022 m-am întors la Radauti, aici mai veneam la verisoara mea, Oana, dar întotdeauna mi-a placut Iasul si ziceam ca as vrea sa locuiesc aici, e atât de boem si atât de frumos. Verisoara mea are o prietena care totdeauna a spus ca vede în mine ceva creativ. Prietena aceea a dat anul trecut la Arte, tot la ceramica, si a intrat. Anul asta tot ea mi-a pus lutul în mâna si aproape a tipat la mine: «Fa ceva!». Mi-am dat seama ca îmi place la nebunie sa modelez”. (Piesa din lut creata de Vali Juravle pentru portofoliu, la admiterea la Facultatea de Arta murala si Ceramica) Asa ca s-a mutat în Iasi si a decis sa dea admiterea la Universitatea de Arte, la specializarea Arte murale - ceramica si sa devina pentru prima oara studenta. Asta pentru ca avea o veche pasiune: sa creeze obiecte de arta din sfoara înnodata. „Înteleptul” – lucrare din sfoara creata de Vali Juravle „Împletituri de sfoara am învatat singura sa fac. Am început sa le fac dupa ce vazusem într-o revista veche, ori ruseasca, ori greceasca, si de acolo am diversificat. Am stricat o gramada de sfoara, faceam noduri. Pe vremuri am mers la un târg de mestesugari din Bucuresti. Seara, înainte de ziua deschiderii, am stat pâna târziu cu niste prieteni, iar a doua zi dimineata am ajuns târziu la târg. Un olar pe care îl cunosteam mi-a zis ca nu am sa mai vând nimic daca am ajuns la ora asta. Peste doua ore, îl rugam sa ma ajute sa chem un taxi. Vândusem tot”. Au urmat însa anii de înstrainare si de depresie, iar Vali îsi pierduse încrederea în ea. “Si acum mi se pare ireal. În viata aia lipsita de sens din Belgia, cu hârtie lipita pe geamuri ca sa nu vad lumina zilei, nu-mi puteam imagina ca va urma altceva. Iar acum am activitate, merg în tramvai cu elevi, trebuie sa fac referate. Întotdeauna mi-am dorit sa ma întorc, am scapat de boala mea, simt ca am renascut. Mi se pare ca mi-a ramas putin timp si vreau sa le fac pe toate. Timpul pe care nu l-am trait, fiind bolnava, vreau acum sa-l recuperez. Asta mi-am dorit întotdeauna si acum, ca m-am întors în tara, singura si libera, am zis sa încerc. Si ma simt fericita ca am sansa asta sa încep”, spune Vali. Se declara norocoasa ca a întâlnit aici niste oameni care au încurajat-o: „Am cunoscut si pe cineva din domeniul artistic în Iasi, care m-a încurajat foarte mult. A fost unul dintre putinii oameni care aveau încredere în mine, în momentul în care nici macar eu nu aveam”. Cu putina încredere recâstigata în lunile petrecute la Iasi, Vali s-a prezentat la admiterea la studiile de licenta de la Universitatea de Arte: „M-am înscris la concursul de admitere, dar le-am zis doar verisoarei mele si copiilor. La concurs am fost foarte emotionata. Am stat vreun sfert de ora si m-am uitat la plansa goala, nu stiam ce sa desenez. Nu aveam încredere în mine, eram jenata, îi vedeam pe alti candidati cum dau din mâna si eu nu ma hotaram ce sa fac. A urmat proba de interviu – mi-au spus verbal ca am intrat, dar nu credeam, am asteptat sa vad anuntul publicat”. În timp ce Vali si-a început la 56 de ani studentia, copiii ei au facut deja facultatea. Sau au trecut deja prim mai multe încercari de a-si gasi studiile care sa li se potriveasca. “Seba a început medicina în Bruxelles, a facut doi ani si s-a lasat, Fizica, tot în Bruxelles, si a renuntat. A venit apoi la Iasi, unde a lucrat vreo trei ani la Amazon, o învata pe robotica Alexa sa vorbeasca franceza. Dar se simtea izolat, statea prea mult în casa, asa ca s-a întors în cele din urma în Belgia, iar acum face Inginerie Civila. Sabina a facut Jurnalism în Bruxelles si acum a prins un job foarte fain, lucreaza în colaborare cu Comisia Europeana, la biroul International al Tinerilor. Dar asta e a doua încercare, prima a fost Stiinte Economice. Anastasia a încercat la Limbi Straine si la Programare, a intrat la ambele, dar nu a decis ce sa faca. De fapt, ea a stat cu mine anul asta, cât ma pregateam pentru examenul de admitere si m-a sustinut. Iar Seba mi-a zis «Mama, parca vad ca termini facultatea înaintea mea». La început nu le venea sa creada ca sunt studenta”, râde Vali. Facultatea a început, Vali merge la cursuri si e hotarâta sa traiasca si sa simta din plin studentia chiar daca, spune ea, încearca din greu sa-i convinga pe colegii mult mai tineri sa o tutuiasca: „Sunt cea mai în vârsta din grupa mea si cred ca sunt mai batrâna decât toti profesorii. În prima zi, una dintre studente mi-a zis «Saru’-mâna». Le tot zic sa nu o faca. Colegii sunt timizi, interiorizati si nu ma interogheaza. Abia astept chefurile studentesti”. Acum, Vali viseaza sa creeze obiecte unicat în care sa îmbine vechea pasiune pentru împletiturile din sfoara cu arta facuta din ceramica. Dar ceea ce a motivat-o cu adevarat sa dea la facultate si sa traiasca din plin, spune ea, sunt copiii, carora vrea sa le lase mostenire imaginea unei mame de care pot fi mândri: „Ma gândeam ca poate le dau un exemplu. Sper ca vreodata am sa fac o expozitie doar a mea, sa le las copiilor o alta imagine despre mine, o alta decât cea de om trântit si în depresie”. “Admis cu nota maxima. Am terminat cu nota maxima. Am sustinut disertatia cu nota maxima” Motivatiile sunt diferite pentru cei care aleg sa studieze chiar si dupa împlinirea unei jumatati de secol de viata. Marius Romila, de exemplu, spune ca din cei 55 de ani ai sai, 15 ani a urmat diverse forme de studii superioare la zi, iar din acesti ani, în noua a fost bursier al statului român si patru luni a fost bursier în Franta. Se prezinta ca militar în rezerva, ofiter superior al unei unitati militare de elita din Iasi. De fapt, a fost, pe rând, jurnalist, ofiter - specialist în cadrul unei structuri de intelligence, iar din 2017 este cercetator independent în domeniul antropologiei filosofice. Revolutia l-a prins la jumatatea studiilor tehnice pe care le urma la Facultatea de Textile Pielarie de la Universitatea Tehnica „Gh. Asachi, iar apoi a absolvit si o a doua facultate: Filosofie. Tot în Filosofie si-a dat si doctoratul, finalizat la 51 de ani cu aprecierea unanima „Magna cum laude” a comisiei de evaluare. Doctoratul, spune Marius, l-a facut dupa pensionarea din serviciul de informatii, “fapt ce mi-a permis si participarea la o bursa de câteva luni în Franta - ceea ce a dat o alta nota si turnura cercetarii doctorale”. Nu s-a oprit însa din studiat si s-a înscris la un nou program de studii, un masterat în Istorie. Vârsta nu l-a intimidat. Sa lucreze cu profesori mai tineri decât el, e o placere. Iar studenti de vârsta lui au mai fost, asa ca nu e privit ca o raritate. “A mai fost o doamna la masterat la Istorie”, spune el cu subînteles, facând referire la sora mea, Gabriela Petrache, care si-a finalizat într-un “maraton” de studii universitare atât licenta, cât si masterul la Facultatea de Istorie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi în jurul vârstei de 50 de ani. Marius Romila, la Biblioteca Centrala Universitara Iasi “De ce am început un master în Istorie la Universitatea „Al. I. Cuza” dupa doctorat? E simplu: din doua motive. În primul rând, studiul Filosofiei este legat volens nolens de cel al Istoriei, mai ales de cel al perspectivei actuale prin care specialistii celor doua domenii vad întrepatrunderea celor doua domenii de interes. În al doilea rând, dintr-un motiv personal: fac parte dintr-o echipa de cercetare ce intentioneaza sa readuca în patrimoniul culturii române opera unui mare istoric, nascut aici, dar care a publicat în Franta. Si atunci, în mod firesc, a trebuit sa ma documentez asupra perioadelor la care face referire opera - volumele respectivului autor, metodele de cercetare, termeni sau concepte utilizati/utilizate. Si unde puteam sa o fac mai bine decât la sursa? Adica, la Facultatea de Istorie din Iasi. Asa ca... în 2021, mi-am suflecat mânecile si am dat o noua admitere, la unul dintre masterele Facultatii de Istorie. Am fost admis cu nota maxima. Am terminat cu nota maxima. Am sustinut disertatia cu nota maxima”. Setea de învatatura nu s-a potolit însa, spune Marius Romila, care se gândeste sa sustina examenul pentru a o a treia facultate (studii de licenta). Cristina Balanescu, 54 ani: “Nu am lipsit de la facultate nici când mi-am rupt piciorul” De fapt, confirma si rectorul Universitatii de Stiintele Vietii din Iasi, prof. dr. Gerard Jitareanu, studentii care încep facultatea sau masterul la 50^ ani sunt mai maturi, mai atenti si mai dornici sa învete decât colegii lor mai tineri: „Avem si acum studenti de 60^, si am mai avut, sunt foarte constiinciosi. Iar cei în vârsta de 50 de ani sunt înca activi si în câmpul muncii, au familii, si-au dorit sa faca o facultate si sunt printre cei mai buni. Sunt mai maturi, stiu ce au de facut, care sunt obiectivele, care sunt limitele. Noi sustinem educatia la orice vârsta. Educatia continua e un concept recunoscut la nivel european, mondial, chiar daca ai facut facultatea la timpul ei, sunt tot fel de cursuri, workshop-uri, prezentari, întotdeauna apare ceva nou de citit”. La USV, Cristina Balanescu e exemplul perfect în acest sens: are 54 de ani si în acest an a absolvit Facultatea de Horticultura ca sefa de promotie. Imediat, s-a înscris si la un program de masterat, la aceeasi universitate. “Sunt masteranda la Horticultura. Facultatea am terminat-o anul acesta, în 2023, ca sefa de promotie si m-am înscris la master anul întâi, Tehnologia Bauturilor. De facultate m-am apucat în 2019, am simtit ca vreau sa fac ceva pentru mine personal, ca vreau sa ma rup de lumea asta nebuna, care merge într-o singura directie. Si mi s-a parut o alegere naturala”. Nici pentru Cristina, Horticultura nu a fost prima facultate. Dar a fost facultatea la care a visat întotdeauna: “Am facut o alta facultate care nu m-a satisfacut. Toata lumea facea Drept sau Medicina, m-am îndreptat spre una din ele, dar nu mi-a placut. Cam toti avem, cred, bunici la tara sau o bucatica de gradina sau ne atrage lucrul asta, gradinaritul. Întotdeauna am vrut sa stiu mai mult. Si nu poti afla decât de la specialisti. Iar Facultatea de Horticultura are specialisti care îti pot raspunde la orice întrebare. E simplu sa te uiti pe Google si sa gasesti informatii, dar daca vrei ceva avizat, sa întelegi ceea ce e în spate, atunci cauti mai adânc”. Nu si-a propus sa se lanseze într-o noua cariera dupa finalizarea acestor studii. Dar crede ca se îndreapta într-acolo, în mod firesc: „La vârsta mea nu cred ca mai trebuie sa demonstrezi ceva. A fost pur si simplu placerea de a învata. Aveam anii de experienta din spate, înveti mai usor, dai atentie la detalii. Prin anul 2 -3 de facultate am aflat ca sunt în capul listei, dar nu m-a interesat. Cred, în schimb, ca am reusit sa-i motivez pe altii. Acum, sincer va spun, multi prieteni au început sa-mi ceara sfatul, fie ca au luat un teren la munte si vor sa stie daca pot pune vita de vie la altitudinea respectiva, fie ca vor sa afle despre unele culturi. Vrând-nevrând, cu cunostintele pe care le am, voi ajunge consilier si îi voi ajuta”. Cristina Balanescu este si antreprenor dar, spun plini de admiratie angajatii USV, a facut facultatea la zi si nu a lipsit de la cursuri. Cum i-a reusit? “Am reusit sa împac facultatea cu munca si familia, daca vrei, poti, cred ca toata lumea cunoaste motto-ul asta, doar daca nu esti motivat nu reusesti. Mai iei un concediu, mai lucrezi în autobuz, gasesti portite sa ajungi la cursuri, la examene, eu asa consider, asa sunt si construita. Eu sunt antreprenor si am facut în asa fel încât sa pot merge zi de zi la facultate si sa particip la toate cursurile, nu am lipsit de la facultate nici când mi-am rupt piciorul, în anul întâi de facultate”. Poate ca facultatea facuta târziu e lipsita de petrecerile din studentia la 20 de ani, dar Cristina spune ca ar face-o iarasi si iarasi, daca ar fi sa dea timpul înapoi: „Facultatea facuta mai târziu vine la pachet cu niste regrete. Da, gustul e altul. Dar eu am simtit-o din plin, au fost excursii de studiu, au fost vizite la ferme, concursuri care ne-au unit. Am simtit facultatea si am deja nostalgii pentru cursurile din timpul facultatii”. Copiii se mândresc cu ea, iar Cristina Balanescu spune ca e o placere atunci când poate discuta cu ei si le poate cere parerea pe subiecte în care preocuparile lor se intersecteaza: “Am copiii mari, fata este cadru didactic, baiatul studiaza, este doctorand în America, ambii ma sustin din toate punctele de vedere, sunt foarte mândri de mine, spun ca a venit rândul sa ma sustina ei. Când avem ceva în comun, discutam, si e foarte frumos. Va dati seama ca eu le-am cumparat primul calculator, dar ei vin acum cu noutatile, cu upgradarile”. Cristina Balanescu (54 ani), sefa de promotie 2023 Facultatea de Horticultura, masterand anul I La ceremonia de absolvire ca sefa de promotie 2023 la Facultatea de Horticultura, Cristina Balanescu si-a facut o fotografie în care apare îmbracata cu roba si purtând toca de absolvent pe cap, în timp ce îsi tine în brate nepotica. “E o amintire pe care am vrut sa i-o las. As recomanda oricui care îsi doreste sa faca ceva pentru el, sa învete, sa nu renunte din cauza vârstei, pentru ca lucrurile sunt altfel percepute, altfel înveti”. Iulian Canaf – de la blues, jazz si concerte cu Fanfara Ciocârlia, la studii de Literatura Comparata “De fiecare data când sunt pe scena simt ca trebuie sa cânt cu toata fiinta mea. În minutele alea când esti pe scena, simti ca ai toata libertatea. (...) Stiu sa dau cu var, sa pun faianta”, spunea cu umor în 2011 Iulian Canaf, participant pe atunci la Vocea României, în echipa Loredanei Groza. Lumea l-a cunoscut atunci pe Canaf artistul si, de-a lungul anilor, a aflat ca e pasionat de jazz si blues. Ce nu a dezvaluit Canaf e însa faptul ca cititul a fost pentru el întotdeauna o pasiune. O pasiune care l-a facut în ultimii ani sa urmeze cursurile Facultatii de Litere de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi. Si, imediat dupa finalizarea studiilor de licenta s-a înscris si la un program de master, de Literatura Comparata. „Canaf cred ca e cel mai serios student al meu. Este cel mai citit si nu lipseste de la scoala. E în anul întâi la masterat, la Literatura Comparata, a citit carti pe care nu le-au citit altii vreodata, e foarte serios, e un fel de barometru, pentru ca-i determina si pe altii sa fie mai atenti. Si are un simt al umorului foarte dezvoltat. Canaf îmi tine jumatate din curs, de fapt”, spune prof. univ. Constantin Dram, îndrumatorul masterandului Iulian Canaf. În ce-l priveste, Canaf e modest. Nu i se pare ca studiile pe care le face îl pun mai presus decât pe altii. Spune ca i-a placut de mic sa citeasca si ca citeste oricând are câteva clipe la dispozitie: „Nici facultatea, nici masteratul nu au fost în plan, toate au venit singure. Si nici nu mi se pare greu sa ma împart între concerte si cursuri. Chiar aseara am avut un curs. Daca vrei, îti gasesti timp de toate. Lucrurile astea vin singure, ca o armonie în muzica”.
