La periferia imperiului incas, civilizatia veche s-a rarefiat si s-a metamorfozat în raport cu cea a cuceritorilor, aproape pâna la disparitie. Asa se întâmpla de regula în interstitiul dintre Limes si Terminus (în conformitate cu terminologia latina si practica romana a cercurilor concentrice ale civilizatiei). Desi Ecuadorul a fost parte a imperiului incas, amintirile acestuia sunt razlete, iar vorbitorii de limba quechua mai reprezinta doar doua cincimi din populatia tarii, restul fiind metisi si spanioli. Desi si-a dobândit independenta înca în anul 1822, facând la început parte din Gran Canaria, de care s-a desprins în anul 1830, Ecuadorul a traversat toate chinurile facerii, având în vedere complicata mostenire coloniala. A urmat un lung sir de dictaturi care pe alocuri s-au perpetuat pâna azi. Nici Ecuadorul nu a fost ferit de acest flagel care a tinut tara în saracie. Si înca o mai tine, chiar daca situatia de azi s-a mai stabilizat oarecum. Specificul post colonial a facut obiectivul mai multor investigatii si reflectii, dintre care Radiografia Pampei a lui Gabriel Martinez Estrada mi se pare cea mai pertinenta. Dar desigur, nu sunt deloc lipsite de interes nici alte abordari ale scriitorilor latino-americani. Ajungem nu fara îngrijorare în Ecuador, venind de la Quito, imediat dupa valul de proteste anti-guvernamentale care a facut si victime. La Quito, aeroport luxos, cel mai frumos din America Latina, cum aflam de la ecuadorieni -, servicii prompte si reguli clare la serviciile de taximetrie, care practica preturi fixe si rezonabile. Deci se poate, iar când ma gândesc la haosul de la Otopeni, ma cuprinde tristetea. Quito este o metropola eleganta si cocheta, cu peste 2 milioane de locuitori, aflata în inima Anzilor, la mare altitudine. Daca urci cu cel mai înalt teleferic din lume (înca un record despre care ti se vorbeste) ai în fata superba panorama a urbei catarata pe pantele lin curbate ale depresiunii. Ecuadorul este o tara americanizata masiv, care a si adoptat dolarul ca moneda nationala, în anul 2000. Tara are câteva zone turistice care atrag magnetic: capitala, jungla amazoniana si mai ales insulele Galapagos, cercetate de Charles Darwin. Le parcurgem pe toate în speranta ca putem sa patrundem ceva din geniul locului. Quito are una dintre cele mai frumoase si spectaculoase colectii de catedrale catolice în stil baroc din câte am vazut vreodata. Spania regilor catolici si-a lasat o amprenta inconfundabila. Iar urmasii vechilor incasi nu mai tin cu aceeasi îndaratnicie la amintirile lor si nici nu par sa aiba dileme identitare. Bisericile, manastirile, catedralele si bazilicele te întâmpina la tot pasul. Si, da, catolicismul este flamboyant aici. Iar lacasele impresionante te invita sa le treci pragul. În centrul urbei se înalta Catedrala Metropolitana, un complex de altare si spatii muzeale absolut impresionante. Pe colina din apropiere trebuie sa strabati un labirint de stradute pentru a ajunge la Basilica del Voto Nacional, edificata în stil neogotic, dar cu nelipsite influente baroce. Iglesia de Nuestra Senora de la Merced se detaseaza în peisajul multicolor al urbei prin albul ei imaculat si splendoarea decoratiunilor interioare. Lumea catolica de dupa Reforma sta sub semnul hotarârii marelui spaniol Ignatiu de Loyola. Lui si Companiei lui Iisus îi datoreaza catolicismul, în principal, renasterea si vigoarea, atât de zguduite de un alt geniu, Martin Luther. Desi de proportii mult mai mici, dar echilibrate, asemenea unui templu grec, Iglesia de la Compania de Jesus este una dintre cele mai impresionante monumente ale capitalei. Frontonul bisericii este decorat în piatra si marmura, într-o adevarata frenezie eclectica ce include elemente renascentine, baroce si clasice. Dar cum i-ai pasit pragul intri într-un spatiu solar în care totul este poleit în aur stralucitor, de parca ar fi fost pictat ieri. Nu stiu sa mai existe în lumea crestina o asemenea bogatie decorativa brilianta, de parca iezuitii si-ar fi propus sa recâstige încrederea lui Iisus, dându-I ofranda tot ce este mai de pret în lume. Au facut-o poate si pentru faptul ca prozelitismul lui Luther a fost fulminant, dar sarac în idei artistice, din dorinta de a reda crestinismului simplitatea primara. Poate ca aceasta superbie a decoratiei în aur îi va fi fascinat si pe conchistadorii spanioli atunci când au descoperit lumea incasa. Si au tinut sa îi aduca slava Mântuitorului, în semn ca si ei îl pretuiesc, cu aceeasi bucurie cu care incasii îsi slaveau zeii. În imediata proximitate a capitalei ecuadoriene nu poti rata vizitarea memorialului dedicat savantilor care au descoperit în secolele XVIII-XIX, în urma unor cercetari asidui, linia ecuatorului, care împarte planeta în doua emisfere. În interiorul impresionantului turn astronomic esti ghidat în istoria descoperirilor stiintifice cu privire la ecuator. Ritualul pozei cu picioarele rasfirate pe cele doua emisfere a intrat în traditia locului. La fel si oferta generoasa de amintiri care sa-ti aminteasca mereu ca macar o data în viata ai fost echidistant în raport cu polii pamântului. Mihai Dorin este istoric si publicist
